Educația și formarea în ergonomie

Având în vedere prevederile legale, Ministrul Muncii și Justiției Sociale și Ministrul Educației Naționale au emis ORDINUL nr. 1151/4115/2018 privind Lista specializărilor și a perfecționărilor pentru care furnizorii de formare profesională au dreptul să organizeze programe de formare profesională finalizate cu certificate de absolvire cu recunoaștere națională pentru absolvenții de studii universitare.
Lista specializărilor este prevăzută în anexa care face parte integrantă din prezentul ORDIN, în cadrul căruia profesia de „ergonomist” se regăsește la poziția 126.

M. of. al României, Partea I, nr. 594 din 12 iulie 2018

Considerații generale

„Educația ergonomică este o precondiție pentru competență în domeniul ergonomiei.”
Waldemar KARWOWSKI Fost președinte al Asociației Internaționale de Ergonomie – AIE Educația și formarea, care au în conștiința oamenilor o istorie îndelungată, au devenit astăzi concepte de mare interes, atât pentru mediul academic, cât și pentru numeroase domenii științifice, inclusiv cel al ergonomiei.
Istoria omenirii nu este altceva decât expresia modelului în care a fost programată educația ca funcție publică de neînlocuit a societății sau a modului în care înțelegem umanizarea educației și a formării ca premisă a cunoașterii autentice, inclusiv a autocunoașterii.
Prin urmare, adevărata educație trebuie să pornească de la înțelegerea profundă a funcțiilor educației, precum și de la identificarea oportunităților pentru a reconstrui un nou sistem educațional bazat pe valorile fundamentale ale muncii și vieții, fără a se neglija echilibrul acestora.
Din această perspectivă, modul în care este înțeleasă educația în ergonomie depinde de dezvoltarea și consolidarea ergonomiei nu numai ca disciplină științifică, ci și ca profesie. Cu alte cuvinte, educația ergonomică este o precondiție pentru competență în domeniul ergonomiei.
În opinia unor reputați specialiști în domeniu, ca de exemplu W. Karwowski (2005), ctitor recunoscut al școlii americane de ergonomie, principalele obiective ale educației în ergonomie sunt prezentate pe larg în literatura de specialitate inclusiv din țara noastră (figura 1)[1].

De asemenea, literatura și practica profesională în domeniu prezintă pe larg numeroase standarde asociate educației în ergonomie. Acestea au în vedere dezvoltarea unei mai bune înțelegeri a naturii calitative a ergonomiei sau a valorilor acesteia, ca domeniu științific și profesie, fără a se neglija necesitatea dezvoltării abilităților de implementare a proceselor de proiectare ergonomică a sistemelor socio-tehnice sau de muncă, orientată spre utilizator.

Certificarea profesională în ergonomie

Ergonomia ca domeniu științific și profesie și-a diminuat deseori valoarea din cauza faptului că nu întotdeauna practicienii au acceptat sau au primit o educație formală în domeniul ergonomiei și nicio altă formare specifică domeniului.
De asemenea, multe organizații folosesc pentru pregătirea angajaților lor consultanță fără acreditare sau certificare în ergonomie care nu reușesc întotdeauna să introducă în programele de formare strategii ergonomice care să conducă la obținerea succesului competițional și sustenabil.
Din această perspectivă, literatura de specialitate în domeniu prezintă numeroase aspecte, deosebit de importante, asociate cu nivelul de cunoștințe al unui ergonomist profesionist certificat – CPE de către Board-ul de Certificare în Ergonomie Profesională – BCPE, care a devenit prima autoritate de certificare aprobată și susținută de Asociația Internațională de Ergonomie – AIE, și care, relativ recent, a adoptat Modelul formării ergonomistului – EFM.
Certificarea profesiei de ergonomist este justificată de numeroase argumente, ca de exemplu: capacitatea de a efectua cercetări interdisciplinare complexe și de a identifica interacțiunile existente în cadrul sistemelor sociotehnice sau de muncă; dobândirea de abilități sau competențe necesare pentru asigurarea succesului intervențiilor sau al acțiunilor ergonomice și, nu în cele din urmă, sporirea oportunităților de colaborare științifică, teoretică și practică în cadrul proiectelor de cercetare și evaluare ergonomică a sistemelor sociotehnice sau de muncă.
Board-ul de Certificare în Ergonomie – BCPE – definește, totodată, principalele competențe și atribuții ale ergonomistului profesionist (CPE) care sunt prezentate pe larg în literatura de specialitate, dar care nu întotdeauna sunt acoperite și luate în considerare.
Competențele și deprinderile ergonomistului, precum și unele informații suplimentare privind descrierea ocupației se regăsesc în Standardul ocupațional pentru educație și formare profesională, avizat favorabil de cele mai importante institute naționale de cercetare și asociații profesionale din România, cu preocupări în domeniu, și aprobat de Autoritatea Națională pentru Calificări – ANC (decizia nr. 1385/18.12.2017).
În acest context, menționăm unele aspecte relevante privind noua profesie:

•  ergonomistul are misiunea de a promova și dezvolta o viziune modernă și o nouă paradigmă în domeniul managementului resurselor umane;
•  ergonomistul propune o perspectivă mult mai cuprinzătoare asupra sistemelor sociotehnice sau de muncă și un nou suport științific și explicativ pentru analiza, proiectarea și evaluarea acestora;
•  ergonomistul manifestă și dovedește o mai bună înțelegere a abordărilor sociotehnice, holistice și interdisciplinare în domeniul resurselor umane, ceea ce marchează un progres conceptual și managerial major;
•  ergonomistul promovează un însemnat efort de echipă, pentru realizarea unui potențial de cercetare colectiv, precum și pentru valorificarea la un nivel superior a cercetărilor obținute în domeniile științifice limitrofe ergonomiei, cu efecte pozitive asupra funcției lor de cunoaștere.

Prin urmare, înțelegând elementele sau aspectele esențiale care pot influența comportamentul în muncă și performanța umană și având capacitatea de a evalua cantitativ și calitativ realitățile organizaționale din perspectiva cerințelor ergonomiei, Board-ul de Certificare în Ergonomie – BCPE – din cadrul Asociației Internaționale de Ergonomie – AIE – poate ajuta la identificarea oportunităților de dezvoltare organizațională, inclusiv de îmbunătățire a educației și culturii ergonomice.

Credibilitatea ergonomiștilor

Un element-cheie pentru susținerea filosofiei profesioniștilor în ergonomie, precum și pentru succesul activității lor organizaționale îl reprezintă credibilitatea ergonomiștilor. Aceasta cu atât mai mult cu cât, în cursul practicii lor profesionale, ergonomiștii sunt implicați într-o varietate de interacțiuni și colaborări, care, în cele din urmă, duc la un tip de activitate pe care unii autori (N. Theberge și W. P. Neumann, 2010) au numit-o „activitate organizațională” în cadrul căreia ergonomiștii utilizează diferite strategii de implementare a ergonomiei.
Credibilitatea ergonomiștilor are baze diferite, care țin de experiența acestora sau de recunoașterea contribuției lor la nivel organizațional.
Preocuparea pentru credibilitatea ergonomiștilor impune, totodată, realizarea unui echilibru sau a unei concordanțe cât mai depline între interesele stakeholderilor interni și externi ai organizației, deoarece orice dezechilibru sau neînțelegere a acestora cu privire la abordarea macroergonomică a sistemelor socio-tehnice sau de muncă poate duce la suboptimizarea acestora în general și a sistemului organizațional în special.
Câștigarea încrederii ergonomiștilor pentru o abordare macroergonomică a sistemelor socio-tehnice, precum și pentru o practică profesională eficientă este, de asemenea, un proces care începe cu intervențiile microergonomice. Aceasta, deoarece, după cum menționează Hal W. Hendrick, citat de Anderson J. (2012)[2], un macroergonomist câștigă credibilitate atunci când realizează, în primul rând, schimbări microergonomice și obține rezultate, după care poate sugera schimbări la nivel macroergonomic.
Prin urmare, integrarea ergonomiei în managementul organizațional este o activitate fundamentală și o provocare majoră, ce necesită o schimbare de paradigmă care să permită organizațiilor să crească eficiența și competitivitatea afacerilor fără să neglijeze sporirea bunăstării umane (Kalikis și Roja, 2012). Cu alte cuvinte, este necesară promovarea profesiei de ergonomist ca profesie a schimbării, în sensul că practica profesională a ergonomiștilor trebuie să ducă la o abordare mult mai largă a conceptului de dezvoltare organizațională și implicit la accentuarea interacțiunii și colaborării dintre părțile interesate (stakeholderi) care participă la eforturile de schimbare organizațională.

Practica profesională în ergonomie

„Un aspect relevant în domeniul ergonomiei privește măsura în care ergonomiștii sunt conștienți de activitatea lor în context organizațional și încearcă să schimbe acest context.”
N. THEBERGE și W.P. NEUMANN

Pentru o cât mai bună înțelegere a importanței educației și formării în domeniul ergonomiei, în opinia specialiștilor este necesar să se cunoască inclusiv preocupările privind practica profesională în ergonomie în raport cu celelalte domenii științifice[3].
De asemenea, practica profesională în domeniul ergonomiei și experiențele dobândite reprezintă, relativ frecvent, subiect de dezbateri deoarece comportă numeroase aspecte relevante prezentate pe larg în lucrări de referință[4] din literatura de specialitate:

• îmbunătățirea înțelegerii practicii profesionale în ergonomie, precum și a atitudinii ergonomiștilor;
• măsura în care ergonomiștii sunt conștienți de activitatea lor în context organizațional și încearcă să schimbe acest context;
•  înțelegerea nevoii de a avea o concepție extinsă cu privire la practica în ergonomie;
• identificarea provocărilor și oportunităților cu care se confruntă ergonomiștii, precum și a strategiilor pe care aceștia le utilizează;
•  evaluarea dinamicii practicii profesionale în domeniul ergonomiei din nevoia de a răspunde varietății provocărilor actuale;
• examinarea practicii profesionale a ergonomiștilor, inclusiv a experienței lor din perspectiva structurii acestora și a bunelor practici;
• evaluarea rolului proactiv al ergonomiștilor în susținerea implementării ergonomiei în cadrul organizațiilor, inclusiv a integrării acesteia în procesul de afaceri;
• măsura în care practica profesională a ergonomiștilor este percepută ca activitate de colaborare;
• analiza gradului de implicare a ergonomiștilor în programe de ergonomie participativă;
• identificarea factorilor care pot influența practica ergonomiștilor, în general, sau implementarea programelor și intervențiilor ergonomice, în special.

Studiile și analizele prezentate în unele lucrări de referință[5] sugerează, de asemenea, o serie de recomandări cu privire la practica profesională în domeniul ergonomiei. Dintre acestea menționăm îndeosebi: necesitatea unei concepții extinse, mult mai cuprinzătoare cu privire la practica profesională în domeniul ergonomiei care să reflecte varietatea activităților organizaționale specifice, precum și sporirea relevanței practicii ergonomice prin integrarea treptată a ergonomiei în procesele organizaționale, în general, și a sistemelor socio-tehnice sau de muncă, în special.

[1] Waldemar Karwowski, W. (2006), The discipline of ergonomics and human factors, În: Handbook of Human Factors and Ergonomics, Third Edition, John Wiley & Sons
Aurel Manolescu, coordonator (2015), Ergonomie organizaţională, Editura Economică, Bucureşti, pp. 416-448
[2] J. Anderson (2012), Macroergonommics is Better Economics – an Interview with the late Hal Hendrick, http://www.ergoweb.com/news/detail.cfm?id=2645
[3] A. Woodcock, G.M.D. Flyte, H.G. Denton (2006), Education: The Teaching of Ergonomics. În: International Encyclopedia of Ergonomics an Human Factors, Vol. 2, Second Edition, Taylor & Francis Group, London, p. 2876.
[4] N. Theberge, W.P. Neumann (2010), Doing ‘organizational work’: Expanding the conception of professional practice in ergonomics, Applied Ergonomics, 42, pp. 76-84. www.elsevier.com
[5] N. Theberge, W.P. Neumann (2010), Doing ‘organizational work’: Expanding the conception of professional practice in ergonomics, Applied Ergonomics, 42, pp. 82-83. www.elsevier.com