Seriale precum „Imperiul din Atlantic City” sau „Clanul Soprano” și filme ca „A fost odată în America”, „Nașul”, „Băieți buni”, „Scarface”, „Casino” ori „Donnie Brasco”, arată o lume violentă cu afaceri ilegale realizate de gangsterii Al Capone, Lucky Luciano sau Carlo Gambino pe care regizori ca Martin Scorsese, Brian de Palma sau Sergio Leone încearcă să o aducă în atenție ca să tragă concluzia că e de neacceptat.
Oamenii s-au bucurat atunci când ziarele au scris că a fost decapitată Cosa Nostra după loviturile date clanurilor Gambino, Genovese, Lucchese, Colombo, Bonano și arestarea nașului mafiot John Gotti.
Din vechile famiglii au rămas mai mult Oscarurile, Globurile de Aur și Emmy-urile primite sau nominalizările lui Robert de Niro, Al Pacino, Joe Pesci și Steve Buscemi, dar întrebarea este dacă societățile prezentate în filme ca fiind nesigure erau mai liberale decât cele din momentul de față. Fiindcă, probabil, în prezent, cele două entități, statul și mafia, s-au reorganizat într-una singură: statul mafiot.
Ia gândiți-vă un pic. Organizațiile mafiote încasau taxe de protecție din cartierele pe care le controlau. Dar nu-și puteau permite să-și omoare businessul, Așa că, în perioadele dificile, relaxau fiscalitatea pentru a nu omorî găina cu ouă de aur. Pe când acum, politicienii, după ce au eliminat „impozitarea” paralelă, acționează precum un monopol, redenumesc taxele de protecție accize și nu le reduc în timp de criză, din contră.
Spusele ministrului de Interne italian Angelino Alfano sunt edificatoare. Atunci când era vânat Matteo Denaro – succesorul nașilor sicilieni Toto Riina și Bernardo Provenzano – el a zis: „Statul câștigă, Mafia pierde!”. Și același lucru îl vor și oamenii obișnuiți când se uită cu inima cât un purice la televizor să vadă dacă e eliminat sindicatul crimei.
Problema este, însă, reiterez, dacă atunci când pierde mafia, câștigă capitalismul sau dacă, de fapt, e restrânsă neîncetat libera inițiativă sub pleiada de impozite menite să eradicheze flagelul, cu scopul creării unui stat puternic și autoritar, capabil să lupte cu mafia. Dar dacă tot au reușit autoritățile să-i vină de hac mafiei, atunci poate că ar fi cazul ca DNA din România să devină o noțiune generalizată la nivelul întregii Uniuni Europene, fiindcă există suspiciunea, cum am sugerat mai devreme, că în locul mafiei au apărut statele mafiote.
Politicienii greci sunt responsabili pentru o datorie publică de peste 175% din PIB, iar cei italieni, care spun că pierde mafia și câștigă statul, au făcut una de peste 130% din PIB. Și apropo de asta, oare de ce era mai mereu asociat Berlusconi cu statul mafiot? Să fie o nouă modă în clasa politică din UE?!
Dar fiindcă tot am adus în discuție DNA, nu de o românizare a Europei vreau să vorbesc, ci de faptul că Brexitul a vrut să le sugereze politicienilor europeni că a venit momentul să se restaureze reperele capitaliste, piețele și respectul față de proprietatea privată.
Să fim cinstiți: nimănui nu-i place capitalismul. Capitalismul pe bune, economia de piață adevărată. Cea în care talentul, competențele, puterea de munca și inspirația personală determină averea și nivelul de trai al fiecăruia. În care statutul social depinde direct de capacitatea de a anticipa și de a satisface de fiecare dată mai bine decât alții nevoile semenilor. În care nimeni nu este protejat de concurență, nici un succes nu e definitiv și nici o avere nu e ferită de ruină.

Varianta integrală a articolului este disponibilă doar pe bază de abonament

DISTRIBUIȚI
Ionuț Bălan este jurnalist independent, fost redactor șef al revistei Finanțiștii, publicist la Jurnalul Național, Săptămâna financiară, Piața financiară, Curentul, Bursa, Evenimentul zilei. Mai multe materiale de același autor, pe http://bloguluibalan.ro