Chiar dacă termenul de piață este atribuit îndeosebi bunurilor economice marfare, putem, în condițiile societale actuale, nu numai în România, să atribuim o valoare mercantilă și elementelor de natură instituțională, cum ar fi partidele politice.
Recentele manifestări publice, destul de tulburi, atât din România (evenimente de stradă, dezbaterile politice de pe piața media, evenimentele cu caracter electoral), cât și din Uniunea Europeană (manifestații de stradă, proteste, atentate, alegeri europarlamentare, negocieri partidice pentru conturarea unor vectori de putere la nivelul instituțiilor UE) contribuie la cristalizarea unor forțe mercantile, diriguite de interese economice, ca răspuns la nevoia de putere.
În contextul actual, piața partidelor politice, de formă oligopolistă, se concentrează pe identificarea vectorilor de putere la nivel european spre care să tindă și din care să culeagă uzufructul, pe termen mediu și lung, dar urmărind totuși și un câștig imediat, respectiv generarea unei imagini constructive, progresiste, reformiste la nivelul opiniei publice, în scopul obținerii de notorietate și de voturi. În acest sens, consumatorul de politici publice, adică cetățeanul, nu deține informații perfecte despre intențiile partidului aflat pe val, ca urmare a creșterii vizibilității acestuia exclusiv prin mijloace de piață, consumeriste, a căror utilitate socială nu poate fi cuantificată întrucât nu a produs efecte sociale măsurabile la nivelul comunității. Astfel de partide se hrănesc exclusiv din publicitate, zgomot mediatic, negarea acțiunilor altor partide, fără a genera un produs livrabil pentru cetățeni. Jocul politic devine carismatic, interactiv, atrage forțe societale din rândul consumatorilor de politică, caracterul de efemeritate fiind evident. Nu există fundament conceptual, nu pot fi identificate căi și direcții de acțiune care să constituie un demers durabil, se pot distinge însă expuneri de vulnerabilități ale societății ca produs al unor strategii de guvernanță eșuate. În aceste condiții, cetățeanul este contrariat, observă ineficiența actelor de guvernanță anterioare și consideră că i se cuvin accesul la o societate prosperă, la un nivel de trai comparabil cu al altor țări din imediata vecinătate. Totodată, identificarea vinovaților pentru lipsa de eficiență a programelor de guvernare nu îi mai produce utilitate, pragmatismul global face ca nevoia de bunăstare să devină necesitate palpabilă și imediată.
Un alt caracter al partidelor cu orientare de piață este lipsa de măsuri de politici publice care să cuprindă întreg spectrul societal, respectiv politicile publice să aibă caracter național, nu doar local, căci un partid trebuie să urmărească consensul la nivel național, nu satisfacerea unor interese doar ale unei anumite comunități societale. Un partid care militează pentru dezvoltarea antreprenoriatului, criticând interesul unei clase sociale pentru locurile de muncă din sistemul public, depreciază climatul social, polarizează relația public-privat creând disjuncții care deservesc democrația și interesul public. Societățile așezate, consumatoare de bunuri economice, sunt interesate și de servicii publice, și de bunuri produse din inițiativă privată. Totodată, este nevoie de o expunere a liberei inițiative sub diverse forme antreprenoriale, alături de existența companiilor mari, a multinaționalelor care, într-o anumită măsură, conferă mediului de afaceri competitivitate. Influența partidelor în acest sens poate conferi praguri de bunăstare pentru cetățeni prin accesibilitatea la servicii publice necesare susținerii liberei inițiative (infrastructură, programe de dezvoltare pentru comunități dezavantajate, politici publice fezabile orientate spre rezultat în domeniul educației, sănătății, cercetării, inovării sociale) prin asumarea unui consens politic al tuturor partidelor aflate pe scena politică.
Partidele se vând și se cumpără pe o piață liberă cu multe bariere care includ interesul și puterea, fără a miza pe nevoile cetățeanului, ci pe capacitatea de manipulare a acestuia înspre obținerea unor bazine electorale pentru partide. Lipsa de pregătire electorală și a unor elemente de politologie sau doctrină partidică a cetățeanului îl fac pe acesta să vibreze și să își însușească propaganda electorală prezentată mediatic ca un bun rațional, perfect pliabil pe nevoia de bunăstare a cetățeanului. Astfel, partidele urmăresc prin mijloace de piață promovarea produsului, atingerea satisfacției consumatorului prin programe efemere (partidele vând iluzii de bunăstare, oaze de bunăstare pe termen foarte scurt), ajustarea nivelului de dezvoltare pe termen lung fiind de fapt o consecință a metodelor actuale de valorificare a resurselor și a potențialului de dezvoltare al unei țări. Dacă cetățeanul, lipsit de puterea de înțelegere a mizei partidelor, nu adoptă un comportament rațional, atunci prețul plătit în viitor pentru bunăstare va depăși cu mult utilitatea prezentă a nivelului de trai, conferită de alegerea electorală.
Orientarea spre piață a partidelor va urmări în mod necesar nevoile de dezvoltare ale societății în contextul regional de dezvoltare cu accent pe infrastructură și accesibilitate la mijloace de piață sustenabile care să favorizeze obținerea unui nivel de satisfacție al cetățenilor în raport cu posibilitățile sau potențialul economiei naționale. Vânzarea de iluzii electorale de către partide este satisfăcătoare pe moment, dar prejudiciile sunt imense: oamenii văd că visele se năruie, proiectele de infrastructură și dezvoltare nu se realizează din diverse motive, multe dintre acestea fiind blocate instituțional, iar reversul medaliei este rămânerea în urmă în raport cu alte state a căror politică societală este coordonată și orientată spre consens.
În prezent, se pare că vremea partidelor istorice a apus. Cetățenii reacționează emoțional, prin raportarea la rețelele de socializare, la spiritul de masă, la comparații și la negare. Timpul este o variabilă indezirabilă, contează clipa, iar producerea de resurse pentru asumarea promisiunilor electorale este fie lăsată în sarcina cuiva, fie este vina cuiva pentru nerealizare. Realitatea depășește iluzia iar nevoia de bunăstare contribuie decisiv la procesul de alegere. Oamenii sunt produsul vremurilor, piața este răspunsul la faptele întreprinse exante pentru comportamentul expost. Este nevoie de o aplecare asupra deciziei, de înțelegere a mecanismului care stă în spatele unei promisiuni, de urmărire a binelui în orice acțiune sau faptă, atât la nivel individual, cât și la nivel de colectivitate. Niciun partid nu va face bine fără un preț, iar prețul este ajustarea nivelului de bunăstare, de libertate, de participare la procesul de luare a deciziilor cu impact public pentru cetățeni.
