Început de an academic la una dintre instituţiile de învăţământ superior emblematice ca reuşită a investiţiei private în educaţie şi cercetare – Universitatea Creştină „Dimitrie Cantemir”. Prestigiului şi recunoaşterii consolidate li se adaugă perspectiva bazată pe valoare. Argumente ne oferă prof. univ. dr. Corina-Adriana Dumitrescu, preşedintele Senatului Universitar.

„La începutul anului academic deschis spre centenarul Marii Uniri, suntem mândri să socotim că am dat ţării 80.000 de absolvenţi”

Doamnă preşedinte, cum se prezintă la acest nou început de drum Universitatea Creştină „Dimitrie Cantemir”? Care sunt elementele de continuitate şi care ar fi reperele ce se conturează?
În acest moment de nou început, suntem mândri să socotim că, de la fondare, din 1990, Universitatea noastră a reuşit să ofere ţării 80.000 de absolvenţi de studii de licenţă şi de master. „Cultura română începe cu Dimitrie Cantemir”, scria Constantin Noica în Jurnalul său filozofic, iar noi, în spiritul permanent al continuităţii, le putem spune celor nou intraţi în Universitatea noastră „bine aţi venit în templul culturii române care-i aparţine lui Cantemir!” Ceea ce ne susţine în drumul pe care-l ducem mai departe, şi în acest an universitar, este ţelul pe care ni l-am propus în 1990, împreună cu domnul profesor Momcilo Luburici, preşedintele fondator al Universităţii Creştine „Dimitrie Cantemir”, acela de a întemeia o universitate care să dea măsura esenţei de valoare din sufletul şi din spiritul fiecărui tânăr. Nu voi uita niciodată prima noastră admitere la Facultatea de Ştiinţe Juridice, când sute, şi sute, şi sute de tineri voiau să acceadă la studii, după ce ani de zile le-a fost oprit accesul, prin locuri limitate. Entuziasmul acelor tineri, dorinţa lor de a învăţa l-au motivat pe domnul preşedinte fondator să lupte de la bun început pentru crearea acestui templu universitar.

Astăzi, cum se răsfrânge spiritul tutelar al lui Dimitrie Cantemir asupra acestui spaţiu academic?
Să vorbesc despre Dimitrie Cantemir este o datorie morală în acest an premergător centenarului Marii Uniri. Este Unirea fundamentată în faimoasa operă „Hronicul vechimei romano-moldo-vlahilor”, achiziţionată, după cum bine ştim, de Inochentie Micu şi transmisă mai departe Şcolii Ardelene care, la rândul ei, o va pune în valoare prin mişcările unioniste anterioare actului istoric de la 1 Decembrie 1918. Acest Hronic a stat pe masa negocierilor asupra Tratatului de Pace de la Paris (1919-1920), s-a aflat în mâinile preşedintelui american de la acea vreme şi a constituit un element esenţial pentru parafarea deciziei istorice pe care românii o consacraseră de la 1 Decembrie 1918. Iată de ce noi putem spune astăzi că, împreună cu domnul preşedinte fondator Momcilo Luburici, i-am dedicat un templu începătorului nu numai de cultură românească, ci şi de neam unit românesc.

Ce trăsături definesc personalitatea distinctă a Universităţii Creștine „Dimitrie Cantemir”?
În anii parcurşi de la fondare, prin profesorii care s-au consacrat în această universitate, prin studenţii care au învăţat aici, prin absolvenţii prezenţi în lumea largă, ne-am străduit să creăm acel spirit românesc la care prin întreaga sa operă a lucrat Dimitrie Cantemir. Iată, cu „Divanul sau Gâlceava înţeleptului cu lumea sau Giudeţul trupului cu sufletul”, avem prima carte de etică dedicată învăţăturii poporului la 1698. Ce spune Cantemir acolo ne priveşte pe fiecare dintre noi: că parcurgem în viaţă şapte vârste – pruncia, copilăria, adolescenţa, tinereţea, maturitatea, cărunţenia şi bătrâneţea. Cei care intră acum în universitatea noastră adolescenţi vor ieşi după trei ani tineri intelectuali.

Care este prima învăţătură pe care o primeşte un tânăr odată intrat în această universitate?
Stări de spirit este ceea ce noi avem datoria să le transmitem acestor tineri. Mai departe, întreaga cale a cunoaşterii le este deschisă. În primul rând contează spiritul tânărului venit să înveţe în universitatea noastră şi apoi să ne gândim la limitele şi la „tirania” profesoratului. Deschiderea spre lume, tema atât de actuală a interculturalităţii, pe care universitatea noastră o promovează permanent, se datorează spiritului umanist, spiritului universal, spiritului enciclopedist al lui Dimitrie Cantemir. El spunea atât de frumos că, în primul rând, fiecare trebuie să ne cunoaştem pe noi înşine, apoi să stabilim o legătură deosebită cu dumnezeirea şi mai apoi să stabilim o legătură solidă cu natura înconjurătoare. Aici ar trebui să se regăsească atât începutul, cât şi scopul final al actului educaţional.