Interviu cu Dorel Fronea – fost conducător al Autorității Vamale a României
Vorbim des de proiect național. Care este proiectul național? Un proiect național firesc este să eradicăm sărăcia, să sporim nivelul de trai al cetățeanului român. Dar un alt proiect național este ideea de a reedita misiunea lui Ștefan cel Mare.
Într-adevăr, România ar trebui, și am mai spus acest lucru, să înceapă să își regăsească locul și rolul în Uniunea Europeană. Dacă ne uităm în istorie, România tot timpul a avut în această regiune rolul de a păzi fruntariile țării și, exact cum spuneai, încă de la Ștefan cel Mare noi am cam ținut piept tuturor vicisitudinilor vremii. Contextul în care ne aflăm este un context destul de frumos, nu numai interesant, dar și un context stimulativ pentru inimile românilor. Ne apropiem de anul centenarului, 2018, ne apropiem de anul președinției Consiliul Uniunii Europene, 2019, dar în acești doi ani noi avem mai multe evenimente. Pe lângă centenar, avem președinția Consiliul Uniunii Europene cu două mari evenimente în cadrul președinției – BREXIT-ul, gestionarea acestuia sub mandatul românesc și alegerile europarlamentare. În același an, spre sfârșitul anului 2019, avem alegerile prezidenţiale, dar în același an avem 30 de ani de la revoluția din 1989. Deci avem doi ani în care noi românii ar trebui să ne regăsim unii pe ceilalți, să ne regăsim rolul în România și în Uniunea European și să încercăm să venim cu plus valoare, să aducem și noi plus-valoare valorilor Uniunii Europene și bunului mers al treburilor. Și poate n-ar fi rău, în acest context, să facem mult mai mult pentru Uniunea Europeană din punctul de vedere a ceea ce putem noi să facem.
Care este proiectul de țară care s-ar potrivi?
România gestionează cea mai lungă frontieră non-comunitară, 2070 de kilometri, este a doua ca lungime după Finlanda, dar aflată la răscrucea multor coridoare de transport licite sau mai puțin licite. Avem o dată frontiera terestră cu Ucraina, avem frontiera terestră cu republica Moldova, avem frontiera maritimă cu Marea Neagră și avem frontiera cu Serbia, Balcanii de Vest, frontiera cu parteneriatul estic; avem frontiere sensibile, frontiere la care noi putem aduce plus-valoare, fiindcă politica de vecinătate va fi un aspect extrem de important pentru președinția Consiliului Uniunii Europene și, dacă ne uităm la ceea ce s-a întâmplat în Uniunea Europeană în ultimii ani, putem ajunge la concluzia că Uniunea Europeană nu și-a securizat bine frontierele. Ce am putea noi să facem? Punctul meu de vedere este că România ar trebui să vină cu un proiect de țară pentru președinția Consiliului Uniunii Europene de propunere, înființare și găzduire a unei agenții europene vamale. O agenție europeană vamală care să gestioneze integrat și să coordoneze activitatea vamală.
Să ne înțelegem: ideea pe care o lansați în spațiul public este aceea de creare a unei agenții, nu de mutare a unei agenții care există, este funcțională. Ideea ar fi ca România să vină de data asta la masa europeană cu inițiativa și să spună „vrem să construim ceva pentru Europa”. De ce?
Deoarece gestionăm cea mai lungă frontieră non-comunitară, deoarece suntem într-o zonă extrem de sensibilă, deoarece suntem vecini cu parteneriatul estic și parteneriatul estic capătă un rol din ce în ce mai important în politica de vecinătate a Uniunii Europene și deoarece această agenție nu există și dacă noi nu o vom înființa ea oricum va fi înființată din punctul meu de vedere.
Care este oportunitatea înființării acestei agenții? Dacă nu am face-o noi, într-o formă sau alta ar apărea?
Sunt ferm convins că ar apărea. De ce? Noi aplicăm același cod vamal unional. Până în 2020 trebuie să trecem toate cele 27 din 2019 țări la sistemul e-customs, sistemul informatic. Desfășurăm operațiuni vamale comune. Această agenție comună vamală ar avea ca principal rol coordonarea activității vamale în vederea securizării frontierelor, eficiența frontierelor Uniunii Europene, în vederea facilitării comerțului – și avem în vedere inclusiv BREXIT-ul și în vederea apărării intereselor financiare ale Uniunii Europene.
Cât de capabilă este România să propună o astfel de idee, cât de capabilă este România să susțină crearea unei astfel de agenții și cât de capabilă este România să pună în practică un astfel de proiect, adică să găzduiască, să construiască, să facă funcțională o astfel de agenție europeană a vămilor?
Noi avem această capacitate, avem inclusiv capabilitatea, trebuie doar să schimbăm un pic din mentalitatea conducătorilor politici și să nu mai așeptăm să ni se ofere, ci să venim noi cu inițiativa. România își poate schimba rolul în Uniunea Europeană venind cu inițiative și cu propuneri concrete. Primul pas care trebuie făcut la nivel intern ar fi de înființare, reînființare, a Autorității Naționale Vamale din România, desființată în 2013. Această agenție ar trebuie să fie înființată, din punctul meu de vedere, foarte rapid, undeva la 1 ianuarie 2018 să fie efectiv funcțională.
Potrivit și legislației europene în cadrul comun european?
Da, sunt țări în cadrul cărora autoritatea vamală funcționează ca parte a Agenției Naționale de Administrare Fiscală, dar sunt și țări unde autoritatea vamală funcționează de sine stătător, în cadrul Ministerului Finanțelor Publice. Și rolul României, în cazul în care va fi înființată această autoritate vamală din România, ar fi de a susține și de a fi un partener credibil cu toate țările europene, cu toate autoritățile vamale, fiindcă un alt pas ulterior înființării autorității naționale vamale din Romînia ar fi activitatea de lobby, de promovare a ideii agenției europene vamale, de intensificare a cooperării transfrontaliere și de luare de parteneri. Noi suntem într-un parteneriat important cu Finlanda, am fost și sunt convins că vom mai fi, din punct de vedere al vămilor, și am putea să ne luam aliați în cadrul acestui proiect Autoritatea Vamală din Finlanda.
Ne leagă niște chestiuni comune, o distanță mare de acoperit.
Absolut. La nivelul țărilor europene și în general țările estice a început să apară această inițiativă. Un prim pas s-a făcut cu proiectul CELBED. Estonia, care este extrem de activă și sub a cărei președinție suntem acum, a promovat acum un an jumătate proiectul CELBED, care este un proiect de intensificare a cooperării transfrontaliere a țărilor de pe frontiera de Est. Deci iată că deja inițiativele încep să apară.
Ce poate să facă România pe această direcție de cooperare transfrontalieră?
România ar trebui să-și asume rolul de principal pilon de stabilitate în cooperarea transfrotalieră. Pe perioada mandatului meu, eu am încercat și cred că în parte am reușit să intensific cooperarea transfrontalieră cu Republica Moldova, Ucraina, Serbia, dar și cu țările Uniunii Europene: Bulgaria, Ungaria, Finlanda, inclusiv am avut vizita directorului general al OLAF-ului în București și a secretarului general al Organizației Mondiale a Vămilor. România ar trebui să-și asume rolul de punte, de legătură cu țările Parteneriatului Estic, în special cu Ucraina și Moldova. Noi cunoaștem bine această zonă, cooperăm foarte bine în această zonă, avem cetățeni de etnie română în această regiune și am putea să fim un factor de stabilitate și un promotor al dialogului în aceste țări din Parteneritul Estic. Iar această agenție europeană vamală, odată înființată, ar contribui substanțial la creșterea încasărilor la bugetul Uniunii Europene, 80% din taxele vamale plătite pe teritoriul Uniunii Europene pleacă la Comisia Europeană. Trebuie să avem în vedere că prin BREXIT o parte din finanțarea pentru exercițiul financiar multianual post 2020 se va reduce prin plecarea contribuției Marii Britanii. Trebuie găsită o alternativă ca fondurile să nu fie diminuate, ci să crească.
Cum anume ar funcționa? Ce ar face o astfel de agenție?
Ar coordona integrat activitățile Autorităților Vamale din Uniunea Europeană pe domeniul combaterii traficului cu marfuri ilicite, protecția intereselor financiare a Uniunii Europene, facilitarea comerțului și, mai concret, de exemplu ar putea să gestioneze integrat activitatea de control non-distructivă, adică a scanerelor, vestitul subiect pe care eu l-am adus în presă anul trecut când am constatat că nu funcționează; și nu funcționează nici acum pe teritoriul României cele cincisprezece scanere, dar asta poate fi un alt subiect.
Un alt aspect, o altă activitate – în cadrul agenției europene vamale ar putea să funcționeze un centru integrat de analiză de risc în care toate informațiile de analiză de risc să fie centralizate și distribuite în funcție de locul, zona în care ar fi necesare. Un alt aspect, și aceasta ar fi o măsură de diminuare a corupției, ar fi perfecționarea integrată a personalului. Uniunea Europeană este înainte de toate o uniune vamală, iar vama este o limbă comună a celor care lucrează, un agent vamal, un lucrator vamal din România desfăşoară aceeaşi activitate şi în Polonia şi în Ungaria, în absolut toate ţările din teritoriile Uniunii Europeane.
Cum anume ar funcționa această agenție în raport cu guvernele statelor membre?
Aș dori să subliniez că în cadrul Comisiei Eropene mai funcționează o Agenție de Frontieră și Pază de Coastă, fostul FRONTEX, cu sediul la Varșovia. Această agenție are ca principal obiectiv combaterea traficului cu persoane și combaterea migrației – și vedem vasele FRONTEX care se află la Marea Mediterană. Această agenție europeană vamală ar fi complementară Agenției Europene de Pază de Coastă prin combaterea traficului ilicit cu mărfuri și contribuția substanțială la combaterea crimei organizate pe teritoriul Uniunii Europene. Relația acestei agenții cu guvernele ar fi aceeași relație pe care o au agențiile europene din cadrul Comisiei cu guvernele, ar fi o agenție de coordonare. Nu înseamnă că agenția ar impune conducerea vămilor unor anumite state, dar ar impune standarde, principii de bună guvernare, ar impune perfecționarea personalului, activități comune vamale, o aliniere a activităților și ar eficientiza securizarea frontierelor Uniunii Europene. Pentru România ar fi un avantaj substanțial. România nu are agenție pe teritoriul ei.
Ce beneficii concrete ar trebui să aducă această inițiativă, acest proiect de țară, României?
Principalul beneficiu pentru România ar fi, așa cum am spus încă de la început, poziționarea privind locul și rolul României în Uniunea Europeană Noi de sute de ani asta am făcut în cadrul Europei. Am apărat hotarele țării și ale Europei. Ne-am pune pe hartă și am redeveni un actor important în Uniunea Europeană. Am avea o agenție, poate una dintre cele mai importante agenții. Findcă repet: Uniunea Europeană înainte de toate este Uniune vamală, iar libera circulație a mărfurilor este una dintre cele patru libertăți fundamentale. După părerea mea ar putea deveni cea mai importantă agenție, pe de o parte. Pe de altă parte, haideți să ne gândim și la plus-valoarea de ordin economic a aducerii în România a unei agenții europene vamale și a înființării acesteia pe teritoriul României. Eu am făcut un business plan în care am detaliat schema organizatorică, numărul de angajați, cum ar trebui să funcționeze și care ar fi inclusiv un regulament de organizare și funcționare. Adică m-am implicat în detaliu pentru că proiectul mie mi se pare absolut fezabil și realizabil. Posibil realizabil chiar în mandatul președinției Consiliului Uniunii Europene, dacă nu atunci, cel târziu pe mandatul Finlandei. Dar important pentru noi este să avem o agenție europeană vamală. Deci ar fi pe de o parte pe lângă creșterea reputației României și creșterea rolului Uniunea Europeană ar fi și o parte economică. Gândiți-vă, să spunem așa în principiu vor fi peste 250 de angajați, funcționari europeni cu familii, ar crește inclusiv turismul, veniturile ce vin din chirii și, de ce nu, poate chiar ar stimula autoritățile din România la dezvoltarea infrastructurii.
Prezența unui astfel de corp instituțional european, ar spori rolul pe care îl joacă România în Uniunea Europeană. Ideea este interesantă, mai ales că o îmbrăcăm din perspectiva unui proiect național. Înțeleg că există o propunere înaintată la Ministerul de Finanțe.
Eu am discutat despre acest proiect, spre finalul anului 2016, inclusiv cu conducerea ministerului de la acea vreme și a Agenției Naționale de Administrare Fiscală, am discutat și cu actuala conducere a Ministerului Finanțelor publice, dar și cu fosta conducere din prima jumătate a anului.
Un astfel de proiect nu are legătură cu o persoană anume, ci cum spuneam este un proiect de țară, indiferent cine conduce la un moment dat ministerul de finanțe.
Categoric, și eu aș dori să subliniez un aspect. Paternitatea acestui proiect este foarte puțin importantă, pentru mine chiar neimportantă, nu contează. Este important să venim cu un proiect substanțial, de substanță pentru România, un proiect care să ne schimbe imaginea în fața țărilor Uniunii Europene, un proiect care să arate țărilor Uniunii Europene că România poate, că România există și că poate avea un rol determinant în Uniunea Europeană. Și, repet, suntem la începutul a doi ani extrem de importanți pentru România. Doi ani în care România…
Cu multe oportunități.
Extrem de multe oportunități, cu extrem de multe lucruri frumoase care se pot întâmpla pentru România.
Care ar fi să spunem pașii? Ce ar trebui să se întâmple ca dincolo de o discuție acest proiect să înceapă ca în avalanșă, dintr-un bulgăre mic, unul mai mare, unul mai mare până când reușim realizarea lui.
Eu aș dori să subliniez faptul că acest proiect l-am dat inclusiv sub semnătura mea, când eram vicepreședintele ANAF, coordonator al Direcției Generale a Vămilor. Deci nu este un proiect care a fost pus pe masa cuiva dintr-o poziție neutră. Nu. În calitatea mea de vicepreședinte al ANAF, coordonator al Direcției Generale a Vămilor până în mai acest an, am depus acest proiect. L-am pus ca obiectiv din partea Direcției Generale a Vămilor. Un obiectiv concret, există scris.
Practic, vama românească ar putea să-și asume această inițiativă.
Eu mi-am asumat inițiativa la acea vreme, și a fost o discuție care am avut-o inclusiv cu doamna Elena Georgescu, secretar de stat la vremea respectivă a Ministerului Finanțelor Publice, un om cu o pregătire deosebită, deosebit de bună pe domeniul acesta al politicilor europene. Deci primul pas a fost făcut. Conducerea Direcției Generale a Vămilor și-a asumat proiectul și l-a dat mai departe conducerii ministerului. Următorii pași, sunt pași ce țin de aspecte interne și aspecte internaționale. Întâi ar fi crearea unei structuri vamale puternice în România. Fiindcă nu poți să te duci să soliciți Comisiei Europene o agenție europeană dacă tu nu ai autoritate. Alt pas ar fi înființarea Autorității Naționale Vamale din România, o structură de care România are nevoie, o structură de care Uniunea Europeană are nevoie, pe baze moderne de dezvoltare, cu preluarea de atribuții pe convenția Napoli, ca o paranteză, dar acesta este un aspect tehnic. Suntem prima țară care a ratificat în Parlament Convenția Napoli, și noi nu o aplicăm integrat nici acum – acesta este un alt subiect. O Autoritate Națională a Vămilor sau națională vamală care să înceapă să dezvolte cooperarea transfrontalieră cu toate țările riverane, să-și asume activitatea de promovare a acestui proiect conducătorilor autorităților vamale din Uniunea Europeană. Și, pe de altă parte, este vorba despre o decizie politică a guvernului, de ce nu, a președinției.
Pe de altă parte, va trebui să ne găsim susținători și în plan extern, și în plan intern. Statele membre ar trebui să accepte ideea creării unei astfel de agenții în România.
Eu acest proiect tangențial – fiindcă nu am vrut să îl fac public până acum – l-am discutat inclusiv cu conduceri ale vămilor din Finlanda, Bulgaria. La vremea respectivă am avut o relație deosebită. Spun am avut, fiindcă nu mai sunt în poziția de a avea o relație instituțională. Și repet, dacă nu o facem noi, oricum se va înființa, am ferma convingere, fiindcă până în 2020 discutăm despre același sistem informatic, discutăm despre securizarea frontierelor, despre facilitarea comerțului. Brexitul este o oportunitate. O mare parte a Brexitului ține tot de activitatea vamală și de modul în care va fi negociat un acord de liber schimb cu Marea Britanie. Totul se va învârti în jurul activității vamale în perioada următoare.
Ce impact ar putea avea România în plan european să administreze toate chestiunile de natură vamală post Brexit?
Este adevărat că România va trebui să preia anumite dosare și poate va fi un arbitru, și să dea alte dosare pentru următoarea președinție. Dar ar fi interesant dacă, mai mult decât a prelua niște dosare, a le finaliza pe mandatul ei și eventual a da niște dosare pentru mandatul următor, să vină și cu un proiect concret.
