„Acești români care au făcut Franța, acești francezi care au făcut România” este titlul sugestiv al expoziției care marchează inaugurarea celei de a doua părți a „Sezonului România – Franța”. De data aceasta, la București. Pe lângă muzeele naționale de artă, literatură sau istorie, prezența Orașului Luminilor se va face simțită pe străzile Micului Paris printr-un festival de lumini și un concert de muzică elecronică, răspândindu-se apoi în țară, la marile festivaluri de film și teatru de la Cluj și Sibiu.
Rândurile care urmează rămân actuale, deși au fost scrise la Paris, în noiembrie, când, într-un moment pe cât de nefericit, pe atât de binevenit politic pentru ambele țări, s-a lansat, prin eforturile uriașe ale unor inimoși anonimi, „Sezonul România – Franța”. Ceremoniile au debutat în mod fast, într-un fel de avanpremieră la Ziua Națională și la preluarea președinției Consiliului UE, în timp ce Bucureștiul era pus la colț, pe cojile de nucă ale raportului MCV, iar Parisul curăța urmele adânci ale revoltei Vestelor Galbene, pe Champs-Elysées. Ca un semn că undeva, acolo sus, Cineva încă ne mai iubește, în acea dimineață s-au întrezărit primele raze de soare prin vitraliile Catedralei Saint-Louis des Invalides, exact când corul Madrigal intona Recviemul lui Faure.

Iar dacă pare de mirare că o sărbătoare poate debuta cu un recviem, e bine de rememorat că Palatul Invalizilor, în care odihnește trupul lui Napoleon, e dedicat soldaților și celor căzuți pe câmpul de luptă. De altfel, concertul a fost precedat de o ceremonie militară, pentru că, la 1 decembrie, Europa a celebrat 100 de ani de la sfârșitul Marelui Război. Așadar, centenarul nostru a fost marcat mai întâi în Franța, prima țară care a recunoscut România modernă, sora mai mare, de gintă latină, ce rămâne, peste timp, principalul nostru partener strategic, dată fiind răceala nemților, în ciuda faptului că vorbesc aceeași limbă cu Klaus Iohannis, sau superioritatea condescendentă a „marilor licurici”, pentru care vechiul continent „rămâne izolat”, atunci când nu e doar o zonă de manevră.

Varianta integrală a articolului este disponibilă doar pe bază de abonament