Ce trebuie să facă România pentru a trece cu bine prin tranziția energetică

Date:

Politica Energetică a Uniunii Europene este la răscruce de drumuri, dar marea dilemă nu este dacă suntem hotărâți să reducem emisiile poluante, ci cu cât. Cu 90%, comparativ cu nivelul din 1990, ceea ce ar însemna să captăm emisiile de carbon, devenind, astfel, „neutri” din punctul de vedere al emisiilor de CO2? Putem atinge acest obiectiv până în 2050?

Comisia Europeană a elaborat, în anul 2018, opt scenarii pentru a testa viabilitatea obiectivului de a atinge „neutralitatea climatică” din perspectiva emisiilor de dioxid de carbon la nivelul 2050.
Rezultatul? Vor da rezultate doar cele care iau în considerare politicile agresive precum electrificarea în masă, renunțarea la combustibili fosili, inclusiv la gaze naturale, la finalul perioadei.

Eurocrații au numit aceste politici foarte sugestiv: „no regret policies”. Adică, un plan de acțiune fără rețineri, fără regrete și fără să ne uităm în urmă.
Comisia Europeană ar vrea să dăm uitării actualul mod de viață si să adoptăm un altul, în care, între altele, reciclăm tot ce producem (economie circulară), folosim numai electricitate, dacă se poate numai din surse regenerabile și nepoluante, stimulând, în același timp absorbția accelerată a carbonului din atmosferă.

Conștientă de decalajul de dezvoltare și capacitate administrativă între estul și vestul Uniunii Europene, Comisia a propus să sprijine această tranziție către o economie nepoluantă prin alocarea unor sume substanțiale de bani, de ordinul trilioanelor de euro, din bugetul multianual al Uniunii.

Mai mult, printr-o inițiativă legislativă recentă, eurocrații au reușit introducerea unei clasificări a sustenabilității investițiilor din punctul de vedere al contribuției la combaterea schimbărilor climatice, care categorisește ca nesustenabile investițiile în combustibili fosili dar și pe termen lung, pe cele în gaze naturale sau în energie nucleară.
Ultimele două sunt considerate surse de energie de tranziție, care nu conduc efectiv la combaterea schimbărilor climatice. Folosindu-se de această clasificare, instituții precum BERD și BEI vor sta departe de proiectele europene din sectorul gazelor naturale și al energiei nucleare.
Ce face România? A aprobat cu două mâini mai toate inițiativele Comisiei Europene care vizează decarbonarea accelerată, deși nu are încă o imagine clară cu privire la cum se va derula tranziția energetică la nivel național.
Adică ce perspective vom oferi Gorjului și Văii Jiului după închiderea accelerată a exploatărilor de cărbune?

Dovada că nu avem încă un plan este că România a trimis la Bruxelles un Plan Național Integrat pentru Energie și Schimbări
Climatice care ignoră, cel puțin în prima fază, ponderea crescută substanțial a energiei regenerabile în consumul național, aprobată chiar cu concursul nostru, în 2018.

Negocierile sunt în curs, dar este de așteptat ca România să renunțe la poziția refractară și să se conformeze noilor cerințe.
România nu are, încă, o schemă de ajutor de stat prin care să ofere sprijin financiar capacităților de producție a energiei electrice foarte poluante și vechi până spre 2030, când acestea vor fi decomisionate. Este foarte posibil ca grupurile de producere a electricității din cărbune să rămână fără niciun suport după 2025, ceea ce va deteriora situația din regiune fără doar și poate.

Strategia Energetică Națională, propusă în 2016, a făcut o estimare a costurilor de tranziție, între 0,5 și 1 miliard de euro anual, în funcție de tehnologiile pe care alegem să le implementăm în locul celor poluante, dar și în funcție de viteza de implementare a tranziției.
Bugetul de stat pe anul viitor nu arată că ține cont de acest deziderat, iar legislația actuală, mai ales OUG 114, dar și regimul restrictiv impus de ANRE pe piața de energie, nu permite dezvoltarea investițiilor private.
Am băgat capul în nisip, precum struțul, și continuăm să pretindem că lucrurile vor rămâne neschimbate. Amânând o dezbatere serioasă cu privire la ritmul de implementare a tranziției energetice și a costurilor ei nu facem decât să lăsăm la voia întâmplării soarta câtorva sute de mii de români care își vor pierde locurile de muncă. Îi apărăm azi, chipurile, ținându-i în neștiință și încurajându-i perfid să își exacerbeze propria ignoranță.

Există însă și semne bune. Sectorul privat a generat în 2019 cea mai solidă inițiativă de reconversie profesională în zonele miniere, vizând să reorienteze 10.000 de lucrători către sectorul regenerabilelor. Tot în acest an care se încheie am văzut cea mai mare inițiativă privată de susținere a eficienței energetice, care pune în umbră programele guvernamentale de profil, inoperabile cu totul.

Anul 2020 ar trebui să aducă trei lucruri în domeniul combaterilor climatice: recunoașterea incapacității statului de a fi singurul actor în acest domeniu și acceptarea unui parteneriat social și antreprenorial larg, care să scoată România din actual imobilism și din starea iresponsabilă de negare a realității; democratizarea procesului decizional în privința strategiei de decarbonare pe termen scurt și mediu prin implicarea actorilor privați relevanți, cu greutate reală și dovedită și transferarea unor atribute sau atribuții specifice către aceștia; și, nu în ultimul rând, asumarea unui pact național pentru 2050, având în vedere impactul devastator pe care lipsa combaterii schimbărilor climatice îl poate avea asupra societății noastre.

Coperta revistei

spot_img

Editorial

spot_img
spot_img

Opinii și analiza

spot_img

Recomandate
Recomandate

Cont de cheltuieli comune pentru până la patru persoane

ING Bank România anunță „lansarea contului pentru cheltuieli comune...

Indicele de brevete 2023: Inventatorii români contribuie la invențiile din domeniul IT din Europa

Oficiul European de Brevete a primit în total 199.275...