Între discuțiile despre congresul lui Liviu Dragnea și presupusa poză a Codruței Koveși din interviurile lui Sebastian Ghiță, pare că nici nu observăm câteva evenimente majore internaționale care pot afecta economia României. Voi aminti trei dintre ele și cele mai îngrijorătoare.

Donald Trump a decis să înceapă un război comercial

Mai exact, președintele american dorește să impună tarife de 10 la sută pe aluminiu și de 25 la sută la oțel. În cazul în care UE nu va fi exceptată de la aceste tarife, Bruxelles s-a pregătit deja să răspundă cu o listă de 200 posibile produse pe care le importă din SUA și la care ar dori, la rândul ei, să aplice tarife. Din acel moment, ne putem imagina cum SUA va impune tarife pe alte bunuri pe care le importă din UE, iar războiul comercial va fi în plin toi.

Situația e destul de gravă. Robert Shiller, laureatul Premiului Nobel pentru economie și profesor la Universitatea Yale, spune că tarifele lui Trump reprezintă abia o primă lovitură într-un război comercial și că efectele disruptive se vor resimți imediat la nivel mondial. Acesta compară situația de azi cu începuturile marii depresiuni economice din 1930, când companiile străine au amânat investițiile în SUA exact din cauza impunerii unor tarife de 25 la sută pe oțel și 10 la sută pe aluminiu.

Și noi putem fi afectați de aceste eventuale măsuri internaționale dacă pe lista de produse pe care se vor impune tarife vor intra și cele pe care le exportăm în SUA sau dacă această listă va cuprinde și componentele produse în România pentru bunuri care sunt destinate exportului în SUA. În primele 11 luni ale anului 2017, conform ultimelor cifre publicate de INS, din totalul exporturilor românești, 28,5% reprezintă mașini și dispozitive mecanice, 18% mijloace de transport și 12,5% sunt materiale de construcții și mobilier.

Așadar, ar cam fi motive de îngrijorare. De exemplu, dacă SUA va impune tarife pentru mașinile germane pentru care noi producem piese, indirect România va fi afectată prin scăderea exporturilor către Germania și, implicit, prin scăderea numărului de locuri de muncă.

Sau dacă SUA, de exemplu, vor impune tarife mai mari pentru mobilierul importat din UE, România va fi afectată de data asta în mod direct pentru că avem firme românești care exportă mobilă în SUA. Rămâne de văzut câte victime va face acest război comercial, dar efectele nu pot fi decât negative pentru exporturile românești, pentru numărul locurilor de muncă de la noi și pentru sumele colectate la bugetul de stat de la firmele românești care, în aceste condiții, vor plăti mai puține taxe pe profit și mai puține asigurări sociale pentru angajați.

Posibila taxare a companiilor IT pe teritoriul UE

O altă inițiativă neinspirată care ar putea afecta și România este intenția autorităților de la Bruxelles de a impune o taxă de 3 la sută pe veniturile companiilor digitale precum Google, Apple și Facebook. Mai exact, nu se va taxa profitul, ci cât încasează aceste companii din publicitate, taxele plătite de abonați pentru anumite servicii digitale sau din venituri obținute din vânzarea datelor personale unor terți. O astfel de taxă ar afecta în jur de 100 de companii digitale, conform oficialilor europeni. E adevărat că aceste companii se folosesc de prețurile de transfer și plătesc puține taxe. Comisia Europeană estimează impozitele plătite în UE de aceste companii sunt doar pentru aproximativ 9 la sută din profit. Însă introducerea unei taxe pe cifra de afaceri nu e o soluție. Din păcate, în acest fel Bruxelles omoară exact gâsca de unde își procură ouăle. UE nu va mai fi atractivă pentru aceste companii și atunci Europa nu va mai beneficia nici de know-how-ul american, nici de angajările în cadrul acestor companii și nici de taxele pe care le plăteau până acum. Cu siguranță, UE nu va beneficia de taxe în plus pentru că aceste companii se pot reloca în alte parți ale lumii, unde nu există această taxă de 3 la sută!

Evident, și România poate fi afectată indirect de această măsură. Industria de IT de la noi, din păcate, se bazează mai puțin pe companiile românești și mai mult pe cele străine. Conform studiului „Capitalul privat romanesc” publicat de Ziarul Financiar, 62% dintre firmele care fac activități de servicii în tehnologia informației în România sunt străine. Dacă aceste mari companii digitale internaționale decid că țările din UE nu mai sunt atractive din cauza taxării impuse pe cifra de afaceri și vor decide să plece, profesioniștii români din IT care lucrează acum pentru ei vor fi afectați. Să nu uităm că sectorul de IT și comunicații este unul dintre motoarele importante ale creșterii economice din România, care a contribuit anul trecut cu 0,6 la sută la avansul PIB-ului de 7 la sută, conform INS. Cum, din păcate, sunt puține firme românești mari în domeniul IT, dacă marile companii internaționale pleacă, firmele românești nu vor putea absorbi toți lucrătorii de IT rămași pe dinafară. De aici ne putem aștepta la șomaj și la o scădere a colectărilor la buget, atât pe impozitele pe profit, cât și pe asigurările sociale ale personalului care va rămâne fără locuri de muncă.

Posibilele efecte economice după alegerile din Italia

Ultima amenințare, dar nu cea mai puțin importantă, e generată de rezultatele alegerilor din Italia. Deocamdată nu există o alianță câștigătoare. Două partide au luat scoruri mai bune: Cinci Stele a luat 32 la sută și Liga Nord 18 la sută. Cele două nu au prea multe în comun ca ideologie, cu excepția unui naționalism economic și dispreț profund pentru regulile UE. Incapacitatea de a face un guvern poate duce la o instabilitate politică pe care o vom resimți și noi în mod indirect, prin fluctuații ale cursului euro.
Mai problematică este economia Italiei. Dacă cele două partide își pun în aplicare promisiunile extravagante din campanie, Italia va avea mari probleme economice pe fondul unor dificultăți financiare existente: sustenabilitatea sistemului bancar italian și datoria publică uriașă de 134% din PIB. De exemplu, numai reforma impozitului pe venit propusă de 5 Stele în campanie ar costa în jur de 20 miliarde de euro, conform analiștilor de la FxStreet. De ce ar trebui să fie România îngrijorată pentru asta? În primul rând, o cădere a economiei Italiei va trage în jos întreaga UE. Dacă criza din Grecia a provocat valuri în UE, Italia va provoca un tsunami pentru că Italia este a treia cea mai mare economie din UE.
În al doilea rând, problemele economice create de instabilitate și posibile măsuri naționaliste pot afecta românii care muncesc în Italia și nu numai. Legăturile noastre economice cu Italia sunt puternice: Italia este partenerul numărul 2 de export, reprezentând 11,2% din toate exporturile României și al doilea partener al țării noastre la import, reprezentând 10,1% din toate importurile, conform INS. Este, de asemenea, a șasea țară ca investiții străine directe în România în 2016, cu 4,4 miliarde de euro investite la noi. O destabilizare a Italiei se va propaga și în România și va fi resimțită prin afectarea relațiilor comerciale și reducerea investițiilor.

Nu este cazul să ne panicăm, însă nu trebuie nici să ignorăm aceste posibile probleme. Ce putem face?

România își poate exprima ferm poziția prin care se opune intențiilor de se a introduce tarife. Ar trebui să declare o poziție identică și față de taxa de 3 la sută pentru companiile IT. Chiar dacă nu este clar că avem o voce atât de importantă în UE, putem însă influența decizia finală legată de taxa de 3 la sută, pentru că toate 28 de țări membre trebuie să fie de acord ca această propunere să devină lege. Autoritățile române au datoria să-și exprime poziția în interesul cetățenilor lor. Pe termen mediu, ar fi bine să adoptăm politici de încurajare a companiilor românești de IT, astfel încât să nu ne mai bazăm în așa de mare măsură pe cele străine, mai ales pentru că este vorba de un sector important pentru economia românească. Pentru al treilea pericol care poate fi generat de o eventuală destabilizare a Italiei, singurul lucru pe care îl putem face acum este să avem grija ca economia noastră să fie robustă, să ținem la cote cât mai mici atât deficitul, cât și datoria publică, astfel încât, în cazul unei crize economice, să ne putem finanța cheltuielile la care ne-am antamat în perioada de creștere economică.