Christiana Figueres
secretar executiv al Convenției ONU
Privind Schimbările Climatice
În „David și Goliat”, jurnalistul Malcolm Gladwell identifică o dilemă cu care oamenii și societățile se tot confruntă. Descriind imaginea unei curbe U întoarse, el spune că „există un punct din care banii și resursele nu ne mai fac viața mai bună și încep a ne face viața mai rea”.
Ideea că „mai mult” poate duce la „mai puțin” poate părea contraintuitivă pentru cei 1,6 miliarde de oameni care poate și-au pierdut mijloacele de trai ca rezultat al pandemiei de COVID-19. Cu toate acestea, obsesia reîntoarcerii la „normal” ar trebui să fie privită cu cel mai mult scepticism. Sistemul care ne-a adus în acest punct a fost foarte anormal, după orice standard rezonabil. El ne-a subminat sănătatea, ne-a epuizat resursele naturale, a distrus specii de plante și animale, încălzind întreaga planetă, toate acestea în beneficiul unei minorități din ce în ce mai mici, pe cheltuiala tuturor celorlalți.
Acest sistem complet dezechilibrat ne-a adus acum mai aproape de punctul critic, după ani de zile în care ne-am luptat cu schimbarea climatică, pierderea biodiversității, creșterea inegalității și alte crize în creștere. Nu ar trebui să fie surprinzător faptul că toate aceste probleme au avut o evoluție convergentă în timpul pandemiei, dat fiind că ele sunt în strânsă legătură. Vestea bună este că și soluțiile sunt la fel.
Viteza relativă cu care majoritatea segmentelor societății s-au mobilizat ca răspuns la pandemie ne dă speranță pentru viitor, deoarece dovedește că suntem în continuare capabili de schimbări radicale atunci când circumstanțele impun acest lucru. Acum, trebuie să aplicăm același nivel de urgență și sarcinii de a ne decarboniza economiile, un proces care va genera vaste beneficii pentru sănătatea și bunăstarea noastră, scutindu-ne de U-ul inversat.
În timpul fazei de carantină împotriva COVID-19, mulți dintre noi am experimentat lucruri de mult uitate: aer curat; pești în căile navigabile urbane; păsări, albine și fluturi în parcurile și grădinile necosmetizate. Până la finalul anului, emisiile de gaze cu efect de seră vor coborî la un 8% fără precedent, adică mai mult decât reducerea anuală de 7,6% despre care oamenii de știință spun că este necesară în următorii zece ani pentru a limita încălzirea globală la 1,5°C peste nivelurile preindustriale.
Însă carantinarea întregii economii nu reprezintă, în mod evident, soluția pentru criza climatică. De fapt, există o singură cale prin care putem ține schimbarea climatică sub control: decarbonizarea susținută. Pandemia reprezintă o oportunitate unică de a înlocui sistemele care vin la pachet cu pericole și instabilitate cu noi modele ale căror priorități sunt egalitatea, sustenabilitatea și justiția socioeconomică.
Ca și COVID-19, condițiile meteorologice extreme și alte riscuri ce iau naștere din schimbarea climatică reprezintă amenințări cu un nivel ridicat de probabilitate și de mare impact, ceea ce înseamnă că nu există scuză pentru lipsa de acțiune. Măsurile care sunt extrem de accesibile acum vor fi exponențial mai costisitoare în viitor. Dat fiind că acestea cheltuie sume fără precedent pentru a susține economiile în perioada pandemiei, este de așteptat ca guvernele din întreaga lume să suporte datorii de până la 20 de trilioane de dolari în următorii doi ani. Aceste cheltuieli vor determina forma economiei globale pentru următoarele decenii, iar dacă nu sunt gestionate în mod corespunzător, generațiile viitoare vor fi împovărate cu o notă de plată mult mai mare.
Singura cale de acțiune responsabilă, în acest caz, este de a aloca măsuri de recuperare care să ne aducă mai aproape de o economie cu un nivel redus de carbon și cu un nivel ridicat de rezistență. A venit momentul să folosim resursele publice pentru binele public, investind în industrii curate (care vor crea noi locuri de muncă), educație și o infrastructură flexibilă.
Există un consens din ce în ce mai mare în favoarea acestei abordări. Agenția Internațională pentru Energie, de exemplu, a sfătuit guvernele să investească în energie sustenabilă și să elimine subvențiile pentru combustibilii fosili, menționând că reducerea emisiilor reprezintă un proces laborios, ce va crea locuri de muncă. În mod similar, Fondul Monetar Internațional a cerut nu doar pachete de stimulare fiscală orientate către ecologie și încetarea alocării subvențiilor pentru combustibilii fosili, ci și o taxare mărită pentru emisiile de carbon.
Mai mult decât atât, suportul public pentru acțiune climatică nu a fost vreodată mai intens. În aprilie, un sondaj Ipsos efectuat în mai multe țări a relevat faptul că 71% dintre adulți „sunt de acord că, pe termen lung, schimbarea climatică este o criză la fel de serioasă ca și criza COVID-19”, și că 65% susțin politicile orientate către climat în recuperarea economică. Aproximativ 80% dintre respondenții din India, Mexic și China sunt de acord că este important ca recuperarea să fie verde.
Un număr tot mai mare de lideri corporativi doresc, de asemenea, ca fondurile publice să aibă „obligații verzi”, deoarece ei recunosc că astfel de condiții vor ajuta la repornirea economiei și la evitarea unor crize și mai mari în viitor. În Regatul Unit, de exemplu, o coaliție de 200 de lideri în afaceri au cerut guvernului să adopte calea unei recuperări verzi, iar ministrul de finanțe a răspuns prin alocarea resurselor pentru măsuri de eficiență energetică, intensive din punctul de vedere al muncii, pentru clădiri și infrastructura vehiculelor electrice. De asemenea, la cererea a 180 de lideri în afaceri și a multor alte persoane, Uniunea Europeană a atașat „obligații verzi” bugetului pe șapte ani în valoare de 1 trilion de euro 1,17 trilioane de dolari) și fondului de recuperare în valoare de 750 miliarde de euro și a alocat 25% din cheltuieli pentru acțiuni climatice.
Chiar și industriile cu un nivel ridicat de emisii, incluzând BP, Shell, Daimler și Rio Tinto, continuă să implementeze strategii de decarbonizare în timpul crizei COVID-19. După cum a evidențiat recent McKinsey & Company, toate companiile ar trebui să profite de „moment pentru a decarboniza, în special prioritizând retragerea activelor marginale din punct de vedere economic, cu consum intensiv de carbon”.
În final, sectorul financiar pare a-și fi reorganizat responsabilitatea pentru a ajuta la „reconstruirea mai bună”. Opt importante grupuri de investiții – incluzând BNP Paribas Asset Management, DWS și Comgest Asset Management – solicită corporațiilor să se concentreze pe decarbonizare. De asemenea, BlackRock, cel mai mare manager de active din lume, având un portofoliu de management în valoare de 7,4 trilioane de dolari, s-a angajat să pedepsească managerii de companii care nu reușesc să gestioneze riscurile de mediu.
Fie că obținem sau nu o „recuperare în formă de V”, este clar că trebuie să evităm a ne reîntoarce la o lume sub formă de U întors. Pe măsură ce ne cățărăm afară din craterul lăsat de COVID-19, ar trebui să rămânem concentrați pe obiectivele pe termen lung, alocând bani și resurse în maniere care vor susține atât recuperarea imediată, dar și consolidarea unei economii mai sustenabile și mai rezistente.
Acest lucru înseamnă concentrarea pe rădăcinile dezechilibrelor și inegalităților economice, astfel încât să îi putem scuti pe cei mai vulnerabili de suferințe și greutăți financiare nedrepte. Din fericire, justiția economică și socială merge mână în mână cu decarbonizarea. O recuperare verde este o soluție clasică în care toată lumea are de câștigat, și avem deja uneltele, resursele și tehnologiile necesare pentru a o obține.
Christiana Figueres, secretar executiv al Convenției ONU privind schimbările climatice din 2010 până în 2016, este cofondator al Global Optimism Ltd., coautor al cărții „The Future We Choose: Surviving the Climate Crisis” și coprezentator al podcastului Outrage + Optimism.
