Esther Ngumbi
profesor asistent de entomologie și studii
afro-americane la Universitatea Illinois de la Urbana-Champaign
Știința a fost un ghid indispensabil pentru guverne, legiuitori și oamenii de rând în timpul pandemiei de COVID-19, fie că a fost vorba de luarea unor decizii importante, precum închiderea sau deschiderea economiilor, fie de unele mai mici, de exemplu a merge sau nu la magazin.
Dată fiind nevoia urgentă de informații de încredere privind virusul, publicațiile științifice au accelerat procesul publicării cercetărilor supuse revizuirii colegiale. Iar câteva publicații de top, printre care „Nature”, au prezentat noile descoperiri și au rezumat cunoștințele științifice curente privind virusul, pentru a putea fi utilizate de factorii de decizie politică. Prin împărtășirea noilor dovezi cât mai repede posibil, ecosistemul științific global a ajutat la încetinirea răspândirii bolii și la salvarea vieților. Acum, toți ochii sunt pe cercetători pentru dezvoltarea unor noi tratamente și vaccinuri.
Aceste dezvoltări ridică probleme importante cu privire la angajamentul nostru față de alte probleme, nu doar schimbare climatică. Sunt schimbarea rapidă a standardelor de publicare și procesul mai facil de revizuire colegială un motiv de îngrijorare, dat fiind faptul că acestea ar putea crește probabilitatea publicării unor lucrări științifice de proastă calitate? Oare politicienii, corporațiile și alte entități vor folosi în mod eronat sau abuza constatările preliminare? Retragerea studiilor care susțin utilizarea hidroxiclorochinei pentru tratarea COVID-19 sugerează că astfel de întrebări nu sunt nejustificate.
Nu este surprinzător faptul că o goană nebună după soluții bazate pe știință ar putea duce la astfel de întâmplări. Ceața războiului și a presiunii politice are toate șansele de a duce la suprimarea sau fabricarea dovezilor, utilizarea scurtăturilor, cenzurarea sau constrângerea oamenilor de știință, conflicte de interese și politizarea diferitelor decizii, cum ar fi numirea consiliilor consultative.
Aceste riscuri presupun niște pericole reale. Distorsiunea dovezilor științifice face luarea eficientă a deciziilor mult mai dificilă. Pe parcursul acestui an, a existat un val de lucrări cu privire la COVID-19 postate pe servere de preimprimare cum ar fi medRxiv și bioRxiv, iar o parte dintre acestea conțin, fără doar și poate, o știință îndoielnică. Cu toate acestea, în ciuda acestor retrageri extrem de mediatizate, jurnalele științifice și serverele de preimprimare au fost vigilente în blocarea cercetărilor de proastă calitate.
Și mai relevantă pentru viitoarele crize cum ar fi schimbarea climatică este percepția publică asupra științei. Dat fiind nivelul de incertitudine de la începutul crizei coronavirusului, publicul nu a avut de ales și a trebuit să asculte spusele oamenilor de știință, și în special ale epidemiologilor, virologilor și imunologilor. Acele voci au fost ascultate atât în țări dezvoltate cât și în țări în curs de dezvoltare, astfel generând posibilitatea ca pandemia să fi îmbunătățit aprecierea publicului față de expertiza științifică.
Dar până acum semnalele au fost amestecate. Pe de o parte, atunci când a devenit clar că lumea se confrunta cu o criză istorică, Italia, Franța, Spania, Statele Unite și alte țări grav lovite au creat grupuri de lucru incluzând oameni de știință respectați, cum ar fi imunologul Anthony Fauci, acum faimosul director al Institutului Național de Alergii și Boli Infecțioase din SUA. Acești experți au cernut prin dovezile științifice disponibile și au oferit recomandări despre cum trebuie acționat, iar majoritatea oamenilor
le-au urmat sfatul.
Pe de altă parte, experiența SUA a dovedit mai recent că un respect instinctiv pentru oamenii de știință nu reprezintă nicio garanție, nici măcar în mijlocul unei crize sanitare din ce în ce mai mari. Cu președintele SUA Donald Trump în frunte, guvernatorii de stat și alți lideri politici au negat, răstălmăcit sau pur și simplu ignorat știința, iar proprii consilieri ai lui Trump l-au atacat în mod deschis pe Fauci în presă. La începutul lui iulie, „New York Times” a raportat că un bărbat în vârstă de 30 de ani din Texas a murit din cauza virusului după ce a participat la o „petrecere COVID”. „Am crezut că este o farsă”, i-ar fi spus el asistentei sale, „dar nu este”.
După luni de zile de pandemie, țările care au urmat în mod constant recomandările oamenilor de știință au reușit să diminueze numărul de morți cauzate de COVID-19. Printre acestea se numără Germania, Noua Zeelandă, Australia, Austria, Coreea de Sud, Taiwan și Hong Kong. Pe de altă parte, de la finalul lunii iulie, numărul de morți din SUA, Regatul Unit și Brazilia – al cărei președinte a catalogat virusul drept „o mică răceală” înainte de a se îmbolnăvi el însuși – a crescut în mod continuu din aprilie.
Aceste valori nu inspiră încredere atunci când vine vorba despre abordarea altor provocări globale. Până la urmă, știința privind schimbarea climatică a fost clară de ani de zile, climatologii și Grupul Interguvernamental privind Schimbările Climatice al ONU cerând guvernelor să aplatizeze curba emisiilor de gaze cu efect de seră. Până acum, majoritatea țărilor nu au reușit să răspundă cu politici care să ia aceste avertismente în serios.
Consecințele eșecului de a asculta oamenii de știință cu privire la schimbările climatice vor face ca pandemia de COVID-19 să pară un fleac. Iar și iar, oamenii de știință au dovedit că schimbarea climatică va acționa ca un agent de multiplicare a amenințărilor, sporind probabilitatea conflictelor armate, inundațiilor, secetei și condițiilor meteo extreme – fără a menționa pandemiile zoonotice.
Așadar, este de maximă importanță să consolidăm o cultură a respectului față de știință și expertiză. Acest lucru va necesita atât leadership cât și eforturi la scară mare pentru a îmbunătăți alfabetizare științifică. În special, atunci când vine vorba despre sistemele extrem de complexe cum ar fi clima, publicul trebuie să știe cum să interpreteze descoperirile științifice, fără a mai menționa previziunile bazate pe probabilități. „Punctele critice” catastrofice care ar putea interveni la un anumit nivel de încălzire globală nu trebuie respinse drept posibilități distante. Posibilitatea apariției unor dezastre viitoare este motivul pentru care cumpărăm asigurări.
Fie că ne confruntăm cu un dezastru grav, precum pandemia de COVID-19, sau o criză tăcută, care fierbe la foc mic, cum ar fi schimbarea climatică, știința ar trebui să fie ghidul nostru. Am văzut că marea majoritate a oamenilor chiar își pun speranța în experți în cazul unui dezastru. Însă dacă ignorăm avertismentele și așteptăm până în ultimul moment, atunci nici cei mai geniali oameni de știință nu ne vor putea salva. Supraviețuirea noastră depinde de evaluarea atentă a dovezilor și utilizarea acestora cât mai repede posibil pentru a informa legislativul.
Esther Ngumbi este profesor asistent de entomologie și studii afro-americane la Universitatea Illinois de la Urbana-Champaign.
