Venitul de bază universal – Visul gol al paradisului

Date:

Acest articol face parte din forumul Venitul de bază universal: Promisiune vs practică.
Unul dintre argumentele esențiale aduse de promotorii venitului de bază universal (UBI) este acela că va asigura demnitatea și autodeterminarea. Va putea fi alocat mai mult timp implicării sociale dacă va fi nevoie de mai puțin timp pentru asigurarea propriilor mijloace de trai.[1] Pe scurt, un venit de bază universal ne-ar face nu doar mai bogați, ci și mai fericiți.

Promisiuni false de fericire

Pentru a ne putea imagina, mai întâi ar trebui să nu ne mai întrebăm cum s-ar putea finanța acest lucru. De asemenea, ar trebui să presupunem că nu vor exista reacții de adaptare – reacția prețurilor, evaziune fiscală sau imigrație în masă – care ar putea spulbera acest vis.
Ar fi ușor dacă ne-am imagina că venitul de bază universal este precum câștigul la loterie, care este chiar analogia făcută de unii dintre promotori.[2] Totuși, a trage concluzia că un venit de bază universal ar avea aceleași efecte pentru toată lumea reprezintă același tip de eroare din cauza căreia oamenii cad pradă fraudelor de tip piramidal. Perspectiva de câștig pare să blocheze gândirea analitică dacă am încerca să ne imaginăm cum ar putea funcționa o loterie în care toată lumea are o probabilitate de câștig de 100%.[3] Dacă iluzia de scalabilitate arbitrară a câștigurilor individuale împiedică o parte semnificativă a populației, din toate categoriile, să recunoască faptul că aceasta este o înșelătorie cauzată de deficitul de finanțare, nu ar trebui să surprindă faptul că oamenii sunt la fel de receptivi la promisiunile de câștig ale venitului de bază universal. Cel puțin, nu există motiv de a presupune că există intenții frauduloase. Astfel se explică simpatia larg răspândită pentru conceptul venitului de bază universal. De exemplu, la un referendum din iunie 2016, o cincime din electoratul elvețian a votat în favoarea introducerii unui venit de bază universal, deși probabil doar o mică parte a acestor susținători ar fi putut să ofere un răspuns coerent la problema finanțării.


De asemenea, este discutabil dacă un câștig la loterie i-ar face pe oameni atât de fericiți pe cât se așteaptă. Numeroase studii arată că bucuria câștigului este de scurtă durată.[4] Pe termen lung, bucuria de a trăi a celor ce câștigă la loterie este ușor mai mare decât înainte de câștig, dar mult mai mică decât își imaginau înainte de a câștiga.[5] Ceea ce este cunoscut sub denumirea de „bucuria anticipării” este, de asemenea, menționat ca prejudecată de impact în psihologia socială și constituie una dintre numeroasele distorsiuni cognitive ale percepției umane.[6] Același lucru este valabil și pentru venitul de bază universal.


Promisiuni false de venituri

Fără îndoială, cea mai importantă întrebare este cum se va finanța venitul de bază universal. Răspunsul depinde în mare măsură de modul în care acesta va fi furnizat. Cu toate acestea, promotorii săi preferă, de cele mai multe ori, să păstreze tăcerea asupra acestor aspecte. Referendumul din Elveția reprezintă una din puținele excepții. Acesta întreba dacă fiecare adult ar trebui să primească o contribuție lunară de 2.500 de franci elvețieni (2.300 de euro) și fiecare minor 625 de franci elvețieni (575 de euro).[7] Chiar și pentru o țară bogată ca Elveția, finanțarea unui asemenea program ar fi o provocare ce ar putea fi îndeplinită numai prin creșteri drastice ale impozitelor. Prin urmare, promotorii au recurs la o stratagemă eufemistică. Aceștia au calculat că cei mai mulți cetățeni elvețieni se aflau deja la acest nivel al venitului, sau chiar mai mare. În loc să crească impozitul pe venit și, în schimb, să ofere contribuabililor un venit de bază universal, au decis ca o parte din câștigurile fiecărei persoane să fie reclasificată ca venit de bază universal.[8]Veniturile ce făceau obiectul condițiilor solicitante ale muncii efective ar fi devenit așadar UBI prin declarație. Prin urmare, cei afectați pot spera la o creștere a bunăstării lor subiective, prin simpla schimbare a etichetei veniturilor.


De asemenea, s-ar putea spune că s-a pretins creșterea averii individuale pentru introducerea unui impozit pe venit negativ. Pentru marea majoritate a populației, nu ar produce niciun câștig net, deoarece povara fiscală crescută ar anula, mai mult sau mai puțin, venitul de bază. Cei cu câștiguri mari ar observa o scădere drastică a veniturilor nete, deoarece impozitele plătite de ei ar fi mai mari decât dreptul lor la venitul de bază. Singurii beneficiari ar fi salariații cu câștiguri reduse și beneficiarii de ajutor social. Veniturile acestora ar crește automat la nivelul venitului de bază. Beneficiarii ajutorului social care sunt apți de muncă nu vor mai trebui să dovedească faptul că încearcă să-și găsească un loc de muncă pentru a beneficia de asistența socială.

 Figura 1
Situația inițială a orelor lucrate și a venitului
Sursa: ilustrația autorului.

Stimulente false

Următoarele grafice ilustrează, în mod stilizat, efectele unui ipotetic venit de bază lunar de 1.000 de euro. Figura 1 arată situația inițială. Venitul net disponibil crește cu numărul de ore de lucru lunare, luând în considerare un tarif de 15 dolari pe oră și un impozit și o rată de contribuție de 30%. Fiecare combinație a venitului și orelor de lucru are o utilitate specifică, deși trebuie luate în considerare compromisurile. În timp ce venitul suplimentar, adus de orele suplimentare lucrate, produce beneficii pozitive, pierderea timpului liber este o consecință negativă. Condițiile optime sunt îndeplinite când beneficiile aduse de venitul suplimentar sunt în perfect echilibru cu efectele pierderii timpului liber. În Figura 1, asta se întâmplă la 40 de ore lucrate pe săptămână. Linia curbă este o curbă de indiferență, care include toate punctele ce creează aceeași utilitate pentru combinația de venit și timp liber ca și timpul optim de lucru.


Figura 2 demonstrează efectele introducerii unui venit de bază universal de 1.000 de euro pe lună. Liniile care reprezintă venitul brut și net se deplasează ascendent în paralel, adică nevoile de finanțare nu sunt incluse. Beneficiile cresc foarte mult în comparație cu situația inițială. Totuși, timpul optim de lucru se deplasează spre stânga, adică devine benefic să se lucreze mai puțin decât înainte. Acest lucru este reprezentat în imagine de curba de indiferență pentru timpul optim de lucru (24 de ore pe săptămână, în exemplul respectiv), situată deasupra curbei de indiferență pentru lucrul cu normă întreagă. Acest lucru se datorează așa-numitului efect al veniturilor, care rezultă din scăderea utilității adăugate de fiecare euro suplimentar, pe măsură ce crește venitul. Cu alte cuvinte, cu cât este mai mare venitul pe care o persoană îl are, cu atât mai mici sunt beneficiile unui venit suplimentar.

Figura 2 
Promisiunile de venit pe care le oferă venitul de bază universal
Sursa: ilustrația autorului.
 


Dar dacă luăm în considerare nevoile de finanțare ale venitului de bază universal – de exemplu, prin majorarea impozitelor pe venit – curba venitului net se aplatizează dramatic. Figura 3 arată un caz ce are ca rezultat același venit net pentru un angajat cu normă întreagă, ca și în situația inițială, adică taxele suplimentare sunt la fel de mari pentru un contract de muncă cu normă întreagă ca și pentru venitul de bază universal. Modificările venitului ar interveni oricum, din cauza schimbărilor de comportament. Acest lucru se datorează faptului că aplatizarea curbei venitului net reduce atât de mult beneficiile venitului suplimentar, în raport cu orele lucrate, încât munca cu normă întreagă nu mai este avantajoasă. Numărul optim de ore lucrate este acum aproape de zero pentru un venit ușor mai mare decât nivelul venitului de bază universal. Nevoile de finanțare ar crește în aceeași măsură în care s-ar petrece astfel de schimbări de comportament, deoarece oamenii care nu muncesc nu plătesc nici taxe.


 Promotorii venitului de bază universal iau acest argument în serios. De aceea se fac „experimente” care ar trebui să demonstreze, în mod empiric, că oamenii nu și-ar reduce orele de lucru, sau ar face acest lucru într-o măsură nesemnificativă, după introducerea venitului de bază universal. Cu toate acestea, experimentele respective nu reflectă situația din Figura 3, ci, în cel mai bun caz, situația din Figura 2. Aceste experimente sunt finanțate „extern” și, ca atare, stimulentele de a câștiga mai mult decât venitul de bază universal rămân atractive, deoarece nu este necesară finanțarea internă. Mai mult decât atât, aceste experimente acoperă întotdeauna perioade temporare. Așadar, poate că oamenii nu vor renunța la slujbele lor doar pentru că temporar primesc venituri mai mari, deoarece ar risca un șomaj mai îndelungat după terminarea experimentului.
Pentru a evita necesitatea unei redistribuiri contraproductive, unii susținători ai venitului de bază universal propun un impozit pe venit negativ. Acest lucru ar trebui să reducă necesitatea de finanțare pentru cei nevoiași și, prin urmare, să genereze doar creșteri moderate ale costurilor comparativ cu situația inițială. Curbele veniturilor rezultate sunt prezentate în Figura 4, care, pentru simplificare, ia în considerare aceleași impozite și rate de contribuție ca și în situația inițială. Cu toate acestea, și acest scenariu are ca rezultat un puternic stimulent pentru a nu mai munci. Ca și în exemplul precedent, beneficiile muncii cu normă întreagă sunt mult mai mici decât beneficiile în cazul în care nu se muncește. Această alternativă ar crea, așadar, nevoi uriașe de finanțare, din cauza veniturilor de stat care se pierd în urma unor astfel de schimbări de comportament.


 În plus, un impozit pe venit negativ ar putea să nu se dovedească foarte eficient în ceea ce privește vizarea celor nevoiași. Nu toți cei fără venituri, sau cu venituri reduse, sunt cu adevărat nevoiași, conform considerentelor de bunăstare, care în general se bazează pe gospodării. De exemplu, din punctul de vedere al unei gospodării, dacă unul dintre soți nu lucrează sau există în familie elevi sau stagiari, iar veniturile gospodăriei sunt peste minimul social, aceștia nu trebuie priviți ca nevoiași. Totuși, din punct de vedere conceptual, venitul de bază universal se referă la persoane, nu la gospodării. Un impozit pe venit negativ care urmează logica venitului de bază universal ar determina, de asemenea, eligibilitatea cu privire la venitul individual și ar avea ca rezultat o nevoie suplimentară de finanțare. Împreună cu scăderea veniturilor, cauzate de diminuarea timpului de lucru, acest lucru ar forța și curba lunară a venitului net către partea dreaptă a punctului de intersecție din Figura 4 să se aplatizeze, lucru care ar face efectele comportamentale negative mult mai probabile decât sunt ilustrate aici.


Simulările confirmă relevanța deficiențelor privind finanțarea și demotivarea. Acesta este și argumentul cheie împotriva venitului de bază universal înaintat de Colombino.[9] Consiliul German al Experților în Economie a abordat acest subiect în raportul său anual 2007-2008 și a estimat un deficit financiar de 227 miliarde de dolari pentru așa-numitul model Althaus,[10] deși acest model propune doar un nivel moderat al venitului de bază.[11] Estimări similare au fost prezentate de Bonin și Schneider și Fuest et al.[12] O parte a deficitului financiar rezultă din faptul că modelul Althaus prevede, de asemenea, o reducere drastică a impozitelor, pe lângă introducerea unui venit de bază. Cu toate acestea, potrivit estimărilor efectuate de Bonin și Schneider, aproape jumătate din impactul total se datorează efectelor comportamentale.[13]
În afară de problema motivării descrisă aici, mai sunt și altele care pot să apară, dincolo de cele luate în considerare în simularea de mai sus. De exemplu, este posibilă apariția reacției prețurilor, dacă nu va fi nimeni dispus să muncească pentru un salariu mic. Salariile pentru o astfel de muncă va trebui să fie mai mari decât în situația inițială. Deși susținătorii venitului de bază universal văd această evoluție într-o lumină pozitivă, ar duce de fapt la o înrăutățire a situației reale a veniturilor gospodăriilor, deoarece creșterile salariale respective s-ar reflecta în creșterea prețurilor de consum.


În schimb, dacă dintr-un motiv anume salariile pentru acest tip de muncă nu au crescut, venitul de bază universal i-ar descuraja pe lucrători să o mai efectueze. În consecință, familiile ar fi nevoite să-și petreacă timp cu sarcini pentru care, în caz contrar, ar plăti alte persoane, cum ar fi lucrări de întreținere a locuințelor sau prepararea hranei. În ambele cazuri, respectivelor gospodării le-ar fi mai rău decât înainte, pentru că ar trebui să cheltuie fie bani în plus, fie timp pentru a obține ceea ce aveau înainte.
Ca urmare a creșterii sarcinii fiscale, venitul de bază universal ar duce la creșterea angajărilor fără forme legale și ar crea o nevoie de finanțare mai mare. Mai mult, un venit de bază universal ar desființa motivația de a investi în educația unei persoane. Efectul ar fi nu doar creșterea șomajului în rândul lucrătorilor necalificați, ci și creșterea numărului de lucrători cu slabe calificări.
Într-un final, un venit de bază universal ar reprezenta un uriaș factor de atracție pentru imigrație, ceea ce, în consecință, ar crește și mai mult nevoia de finanțare.

Figura 3
Evoluția veniturilor în raport cu nevoile de finanțare
Sursa: ilustrația autorului.
Figura 4
Venitul de bază universal sub forma unui impozit pe venit negativ
Sursa: ilustrația autorului. 

Argumente false

Principalii susținători ai venitului de bază universal, cum este și președintele companiei Siemens, susțin că digitalizarea nu va oferi suficiente locuri de muncă pentru toată lumea, în viitor.[14] Un număr important de reprezentanți ai mediului de afaceri, la Forumul Economic Mondial din 2016 de la Davos, de asemenea, au susținut acest punct de vedere.[15]
Cu toate acestea, nu există nicio bază empirică pentru acest argument. Schimbările tehnologice au însoțit omenirea cu mult timp înainte de apariția computerelor și a internetului. Deși este adevărat că progresul tehnologic a dus la pierderea de locuri de muncă, nu a dus niciodată la o scădere generală a locurilor de muncă, ci doar la schimbări structurale în ocuparea forței de muncă. De ce ar trebui să fie diferit în procesul de digitalizare nu a fost încă explicat în mod convingător. Pe termen lung, orice lucrare ce poate fi înregistrată prin senzori și care urmează anumite reguli de prelucrare poate fi efectuată de mașini. Totuși, asta nu înseamnă că oamenii vor deveni inutili. Înseamnă doar că oamenii se vor concentra asupra a ceea ce mașinile nu pot face, în viitorul apropiat. Este vorba, în special, de activități care implică creativitate sau interacțiune socială. Deși răspândirea termenilor „inteligență artificială” și „învățare automatizată” sugerează că, în curând, nu va mai fi nevoie de abilitățile umane, este doar pentru că termenii aceștia nu sunt folosiți corect. Inteligență, în sensul acesta, nu înseamnă altceva decât capacitate crescută de stocare. Iar învățarea automatizată nu este, de asemenea, nimic mai mult decât o etichetă pentru aplicații euristice, pur și simplu legate de sintaxă. Nu are nicio legătură cu inteligența sau înțelegerea aprofundată.
Concentrarea eronat unilaterală asupra locurilor de muncă ce se vor pierde din cauza tehnologiei se bazează pe o percepție asimetrică. În timp ce activitățile care vor deveni inutile din cauza progreselor tehnologice pot fi specificate cu exactitate, imaginația umană dă greș atunci când vine vorba să își imagineze activitățile și nevoile care ar putea fi create prin eliberarea de resurse. Faptul că adolescenții de azi nu își pot imagina viața fără internet este doar un exemplu al acestor evoluții. Înainte de apariția internetului, nici măcar experții nu au putut să prevadă schimbările revoluționare pe care le-ar aduce comportamentului de consum și de comunicare. De exemplu, aprecierea lui Bill Gates, din 1995, conform căreia internetul era „doar un capriciu trecător” este legendară (deși posibil apocrifă).

Concluzie

În concluzie, se poate spune că nici logica internă, nici cea externă pentru venitul de bază universal nu se dovedesc a fi convingătoare. Imprevizibilitatea și efectele secundare nedorite fac din venitul de bază universal un imens risc pentru societate, care poate fi gestionat numai în cazul în care costurile unei asemenea redistribuiri rămân mici. Și totuși, acest lucru ar combate o cerință esențială a promotorilor lui. Dacă venitul de bază universal nu este suficient de mare pentru a înlocui bunăstarea existentă, nu ar produce suficiente beneficii, cum ar fi cele care ar putea fi obținute prin eliminarea instituțiilor de securitate socială existente, de exemplu asigurarea de pensie, asigurarea de șomaj și asistența socială locală. Dacă introducerea unui venit de bază universal ar înrăutăți situația unui număr semnificativ de adresanți, ar fi nevoie de crearea unor structuri suplimentare care să îl gestioneze, fără a se elimina actualele instituții de protecție socială.


Provocările asociate progresului tehnologic constau în sprijinirea oamenilor în realizarea acestor schimbări, nu în a-i obliga să rămână pasivi. Bunăstarea unei societăți se creează lăsând oamenii să facă ceea ce știu cel mai bine. Realizarea unei alocări optime a resurselor este una dintre cele mai mari provocări ale fiecărei societăți. Un venit de bază universal oferă, așadar, stimulente greșite și tinde să promoveze sărăcia colectivă, nu numai material, ci și subiectiv.

***

1 A recent overview of the arguments in favour of a universal basic income and the related empirical evidence can be found in R. Osterkamp: Fünf Streitfragen um das bedingungslose Grundeinkommen – unaufgeregt betrachtet, in: ifo Schnelldienst, Vol. 69, No. 21, 2016, pp. 26-35.
2 See, for example, www.mein-grundeinkommen.de.
3 These are not isolated instances, and such thinking can essentially trigger mass movements. In 1997 scammers in Albania were able to convince a significant portion of the population to trust them with their money by promising incredible returns. When the bubble burst, massive unrest followed; see Zinsen aus der Kristallkugel, in: Der Spiegel, No. 6, 3 February 1997. The case of investment fraudster Bernie Madoff, whose false promises lured in over 50,000 investors, is also legendary; see e.g. Madoff köderte überwiegend Deutsche und US-Bürger, 14 May 2014, available at http://www.spiegel.de/wirtschaft/service/bernard-madoff-betrueger-koederte-viele-deutsche-mit-schneeballsystem-a-969268.html. The popularity of gifting clubs is also interesting to note in this respect; see e.g. C. Grotepass: Kettenbrief und Schenkkreis, available at http://www.sekten-info-essen.de/texte/schenkkreis.htm.
4 B.S. Frey, A. Stutzer: The Economics of Happiness – How the Economy and Institutions Affect Well-Being, Princeton 2010, Princeton University Press; and C. Lau, L. Kramer: Die Relativitätstheorie des Glücks: Über das Leben von Lottomillionären, Herbolzheim 2010, Centaurus Verlag und Media.
5 J. Gardner, A.J. Oswald: Money and Mental Wellbeing: A Longitudinal Study of Medium-Sized Lottery Wins, IZA DP No. 2233, July 2006.
6 T.D. Wilson, D. Gilbert: Affective Forecasting – Knowing What to Want, in: Current Directions in Psychological Science, Vol. 14, No. 3, 2005, pp. 131-134.
7 Basic Income Earth Network – Switzerland: Eidgenössische Volksinitiative «Für ein bedingungsloses Grundeinkommen», 10 December 2014, available at http://bien.ch/sites/bien/files/pdf/eidgenoessische_volksinitiative_fuer_ein_bedingungsloses_grundeinkommen_BIENch2014.pdf.
8 Ibid., p. 19: „128 billion – transfer from value-creation equal to the basic income of work-related income.” (Author’s translation) 128 billion Swiss francs make up approximately 2/3 of the entire financing need, and the description „transfer from value-creation equal to the basic income of work-related income” means nothing other than relabeling work-related income as universal basic income.
9 U. Colombino: Is unconditional basic income a viable alternative to other social welfare measures?, IZA World of Labor, No. 128, 2015, available at https://wol.iza.org/articles/is-unconditional-basic-income-viable-alternative-to-other-social-welfare-measures/long.
10 Sachverständigenrat zur Begutachtung der gesamtwirtschaftlichen Entwicklung: Das Erreichte nicht verspielen – Jahresgutachten 2007/08, Wiesbaden 2007.

11 D. Althaus: Das Solidarische Bürgergeld, in: M. Borchard (ed.): Das Solidarische Bürgergeld − Analysen einer Reformidee, Stuttgart 2007, Lucius&Lucius, pp. 2-12.
12 H. Bonin, H. Schneider: Beschäftigungswirkungen und fiskalische Effekte einer Einführung des Solidarischen Bürgergeldes, Institute of Labor Economics (IZA), 2007, available at www.iza.org/files/IZA-Berechnungen_Althaus-Modell.pdf; and C. Fuest, A. Peichl, T. Schäfer: Beschäftigungs- und Finanzierungswirkungen des Bürgergeldkonzepts von Dieter Althaus, in: ifo Schnelldienst, Vol. 60, No. 10, 2007, pp. 36-40.
13 H. Bonin, H. Schneider, op. cit.
14 M. Hägler: Siemens-Chef plädiert für ein Grundeinkommen, Süddeutsche Zeitung, 20 November 2016, available at http://www.sueddeutsche.de/wirtschaft/sz-wirtschaftsgipfel-siemens-chef-plaediert-fuer-ein-grundeinkommen-1.3257958.
15 P. Krohn: Auf einmal reden alle vom Grundeinkommen, Frankfurter Allgemeine Zeitung, 6 February 2016, available at http://www.faz.net/aktuell/wirtschaft/wirtschaftspolitik/nach-davos-diskutieren-wieder-alle-ein-bedingungsloses-grundeinkommen-14052661.html.

Coperta revistei

spot_img

Editorial

spot_img
spot_img

Opinii și analiza

spot_img

Recomandate
Recomandate

Grandma’s Delights: o poveste gustoasă a autenticității și sustenabilității (video)

În 2018, Theodora și Teodor Niculescu au pus bazele...

Colliers: Turismul local a avut un an foarte bun în 2023

Reziliența pieței hoteliere românești din ultimii ani atrage un...

În 2023, CEC Bank a crescut nivelul activelor nete cu 35%, până la 83,5 miliarde lei 

CEC Bank a continuat să susțină activ economia: s-au...