Capitalul are roți, el vine singur dacă nu-i așternem gropi în față. Capitalul are roți și fuge ușor de un Stat-barieră.

Știți care este deosebirea dintre statistică și bikini? Niciuna! Niciuna nu contează, dar contează ce ascund. Câteva exemple: Peste 70% din creditele bancare sunt destinate IMM. Dar doar circa 15% dintre IMM se finanțează prin bănci. Statistica arată că firmele românești pompează resurse proprii în creșterea economică. Acolo doar unde cash-ul este la el acasă. Mai probabil este însă că resursele interne abia ajung pentru supraviețuire. „Dacă nu ai bani, să nu te împrumuți niciodată”, asta face majoritatea antreprenorilor români.

O a doua statistică: analfabetismul financiar în România e de 80%. Ce ascunde asta? Avem cel mai mare risc de colaps economic personal și cel mai mic grad de intermediere financiară, cu o cerere de credite foarte scăzută, deși există lichiditate disponibilă. Băncile nu au ce să facă cu banii, „clienții sunt mulți și proști”, dar nici băncile nici statul nu depun eforturi serioase de a-și scăpa clienții și cetățenii de analfabetism și implicit de criză financiară personală.
O a treia statistică-bikini: România are circa 20 firme/1.000 locuitori, jumătate față de media europeană (cea mai mare densitate e în Cehia, 95 IMM/1.000 locuitori). România este prinsă astfel în capcana companiilor mari și a firmelor de stat „anchilozate” și generatoare de pierderi. E prizoniera și a multinaționalelor (60% din cifra de afaceri totală). România rămâne și prizoniera deciziilor clientelare sau luate în afara țării.
Antreprenoriatul nu e o prioritate pentru statul român, deși statul român susține că este „pro-business”. Statul trebuie să devină înțelept, iar „înțelepciunea” cică înseamnă și „atitudinea corectă față de realitate”. Realitatea este că, deși raportează o creștere economică de 5,2% (S1, peste așteptări), România are salarii mici, firme puține și sărăcie multă. Asta nu suportă amânare și nici compromisuri de natură electorală. Capitalul privat este plin de euforie creatoare și inovatoare. Statul trebuie să încurajeze euforia capitalului, nu să o alunge. În viitor, talentul va reprezenta factorul critic de producție. Iar cea mai bună cale să prezici viitorul este să-l inventezi. Ca să asigure un viitor mai bun, Statul trebuie mai întâi să se reinventeze pe sine în relația cu business-ul, care se reinventează permanent.
Economistul redescoperă euforia reinventării și arată megatendințele globale și felul în care România poate deveni mai înțeleaptă, mai competitivă, mai bogată. „Profitul este un simbol al succesului și al muncii, nu al exploatării! Pentru asta trebuie să ne batem” (Mugur Isărescu). Pentru asta se bate Economistul, pentru oamenii care se luptă să facă profit într-un stat-barieră care nu înțelege încă profitul.