Într-unul dintre volumele sale, scriitorul Radu Paraschivescu afirmă – intitulându-și, de altfel, chiar așa, cartea – „În lume nu-s mai multe Românii”. Ei bine, în lume chiar că nu-s mai multe Românii, dar vin și zic că, în țară în schimb, e bogăție.
O Românie este, de exemplu, cea care îmbătrânește în singurătate la gura sobei sau pe ulița înnoroiată a satului uitat parcă de lume și de guvernanți și chiar și de poșta care mai aducea încă veste de la cei plecați departe.
O Românie este cea care defilează mândră în decapotabile luxoase de-a lungul (ba chiar și de-a latul, câteodată)
Herăstrăului, al Kisseleff-ului și Dorobanților, etalând cu aroganță – în absența bunelor maniere și a educației elementare – simbolurile parvenirii totale.
O României se bucură la fiecare nouă ediție de Bookfest, dansează extaziată la Untold, „devorează” producțiile proiectate la „Anonimul” sau la TIFF, sau omagiază actorii, piesele și regizorii de pe scenele Festivalului Internațional de Teatru de la Sibiu. O Românie dă la sapă, pune răsaduri, scoate animalele la păscut și iese la coasă ca să poată pune pâinea pe masă întregii sale familii; altă Românie se străduie ca, din roadele a sute de hectare de grâne, grădini, vii și livezi, să poată aduce în galantarele unei alte Românii – hipermarchetizate – bucate „Produse în România”.
O Românie uimește lumea cu inventivitatea și creativitatea unor minți tinere care vor doar să fie lăsate să zboare liber, iar alta trăiește sub amenințarea analfabetismului. O altă Românie – absolut anonimă – ne smulge lacrimi de admirație de fiecare dată când urcă pe scena foarte populară de la „Românii au talent”.
O Românie meșteșugărește cu spor, iar alta pictează, compune, recită și cântă cu har. Dar e și o Românie care își exhibă cu nerușinare pe ecranele TV lanțurile, inelele, pietrele, buclele, silicoanele, ceasurile, prostia, dar și aventurile și trăirile ca atribute ale unei presupuse „super-fericiri”. Iar altă Românie își cară disperată bolile pe la ușile spitalelor din care iese, cel mai adesea, vindecată, dar moartă. O Românie arde toată ziua gazul de pomană, iar altă Românie se roagă la Dumnezeu să poată să ardă gazul când e ger afară. O Românie plantează păduri pentru ca o altă Românie să aibă ce distruge sau unde arunca dejecțiile.
O Românie continuă să spere că mâine va fi mai bine decât azi. O altă Românie nu contenește să o mintă pe prima, cocoțându-se în cârca ei, călcându-i în picioare speranțele și savurând nimic altceva decât puterea.
Toate Româniile merg la vot. În țară sunt mai multe Românii, în lume iese doar una. Care?

DISTRIBUIȚI
Daniel Apostol este jurnalist, doctorand în istorie, Universitatea Ovidius din Constanța.