Analiza resurselor naturale, minerale, de mediu și financiare ale României la nivelul anului 2018, cu prezentarea potențialului real al țării noastre din acest punct de vedere și cu o apreciere asupra punerii lor în valoare din perspectiva următoarelor decenii, a constituit tema celei de a patra dezbateri din ciclul inițiat și organizat de Asociația pentru Studii și Prognoze Economico-Sociale (ASPES) având genericul „Modelul economic românesc în UE. România – Orizont 2040”, sub egida Academiei Române – Secția de Științe Economice, Juridice și Sociologie, președinte acad. Mugur Isărescu.

Evenimentul, ca de altfel toate dezbaterile care formează acest demers, a fost găzduit de Banca Națională a României și a avut ca parteneri în organizare Asociația Generală a Economiștilor din România (AGER), Asociația Facultăților de Economie din România (AFER), Academia de Studii Economice din București (ASE), Institutul Național de Cercetări Economice „Costin C. Kirițescu” al Academiei Române (INCE), România Durabilă, Societatea Academică de Management din România (SAMRO), Asociația Confederațiilor Patronale din România (ACPR), Alianța Națională a Organizațiilor Studențești din România (ANOSR).
Punctul de pornire l-a reprezentat sublinierea de către dr. ec. Constantin Boștină, președintele ASPES, a necesității reafirmării în conștiința națională și în cea europeană a adevărului potrivit căruia „România are un potențial real, care trebuie valorificat în context european și în interes național. România 2040 va depinde de modul în care ne vom pune în valoare potențialul național”.

Au susținut expuneri asupra stării și potențialului românesc de resurse specifice prof. univ. dr. Emil Constantinescu, președintele României în perioada 1996-2000 – privitor la resursele minerale, prof. univ. dr. Valeriu Tabără, președintele Academiei de Științe Agricole și Silvice „Gheorghe Ionescu-Sișești” (ASAS) – analiza resurselor solului, Mircea Ursache, vicepreședintele Autorității de Supraveghere Financiară (ASF) – resursele financiare, prof. univ. dr. Florin Bonciu, Universitatea Româno-Americană – resursele valorificabile prin economia circulară.

TDS_0035

 

Prof. univ. dr. Emil Constantinescu a prezentat ca element de susținere a expunerii sale lucrarea în trei volume „Resursele minerale ale României”, coordonată împreună cu acad. Nicolae Anastasiu, aparută la Editura Academiei Române. Reiterând adevărul potrivit căruia „istoria lumii ne arată că hărțile geologice au devenit hărți politico-militare, iar în istoria recentă, aceasta se întâmplă chiar înainte de a deveni hărți economice”, profesorul Emil Constantinescu a acordat în expunere un spațiu amplu răspunsului la întrebarea de ce este imperativă pentru România valorificarea resurselor minerale: „Pentru că dacă nu plecăm de la resursele minerale ale subsolului și resursele naturale ale solului, ca apoi să evaluăm resursele umane înalt educate, care pot să creeze și fondul de competențe umane care să valorifice aceste resurse, și ne concentrăm toată atenția asupra resurselor financiare, toate dezbaterile duc la o luptă oarbă de împărțire a acestor resurse financiare. De existența sau nu a unei strategii de dezvoltare depinde și poziția noastră în Uniunea Europeană. Deciziile bazate pe interese imediate produc destabilizare economică prin inflație, corupție și risipirea veniturilor din exploatarea resurselor minerale. În mediul înconjurător, provoacă majorarea riscurilor de poluare a aerului, terenurilor și apelor. Efectele imediate în exploatările miniere necontrolate sunt riscuri de surpare în subteran și alunecări de teren la suprafață, fenomene care vor afecta grav mediul și după încetarea exploatării resurselor. În plan social, astfel de decizii duc la deteriorarea legăturilor sociale, dezvoltarea conflictelor privind dreptul de proprietate asupra accesului la terenuri, la apă și la folosirea comună a avuției naționale și mondiale. O viziune pe termen lung permite o securizare a veniturilor prin bugete multianuale, realizarea unor produse cu valoare adăugată în multiple sectoare ale economiei și dezvoltarea unor forme variate de capital pentru beneficiul mai multor generații”. O strategie de dezvoltare a României bazată pe resurse minerale, a subliniat profesorul Emil Constantinescu, „trebuie să plece de la diversitatea de resurse minerale ale subsolului, de la diversitatea și varietatea petrografică, ce determină o diversitate a solurilor.

Majoritatea analiștilor plasează România pe locurile trei-patru în Europa din punctul de vedere al bogățiilor subsolului. Pentru România, care deține resurse proprii de petrol și gaze de calitate superioară și mari zăcăminte de sare și care se bucură de existența unor soluri variate și de calitate, refacerea și retehnologizarea industriei petrochimice în cadrul unui fond național de investiții sunt o prioritate urgentă, care ne poate asigura stabilitate pe termen lung. Dezvoltarea industriei petrochimice a României în urmă cu decenii s-a făcut în baza unei gândiri serioase a școlii geologice de atunci, însă combinatele petrochimice au devenit uzate moral și au fost lăsate să moară. Decizia de privatizare cu OMV a fost bună, corectă, pentru că România nu avea, nu are și nu va avea bani să investească în prospecțiune și în exploatarea resurselor. În prezent, pornind de la combinatele ajunse în stare de degradare, în insolvență, sunt măsuri care pot să fie luate «săptămâna viitoare». La aceste combinate există alimentarea cu apă, alimentarea cu gaze. Ele trebuie să fie cumpărate de stat la prețuri mici pentru că sunt în insolvență și retehnologizate. În același timp, odată cu stabilirea unor raporturi corecte cu marile companii multinaționale în domeniul explorării și exploatării minerale, trebuie să avem în vedere și riscurile implicării fondurilor de investiții și riscurile generate de speculațiile financiare, care provoacă deliberat fluctuații și crize în domeniul explorării și exploatării resurselor minerale și energetice. Dacă nu vrem să fim victimă acestor speculații, trebuie să ne construim o capacitate de a exploata resursele proprii”. În sens cuprinzător, prof. univ. dr. Emil Constantinescu a conchis că „folosind în contextul societății cunoașterii experiența istorică acumulată și resursele umane înalt educate în domeniile petrolier și minier, România poate aspira la o poziție de lider în utilizarea inteligentă și durabilă a resurselor minerale”.

TDS_0099

O parte esențială a expunerii oferite de prof. univ. dr. Valeriu Tabără a constituit-o prezentarea unor informații în premieră, bazate pe date privind suprafața disponibilă și potențialul agriculturii românești: „România, prin potențialul ei, poate hrăni între 80 și 100 de milioane de locuitori. România nu poate intra într-o criză alimentară decât dacă uită să semene. În același timp, dacă nu-și asigură și nu-și afirmă sectorul agricol și alimentar, va fi întotdeauna o țară săracă. E grav că România are balanță negativă la produse agroalimentare – este cea mai mare palmă pe care o putem lua ca țară! Pentru un model economic de perspectivă, trebuie să vedem ce este cu pământul pe care-l avem și care este patrimoniul numărul unu al României, care ne dă și sensul existenței noastre. La această oră, suprafața agricolă a țării noastre este de 13,3 milioane ha, de unde în 2002 era de 14, aproape 15 milioane ha. Suprafața arabilă a coborât la 8,3 milioane ha de la 9,6 milioane ha. Cu toate acestea, încă avem o suprafață agricolă pe locuitor de 0,64 ha și suprafață arabilă de 0,41 ha. Dacă nu ne batem joc de aceste suprafețe, nu avem niciun fel de probleme. România poate produce până la 40 milioane tone de cereale – ăsta este potențialul nostru real! România poate deveni unul dintre cei mai mari cultivatori de cereale. România nu a fost niciodată «grânarul Europei» cantitativ! A fost unul dintre cei mai mari furnizori de grâu de calitate. Potențialul economic al României în agricultură este între 40 și 50 de miliarde de euro și noi suntem azi sub 20 de miliarde de euro valoarea producției totale agricole. Italia, de exemplu, reprezintă 44% din potențialul agricol al României și în 2016 a realizat 55 de miliarde de euro”. În sens cuprinzător, profesorul Valeriu Tabără a semnalat că o abordare de perspectivă durabilă trebuie să ia în calcul, pe lângă agricultură, „mulți alți factori, în ansamblul economiei rurale”.

Orizont20401

Pe baza afirmației ferme că, în construcția unui model de perspectivă, „România nu poate fără Uniunea Europeană; Uniunea Europeană poate fără România”, Mircea Ursache a oferit o serie de argumente cu referire la finanțarea economiei: „Modelul pe care l-am abordat în piața de capital a fost de complementaritate la finanțarea bancară, nicidecum de competiție. Piața bancară europeană deja s-a unit, s-a creat piața unică bancară. Piața unică de capital se va realiza în 2019. Evident că la un volum de tranzacții transfrontaliere în Europa de peste 2.000 de miliarde de euro, este nevoie de o singură gândire, de o singură reglementare, de un singur control la nivel european. România a fost unul dintre marii promotori în realizarea pieței unice de capital. În acest moment, ce trebuie să mai facem ca să ajungem la statutul de piață emergentă? Suntem la un pas. Nu mai avem niciun criteriu neîndeplinit. Am îndeplinit opt, rămăsese al nouălea, care acum nu mai e neîndeplinit, ci în curs de îndeplinire, evaluat de cele trei instituții de rating legat de lichiditate. Avem exemple de ce înseamnă capitalizarea pe piața de capital, prin finanțare care nu vine de la stat, nici de la bănci, ci de la fonduri de investiții, de la investitori instituționali români și străini, de la populație. Am avut o perioadă foarte bună, 2013-2014-2015, în piața de capital. De ce nu continuăm procesul de finanțare a economiei prin listarea companiilor?! Cei care s-au listat au făcut-o pentru că au dorit să se capitalizeze, au dorit transparență, adică raportări trimestriale, semestriale și anuale, au dorit guvernanță corporativă. Un al doilea mare vehicul investițional au fost fondurile de pensii. Randamentul analizat de la lansarea fondurilor de pensii până azi a fost de 8,43%. Rezultatele investiționale ale fondurilor de pensii private sunt remarcabile”. Accentuând că „finanțarea economiei prin piața de capital nu este decât o părticică alături de finanțarea bancară”, vicepreședintele ASF s-a referit la interesul din mediul investițional pentru piața de capital și la sursa pe care o pot asigura „sumele uriașe deținute de populație în conturi curente și în depozitele bancare. Sunt bani care trebuie să circule. Sunt bani care deocamdată nu finanțează economia națională”.

TDS_0139

Prof. univ. dr. Florin Bonciu a prezentat o abordare declarat mai degrabă filosofică asupra conceptului de economie circulară, contrapus „modelului actual de afaceri și de dezvoltare personală care se suprapune pe ideea de linear crescător”. Comparativ, „economia linear crescătoare în care ne aflăm presupune că preluăm din natură tot ceea ce procesăm și avem o serie de elemente care se aruncă. Economia circulară presupune nu doar regenerare, recondiționare, refolosire, ci și proiectarea, conceperea produselor de așa natură încât să dureze mai mult. De aici avem o mare problemă – ne putem imagina o lume fără marketing?! Sistemul de economie circulară se bazează pe produse durabile, pe întreținere, reparare, revalorificare și pe o utilizare superioară a deșeurilor. Economia circulară presupune să nu mai legăm creșterea economică de extragerea cât mai mare cantitativ din mediu, ci să avem și alte elemente, inclusiv împărțirea cu alții din ceea ce avem și crearea de sisteme în buclă închisă. Dacă, în economia lineară, ca să cresc înseamnă să produc mai mult și să extrag din mediu mai mult, în economia circulară roata se învârtește mai repede, pentru că mă aflu în interiorul ei. Asta presupune o regândire a întregului proces. Economia circulară va cuprinde toate activitățile desfășurate în societate, începând cu partea de proiectare, cu un nou cadru instituțional, legislativ. E nevoie de indicatori noi, cum ar fi productivitatea reutilizării resurselor măsurată prin PIB raportat la consumul de resurse finite”. Economia circulară duce la apariția „produsului ca serviciu”, subliniază profesorul Florin Bonciu și dă ca exemplu serviciul de iluminat pe care-l livrează Philips; producătorul clasic de corpuri de iluminat „preia furnizarea de lumină”. În ceea ce ne privește, continuă profesorul Florin Bonciu, „România fiind în Uniunea Europeană, avem cadrul de reglementare, avem obiectivele de dezvoltare durabilă 2030 din programul sub egida ONU, avem surse de finanțare din fonduri europene. Dacă am reuși să introducem în sistemul de educație noțiuni de familiarizare cu economia circulară, ar fi un mare pas înainte”.

TDS_0016

Luminița Chivu: „România dispune încă de un potențial uman important – locul 6 între statele UE”

În contextul dezbaterii cu tema „Unde se află România din punct de vedere economic, social și managerial în UE în anul 2018? Analiza SWOT – puncte tari, puncte slabe. Ce avantaje are România? Amenințări și oportunități”, prof. univ. dr. Eugen Dijmărescu a subliniat că „dezvoltarea economică are nevoie de o viziune politică”, semnalând că „în Europa se deschide un proces de reformă a statului”, odată cu cerința situării cetățeanului într-o poziție de prim-plan. În calitate de președinte al Societății Academice de Management din România, prof. univ. dr. Ovidiu Nicolescu a expus rezultate de cercetare privind „Punctele forte și punctele slabe ale managementului din România”. Principalul punct forte al managementului românesc, potrivit raportului de cercetare pe 2017, îl constituie „centrarea pe obținerea de performanțe”. În același timp, absența focalizării pe priorități este principalul punct slab în domeniul managementului. Provocări în marginea întrebării „Unde se află România din punct de vedere economic, social și managerial în UE în anul 2018?” a lansat prof. univ. dr. Constantin Anghelache.
Prof. univ. dr. Luminița Chivu, director general al Institutului Național de Cercetări Economice „Costin C. Kirițescu” al Academiei Române, a prezentat „Repere privind resursele umane ale României”. Susținute cu date de cercetare, o serie dintre aceste repere pot constitui o bază importantă pentru decidenții de la nivelul statului: „Economia românească satisface într-o măsură relativ mică nevoile propriei populații”, între argumente fiind „ponderea ridicată în consum a produselor din import” și „reacția echilibrelor macroeconomice la creșterile veniturilor populației”. Studiul atrage atenția că „în anul 2017, România era unul dintre cele 5 state membre din UE 28 care înregistrau simultan atât spor natural, cât și sold migrator negativ. În plus față de soldul migrației permanente (-49,6 mii persoane în 2017), care reflectă numai emigranții definitivi, se consemnează și un flux important de emigranți temporari. Conform datelor INS, numărul de emigranți temporari din România a crescut de la 172.871 persoane la 2014 la 194.718 în 2015, 207.578 în 2016 și 219.327 în anul 2017”. Studiul arată că „România dispune încă de un potențial uman important (19,5 mil. locuitori) – locul 6 în ierarhia statelor membre ale Uniunii Europene. Devine din ce în ce mai evident că ocuparea forței de muncă nu este o simplă rezultantă a funcționării mecanismelor economice, ci o consecință a strategiilor și politicilor economice naționale, regionale și sectoriale, a politicilor financiare și monetare. Măsurile de menținere a echilibrului pieței muncii trebuie să fie rezultatul analizei ex-ante a impactului unor astfel de strategii și politici, precum și componentelor esențiale ale acestora, actualizate și ajustate ex-post, în funcție de rezultatele practice și eficiența acestora, raportate la evoluțiile la nivel macro și microeconomic, precum și ale contextului internațional”.

COnferinta BNR Ianuarie 2019 (1)