Anul economic 2017 debutează din start sub semnul unei noi guvernări. Activitatea economică se desenează pe o creștere de 5,2%, ceea ce ar urma să aibă ca rezultat un PIB estimat la 815 miliarde lei, adică o creștere nominală de 7,5% față de 758 miliarde lei PIB estimat în 2016.

O asemenea construcție a dezvoltării economice în 2017, cu un ritm de creștere prognozat de 5,2% a dat temei guvernanților să vină și cu o serie de măsuri salariale, fiscale și sociale care să se simtă încă din debutul anului și „în buzunarul românului”.

Creșterea salariului minim pe economie, reducerea și chiar dispariția unor taxe și impozite, facilitățile în domeniul educației (bursele studențești) și sănătății (prețul la medicamente), nu pot fi decât măsuri necesare, așteptate și apreciate de cetățean.

Problema esențială este însă că încă din debutul construcției anului economic 2017, odată cu stimularea forței de muncă și promovarea unor măsuri sociale necesare și corecte, guvernanții trebuie să deseneze mai clar cum vor acționa pentru stimularea creșterii economice bazată pe noi investiții și, mai ales, pe creșterea productivității muncii. Altfel, există, în logica științei economice, riscul unor sincope.

În opinia mea, în afara surselor de finanțare prevăzute în bugetul anului 2017 pentru susținerea măsurilor de stimulare a forței de muncă și îmbunătățire a condițiilor sociale, să se acționeze mai ferm pentru reducerea cheltuielilor bugetare nejustificate din actuala construcție bugetară și să crească investițiile productive din fondurile bugetare și din cele europene.

Accelerarea terminării și punerii în funcțiune a investițiilor începute și nefinalizate din anii anteriori, generatoare de producție și mărfuri, inclusiv de noi locuri de muncă în plus, ar putea fi o resursă pentru a complementa nevoile bugetare, fără a se apela la eventuale împrumuturi sau eventuale alte noi taxe directe sau indirecte, necesare echilibrului bugetar.

Eu cred că reprezentanții Ministerului Finanțelor s-au grăbit deja, anunțând la o conferință organizată la Viena (de ce la Viena?) că este posibil ca România să împrumute în acest an în jur de 50 miliarde lei pe piața internă și circa 30 miliarde euro de pe piața externă.

Stimularea populației, dar și a societăților comerciale pentru a-și reorienta economiile pe care le au în depozite bancare și să le investească în activități de creștere a resurselor pentru finanțare: cumpărarea de acțiuni la societățile productive, investiții directe în activități productive de talie mică și mijlocie în industrie, agricultură, industria alimentară, activități agro-turistice sau alte servicii, poate fi o altă cale de creștere economică, fără angajarea de resurse bugetare, dar cu efecte de încasări bugetare suplimentare.

Astfel, o parte din cele peste 100 miliarde lei aflate în depozitele populației și a celor circa 80 miliarde lei în depozitele companiilor în bănci, din care circa două treimi sunt depozite la termen, ar putea constitui o sursă complementară de investiții, fără eforturi bugetare, dar cu efecte majore pentru creșterea economică.

Dar pentru aceasta este nevoie de o politică de stimulare și convingere, de acordare de facilități investiționale care să cointereseze deponenții să nu țină bani în bănci pe dobânzi nesemnificative și să-i investească în activități generatoare de profituri mai mari decât profiturile bancare.
Mai sunt și alte soluții de atragere de surse financiare fără a se apela la noi taxe și impozite sau la împrumuturi guvernamentale, dar despre ele altădată.