Pentru mai toată lumea, anul 2020 debutase promițător, iar în horoscopul chinezesc, noul an (început la finalul lui ianuarie) este al Şobolanului de Metal. Specialiştii anunțau că 2020 va fi unul marcat de succes, Şobolanul semnificând protecţie şi prosperitate ce ne vor aduce noi începuturi, noi oportunităţi şi câştiguri financiare.

Cred însă că 2020 poate fi rebotezat în toate calendarele lumii, drept Anul Virusului. După ce Virusul a îngenuncheat Șobolanul de Metal chiar la el acasă, înainte chiar ca acesta să-și intre în drepturi (în ianuarie, vă reamintesc, China era deja în plină criză de sănătate; astăzi, e drept, se pare că răspândirea bolii în China încetinește), acum focarele apar în mod continuu pe toate meridianele, în toate statele, fie ele mari puteri sau țări „de lumea a treia”. Iar odată cu fiecare nou focar, implicațiile COVID-19 pentru economia globală sunt extrem de incerte, dar au potențial de dezastru. Șocul economic este nemaiîntâlnit: oamenii sunt forțați să se izoleze, prizonieri ai unei grave amenințări de sănătate, iar piețele libere devin captive ale blocajelor generate de încetinirea producției și restrângerea activităților economice.

Piața globală – guvernată până mai ieri de libertatea de circulație a oamenilor și mărfurilor – suferă astăzi masive întreruperi de stoc circulant între diferite industrii, regiuni sau țări. Pandemia de COVID-19 ne amenință cu aruncarea economiei globale într-un abis din care va fi dificil de ieșit. Impactul general se manifestă azi printr-o profundă perturbare a activităților economice, iar acest lucru poate încetini creșterea globală în mod substanțial, transformând, cum mai scriam aici, o anunțată recesiune într-o deloc dorită depresiune economică. Doar întreprinderile care sunt suficient de agile pentru a gestiona adaptarea la noi furnizori și care au suficiente lichidități pentru a supraviețui perioadelor de vânzări și venituri reduse vor putea să-și construiască un avantaj competitiv.
Anul Virusului ne împinge pe toți, de la simpli indivizi la puternice guverne, la un comportament egoist: fiecare pentru el. Vedem deja cum, în goana pentru a-și salva propriii cetățeni, guvernele cele mai puternice se întrec – supralicitând – în a-și fura unul altuia resursele necesare stăvilirii pandemiei de COVID-19. Frica necontrolată de contagiune duce la suspendarea lanțurilor critice de aprovizionare transfrontalieră. Dar și lanțurile interne de aprovizionare sunt la fel de vulnerabile. Pe măsură ce coronavirusul se răspândește, un număr mai mare de legături între cumpărători și vânzători – intermediar și client final – va fi perturbat. Va lua ceva timp pentru ca liderii lumii, Organizația Mondială a Sănătății și Organizația Națiunilor Unite să reușească să dezvolte un plan global acceptat, cu prioritate pe măsurile comune de sănătate. Va lua chiar și mai mult timp ca statele puternice să iasă din paradigma „fiecare pentru el” și să accepte acest plan care presupune fără îndoială costuri imense mai ales pentru marile economii mondiale.

Până atunci, recitim ce scrie în zodiacul chinezesc la Șobolanul de Metal: „Pentru a-şi atinge obiectivele în carieră și avere, oamenii trebuie să fie constanţi, inflexibili şi să nu se lase doborâţi de eşecuri, probleme şi dificultăţi”. Dar mai ales, „oamenii trebuie să se bazeze pe propriile forţe şi să îşi rezolve singuri problemele”. Și am convingerea că vom răzbi. Cum spunea fostul economist-șef al FMI, Simon Johnson, „până la urmă vom prevala în lumea de după virus. Locuim acum deja în lumea de după
virus”. Trăim Anul Virusului.

DISTRIBUIȚI
Daniel Apostol este jurnalist, doctorand în istorie, Universitatea Ovidius din Constanța.