Cel mai bun marcator al naționalei Angliei la Campionatul Mondial de Fotbal și în prezent realizator de emisiuni sportive la BBC, Gary Lineker este și un susținător al taberei NO Brexit, criticat de altfel pentru opinia sa exprimată public. Dar tot Gary Lineker este cel care spunea că „fotbalul este un sport extrem de simplu. Timp de 90 de minute, 22 de oameni aleargă după o minge ca să o bage într-o poartă, iar la final Germania câștigă mereu”.
Este exact ceea ce-mi vine să zic astăzi despre „meciul” dintre Regatul Unit al Marii Britanii și Uniunea Europeană. Lăsând deoparte metafora fotbalistică și plasând confruntarea UK-UE într-un imaginar ring de box, vedem cum ambii boxeri au atârnat deocamdată mănușile în cui: amândoi ar vrea să continue partida, dar fiecare mizează pe un altfel de knock-out tehnic. Sunt trei variante posibile și niciun arbitru în ring: hard Brexit (fără acord), soft Brexit (cu acord) și NO Brexit. Uniunea Europeană speră în cel mai fericit caz la un NO Brexit, iar în caz că acest lucru este imposibil, măcar la utilizarea acordului în forma deja acceptată de statele membre pentru efectuarea „divorțului civilizat”.
La Londra însă, vocile cele mai puternice din Parlamentul britanic cer hard Brexit (părăsirea UE fără acord) sau, în cel mai rău caz pentru insulari, o eventuală renegociere a actualului acord. Theresa May i-a făcut recent (încă) o vizită lui Jean-Claude Juncker doar ca să vadă dacă există cumva vreo deschidere europeană care să-i permită să ceară din nou voturile de susținere de la parlamentarii britanici. O astfel de deschidere ar însemna măcar și o portiță pentru ca UE să accepte să mai introducă unele lucruri în textul actualului acord, sau niște asigurări politice suplimentare favorabile Marii Britanii.
În Parlamentul European însă, noi concesii britanicilor nu e de sperat că vor mai fi acordate. Dar ceea ce ar fi rezonabil să se întâmple ar fi o „extensie” de câteva luni (trei, poate patru) care să nu vină la pachet cu prea multe alte condiții, adică de fapt o prelungire a statu-quo-ului, astfel încât între timp ambele părți să se dumirească în ce formă se poate realiza un soft Brexit.
Nu știm încă în ce fel va continua această „confruntare”. Mănușile sunt încă în cui.