Migranții sunt, cu totul, în lume, cam vreun miliard, aproximează, în cartea sa „The Figure of The Migrant”, universitarul britanic Thomas Nail. „Secolul XXI va fi secolul migrantului”, proclamă autorul pe un ton solemn chiar în prima propoziție a cărții sale, apărută în 2016. „Noi toți devenim migranți. Oamenii se mută astăzi mai des decât oricând altădată în istoria omenirii” – susține, categoric și generalizator, autorul. Exegeții cărții au observat în aceste afirmații categorice o încercare a autorului de a obișnui lumea cu marile valuri de imigrație care afectează normalitatea și stabilitatea în diferite zone ale lumii, mai precis atât acolo unde violența, terorismul, războaiele sau calamitățile naturale și schimbările climatice împing mase de populație să ia calea pribegiei, cât și în statele prospere ale lumii, văzute ca noi „Pământuri ale Făgăduinței” de către dezrădăcinații din zonele defavorizate ale lumii. Prin miliardul de migranți ai lumii pe care îl vehiculează, autorul britanic parcă ar vrea să convingă lumea că migrația masivă nu e ceva care ar trebui să ne pună pe gânduri, nici măcar să ne mire, într-o lume care se mișcă tot mai mult și mai dezinvolt. Altfel spus, ar fi vorba de o stare naturală, ce presupune schimbare, viteză, noutate, dinamism, progres etc. Dacă un miliard din 8 și ceva de pământeni sunt mereu pe drumuri, mereu „altundeva” decât acasă, înseamnă că așa trebuie să fie, altfel fenomenul nu ar fi atât de amplu. E drept că pentru a rotunji miliardul de migranți ai planetei, Thomas Nail adună cei aproximativ 250 de milioane de migranți nevoiți să ia calea pribegiei din motive teritoriale, politice, economice, juridice – care sunt așadar „expulzați din(tr-o) societate”, cu tot ce s-ar mai putea numi migrant – salariatul care se mută cu slujba dintr-un oraș într-altul, diplomatul, comis-voiajorul și omul de afaceri transnațional sau apatrid, globetrotterul și exploratorul, ba chiar pașnicul turist, ca să nu mai vorbim și de nomazi, homelessi, boschetari, vagabonzi etc. Astfel augmentată și relativizată, categoria migranților se arată mult mai complexă. Și așa era greu să te descurci cu un asemenea fenomen de care europenii n-au mai avut parte, la o asemenea amploare, de vreo 15 secole, dar cu Marea Migrație din afara continentului și cu migrațiile „interne” amintite, șarada e și mai cumplită.
Oricum, autorul cărții, ce ambiționează să fie de referință, despre migranți, are grijă să nu-și alarmeze publicul cititor. Dimpotrivă, el se preocupă să elogieze virtuțile migrației, care – sună mesajul său – nu ar trebui să ne sperie, căci oricum devine fapt curent. Migrația, sună argumentația cărții, e de fapt o mobilitate crescută a indivizilor și populațiilor, aduce dinamism în activitățile economice și sociale, întreține emulația, competiția, concurența, capacitează individul și colectivitatea în lupta pentru existență. De fapt, migrația e utilă, așa cum e și șomajul, amândouă prezintă cam aceleași avantaje, ca „rău necesar”, dar care ar avea și părțile sale bune.

„Secolul XXI va fi secolul migrantului nu numai datorită numărului record de migranți care există astăzi, dar și din cauză că este secolul în care toate formele de migrație socială înregistrate până acum au reapărut și au devenit mai active decât oricând în trecut”, avertizează autorul cărții. Căci, explică el, „a devenit tot mai necesar ca lumea să migreze, din cauza instabilității economice, politice și a mediului înconjurător”. Iar migrantul, atunci când întâmpină rezistență, poate recurge la „propriile forme de acțiune socială, prin dezordine, revoltă, rebeliune și rezistență”. Și, în sfârșit, încă un detaliu: cartea despre chipul migrantului în secolul XXI a fost scrisă înainte de explozia problemei migrației la scară intercontinentală, dar a picat ca o explicație teoretică cu efect de duș scoțian peste angoasa cvasigenerală.

Varianta integrală a articolului este disponibilă doar pe bază de abonament