Forumul Economic de la Davos, care se întrunește anual a avut, în ianuarie 2017, a 47-a ediție. Participanții s-au întrebat la modul cel mai serios dacă nu trăim „într-o lume care se schimbă cu 180 de grade”.
Davos este, în fond, una între miile și miile de reuniuni internaționale care dezbat problemele comune ale lumii. Și totuși, Davos e o adunare oarecum diferită de altele, căci participanții sunt vârfuri sau persoane dintre cele mai influente în lumea politicii, afacerilor, antreprenoriatului etc. Participarea este de altfel în mod cert prohibitivă, chiar și din punct de vedere pecuniar, căci nu chiar oricine are putință să achite feluritele și ridicatele taxe de participare (iar aceasta este doar o condiție minimală). Nu se poate spune așadar că Davos ar fi un instrument întru totul corect pentru a lua pulsul lumii. Dar oricum, prin Davos putem avea măcar o idee despre ce îi preocupă pe mai marii și atotputernicii vremelnici ai clipei. În plus, mica și discreta stațiune turistică elvețiană care găzduiește, din 1971, acest conclav sui generis este un loc ideal pentru întâlniri, discuții, târguieli, înțelegeri între interlocutori care preferă să evite expunerea publică. Un asemenea cadru informal pentru contacte dintre cele mai insolite sau chiar senzaționaliste pentru presă este, într-un fel, și ONU, dar acolo sunt mult prea mulți ochi și prea multe urechi care-și câștigă pâinea din comunicare publică (sau… discrete). La Davos, cu o taxă de înscriere de 46.000 euro și o taxă anuală de participare de 165.000 euro, plus tarifele exorbitante ale hotelurilor și diverselor facilități și prestații, nici chiar publicațiile de senzație cele mai bine implantate în culisele lumii nu-și permit luxul de participare sau, mai mult de o singură dată, nu mai pot călca pe acolo. Este și motivul pentru care Forumul de la Davos nu este scutit de critici. Pentru că, spun cârtitorii săi, e de fapt vorba de o reuniune a celor bogați și puternici, a capitaliștilor, care are ca scop apărarea intereselor lor și gestionarea unor probleme de lobbying.

Varianta integrală a articolului este disponibilă doar pe bază de abonament