Anul acesta, mai mult decât în alte perioade, întrebarea care stă pe buzele tuturor celor interesați de piețele financiare este: „Când va majora Federal Reserve (Fed) ratele de dobândă?”. De la cotațiile de pe Wall-Street și din piața Forex și până la barilul de țiței și gramul de aur, toate depind, într-un fel sau altul, de politica monetară a Federal Reserve. Tot de acest aspect depinde și dinamica economiilor țărilor dezvoltate, dar, mai cu seamă, cea a țărilor emergente. Un posibil răspuns la această întrebare l-am putea afla din declarațiile lui Janet Yellen, guvernatorul Federal Reserve, la întâlnirea anuală a șefilor de bănci centrale de la Jackson Hole.
Din ce cauză este fenomenul atât de important acum? Pentru că au existat două antecedente neplăcute, ambele în economii emergente și cauzate de Federal Reserve. Primul a avut loc în ianuarie 2014, când am putut constata un recul puternic în piețele financiare ale economiilor emergente, cu Turcia având atunci o poziție de prim-plan în avalanșa ordinelor de vânzare atât în piața locală de capital, cât și în cea valutară. Cauza? Un discurs al oficialilor Federal Reserve mai orientat înspre întărirea politicii monetare decât era estimat în piețele financiare. Motivația: acea schimbare de politică monetară ar fi condus în mod automat atât la o creștere a costurilor de finanțare a economiilor emergente (ele fiind dependente de dolar), cât și la scumpirea valutei de finanțare, adică tot a dolarului, în raport cu monedele locale, ambele aspecte având consecințe nedorite în ceea ce privește dinamica economiilor respective. Ca urmare, piețele financiare au înregistrat un recul destul de puternic, recul care și-a făcut simțită prezența și pe Wall-Street, cotațiile indicilor Dow Jones și S&P 500 înregistrând, în luna ianuarie 2014, scăderi de peste 5%.

Antecedente neplăcute: Turcia și China

Cu alte cuvinte: un strănut la Federal Reserve care a trimis o undă de șoc în piețele și economiile emergente și a cărei replică a venit înapoi, în SUA.
Cel de-al doilea antecedent a avut loc la începutul acestui an și parcă a fost o copie la indigo a celui din 2014, cu singura deosebire că, în loc de economia Turciei, cea a Chinei a fost capul de afiș. Ce s-a întâmplat, de fapt, atunci? Până la un anumit punct, nimic deosebit: Federal Reserve a ținut ședința de politică monetară conform programării, în decembrie, și a ridicat intervalul de variație a dobânzii pe termen scurt la dolar cu 25 de puncte de bază, de la 0%-0,25% la 0,25%-0,50%. Până aici nimic surprinzător, piețele financiare fiind pregătite deja și estimând această modificare. În plus, participanții la piață „puseseră deja în preț” faptul că Federal Reserve se va situa pe o traiectorie moderată de normalizare a politicii monetare, adică încă una sau două ridicări de dobândă în 2016. Aspectul care a deranjat cel mai mult a fost acela că, la conferința de presă de după ședința de politică monetară, Janet Yellen a prezentat, ca de obicei, estimările în ceea ce privește mersul economiei SUA pentru trimestrele următoare, dar a venit cu un scenariu uimitor pentru dinamica dobânzii de referință: patru ridicări de dobândă în 2016!
În condițiile în care, în vara trecută, piețele intraseră în picaj din cauza situației din China și, la ședința FED din septembrie s-a amânat luarea deciziei de ridicare a dobânzii la dolar, faptul că oficialii estimau patru ridicări de dobândă pentru 2016 nu a putut fi trecut cu vederea. Un nou picaj amplu și generalizat a avut loc la începutul anului, care nu a putut fi stopat decât după aproape două luni. În același timp, cotația barilului de țiței a înregistrat acele minime multi-anuale, din zona de 25 dolari (țițeiul WTI), pe fondul estimărilor în scădere a cererii globale de combustibil și cel al creșterii producției, ca urmare a politicii specifice dusă de Arabia Saudită și de reintrarea în piață a Iranului.
Ulterior, lucrurile s-au mai temperat, Federal Reserve revizuindu-și estimările, piețele și-au revenit, iar analiștii au început să pună în preț o nouă ridicare de dobândă, de această dată pentru ședința din iunie. Însă, sondajele din Marea Britanie și, apoi, rezultatele referendumului au spulberat practic orice șansă ca Federal Reserve să opereze o modificare de dobândă cel puțin până la toamnă.

Piețele de capital, la maxime istorice

În acest răstimp, piețele de capital, ajutate atât de amânarea înăspririi condițiilor monetare, dar și de rezultatele bunicele pe care companiile din Statele Unite le-au publicat, au intrat pe sens unic: în sus. Astfel, suntem acum cu indicii de pe Wall-Street la noi maxime istorice și o parte dintre analiști spun că este probabil ca indicele Dow Jones să se îndrepte către pragul de 20.000 de puncte în scurt timp.
Pe de altă parte, este limpede faptul că Fed nu (mai) poate amâna la infinit începerea trendului de înăsprire a condițiilor monetare: cu o rată a șomajului situată acum la 4,9% și cu o inflație de 2,2% (excluzând elementele volatile, adică alimentele și energia), chiar dacă dinamica PIB-ului a fost de doar 1,2% pentru cel de-al doilea trimestru, putem spune că economia SUA se prezintă bine. Iar acest lucru este evidențiat și de oficialii Federal Reserve: Stanley Fischer, vice-guvernator Fed, a declarat recent că o ridicare a dobânzii în 2016 este luată în considerare, indicatorii macroeconomici fiind deja aproape de țintele băncii centrale.
Cu alte cuvinte, nu „dacă” ci „când” va (re)începe Federal Reserve demersul de normalizare a politicii monetare este întrebarea-cheie. Scenariul cel mai probabil în acest moment este ca nivelul dobânzii să fie ridicat la ședința din decembrie, iar oficialii băncii centrale să fi început deja să pregătească piețele în vederea acestui demers. Dacă datele macroeconomice nu se vor înrăutăți, pesemne că așa se va și întâmpla, însă trebuie ținut cont și de dinamicile economiei globale (a se citi impactul referendumului din Marea Britanie asupra economiei Regatului Unit și asupra eurozonei, precum și evoluțiile din Asia). O altă întrebare importantă este și „cu ce viteză” va opera Fed noua paradigmă monetară, acesta fiind motivul pentru care am menționat mai sus acele două antecedente.
Cum vede Janet Yellen acest fenomen o să putem deduce, pesemne, din declarația de la Jackson Hole. Între noi maxime istorice pentru Wall-Street și (încă) o corecție importantă în piețele de capital, există acum probabilități aproape egale. De aceea spun că suntem la răscruce de trenduri.

DISTRIBUIȚI
analist piețe de capital și realizator TV