2017 a fost un an al contrastelor, afirma universitarul american Michael Spence. Răspunsul pare banal, general, facil, comun, dar el detaliază: „contrast între accelerarea creșterii și fragmentare, polarizare și tensiuni politice, care se manifestă și pe plan intern, și pe scena internațională”. Parcă tot cam vag… Urmează, de aceea, o punere în gardă. E tot mai greu de crezut că, în perspectivă, economia va putea evita efectele acțiunii unor forțe politice și sociale centrifuge (sau, după alții, ale celor două mari falii geopolitice planetare: cea verticală, canonică am zice, între Vest și Est care-or mai fi ele acum) și mai noua falie, orizontală, creată de decalajele economice, sociale, culturale, civilizaționale etc. Noroc că, deocamdată cel puțin, piețele și economiile s-au arătat destul de insensibile la turbulențele politice, iar riscul unei contralovituri nu e nici el – încă – prea consistent, susține universitarul american (pentru alți viitorologi, acest tip de preocupări vor deveni însă tot mai acute începând din 2019).
Așadar, ni se prezice precum că, deocamdată, nu va fi chiar atât de rău și, după cum suntem asigurați, în 2018 lumea ar putea evolua cât de cât liniștit. Chiar dacă la orizont se conturează tot mai distinct un munte de datorii (întrucât „tradiționalei” datornice America i se alătură și China), ceea ce va induce nervozitate pe piețe și va spori vulnerabilitatea sistemului în fața crizelor, care se apropie și ele. În sfârșit, centrul de greutate al puterii economice și politice va continua să basculeze lent dinspre Occident către Orient, „probabil fără convulsii în viitorul previzibil”, își încheie, totuși prudent, profesorul Spence previziunile.
OCDE (Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică) este și ea ceva mai optimistă ca în ultima perioadă. Ea constată că activitatea economică planetară cunoaște cel mai rapid ritm de creștere din 2010. Se apreciază că PIB-ul mondial a avut o creștere de 3,6 la suta în 2017 și va urca la 3,8 în 2018. Motoarele creșterii: relansarea comerțului mondial și a investițiilor, crearea de locuri de muncă, consum sporit.
Dar tabloul global nu e pe de-a-ntregul roz. Țările emergente și-au încetinit creșterea, productivitatea la nivel mondial se împotmolește și ea, iar în țările dezvoltate, și salariile. Ceea ce poate duce la nemulțumire populară.

Varianta integrală a articolului este disponibilă doar pe bază de abonament