Cred că suntem în faza în care toată lumea bâjbâie, constrânsă fie de rigoarea unui establishment nefuncțional în actualele condiții (mă refer la arbitrarul separării băncilor centrale de economia reală și la existența unor reglementări prudențiale neadecvate momentului), fie de încercarea unor guverne de a oferi soluții pe termen scurt cu cheltuieli cât mai mici.

        După mine, pandemia care a lovit toate economiile importante pentru baza industrială și financiară a lumii reclamă un răspuns la fel de amplu. În primul rând trebuie să plecăm de la faptul că dependența în aprovizionarea mondială de aproape o singură piață necesită un timp mare de relocalizare și dispersie a producției, ceea ce înseamnă un consum mare de bani. În al doilea rând, băncile cu capital privat, comerciale sau de investiții, nu se pot desprinde de ideea de profit, ceea ce face improprie credința că ar acorda credite cu dobândă zero în măsură suficientă. În privința Uniunii Europene și a Băncii Centrale Europene, birocrația ambelor este greoaie și formula de decizie prin vot unanim, dar care exprimă atitudini naționale, le restrânge și mai mult eficacitatea.

        Ca atare, soluția este doar în mâna autorităților centrale naționale: guvernul și banca centrală. Practic, ar trebui ca formula mai veche “helicopter money” să fie ajustată la “drone money” și banca centrală să devină împrumutătorul nelimitat și pe termen lung al guvernului sau direct al unor sectoare, ocolindu-se intermedierea băncilor comerciale. Desigur, problema suscită un acord de principiu la nivelul mai multora (ex membrii BCE). Am în vedere aici necesitatea eliberării legale a băncilor centrale de actualele interdicții de împrumutare a guvernelor, dar operațiunea care trebuie întreprinsă nu este una cosmetică, ci este una de a da soluții durabile și responsabile pentru agenții economici și angajații lor.

        Desigur, formula achiziționării titlurilor de stat de pe piața secundară este o modalitate de majorare a lichidității disponibile în sectorul bancar (existentă în portofoliul BCE al instrumentelor de intervenție, dar neaplicată anterior), dar ea nu aduce un beneficiu direct guvernului. În schimb, suspendarea Pactului de stabilitate european este, pe fond, o măsură îndreptată spre același scop, al punerii resurselor financiare necesare la dispoziția statului. Dar canalul de alimentare cu fonduri ar fi mult scurtat prin dirijarea directă a lor dinspre banca centrală către autoritatea executivă. Ar fi, ulterior, responsabilitatea guvernului de a distribui sumele primite direct de la banca centrală către sectoarele din economie sau sociale, cu luarea măsurilor de asigurare a unei administrări responsabile (inclusiv prin constituirea de participații directe ale statului).

        Nu cred că durata de acordare a creditelor direct de către autoritatea monetară către stat poate fi mai scurtă de 15-20 ani, după cum nu cred că o sumă inițială mai mică de 15% din PIB va produce efecte necesare.

        Desigur, o rigurozitate se impune pe durata întregului proces și la toate nivelurile. Mai ales dacă se dorește evitarea unei crize imediate sau a unora provocate de un prost management. Sunt convins că o atare propunere va fi întâmpinată cu rezerve din partea apărătorilor teoriilor  clasice. Dar acum nu este timp pentru purism, ci doar pentru acțiune și asumarea curajului.

        În fond, am fi naivi dacă am crede că economia va mai fi la fel după coronavirus. Ori, mare parte din aceste resurse, existente la nivelul băncilor centrale, ar trebui să sprijine tocmai conversia către altceva. Pe de altă parte, rolul băncilor comerciale și de investiții poate crește substanțial dacă formulele de garantare de către stat a creditelor se flexibilizează și se extind, inclusiv cu contragaranții din partea băncilor centrale. 

        Părerea mea este că nu este cazul să invocăm teama de creșterea datoriei publice, atâta timp cât recunoaștem că o îndatorare bine administrată este furnizoare de creștere economică.

DISTRIBUIȚI
Eugen Dijmărescu este economist român, îndeplinind de mai multe ori funcția de ministru în domeniile economice și pe cea de viceguvernator al Băncii Naționale a României. Actualmente, Eugen Dijmărescu s-a pensionat din poziția de director al Fondului de garantare a depozitelor bancare la încheierea mandatului.