Ne uităm cu mirare la Ungaria, care fără prea multe resurse energetice, fără o tradiție în domeniul energetic, a ajuns HUB-ul Sud-Est European al gazelor naturale și ne întrebăm ce se alege de România? Este suficient să privim sistemul energetic în ansamblu și componentele sale și să găsim răspunsul.

Sistemul energetic așa cum se prezintă astăzi, constatăm că se găsește într-o stare de „subzistență”. Astfel, sistemul energetic cuprinzând diversele forme de energie de care România dispune nu mai este unul capabil să funcționeze în condiții de siguranță și eficiență, în orice moment din an și indiferent de condițiile meteo sau geopolitice. Funcționarea sistemelor energetice românești (electricitate, gaze naturale, termoficare) sunt la bunul plac al stării vremii. În fapt ele sub-există de la un an la altul, de la o lună la alta de la o zi la alta.

Sistemele de termoficare

Sistemele de termoficare reprezintă, teoretic,  metoda cea mai eficientă de a asigura necesitățile energetice ale locuitorilor dintr-o localitate. Spun teoretic, deoarece practica din România a demonstrat contrariul. În urmă cu 30 de ani existau sisteme de termoficare în peste 300 de localități, astăzi mai sunt oficial doar 47 de localități unde mai există sisteme de termoficare, majoritatea dintre acestea găsindu-se în insolvență sau la limita funcționalității economice. Problemele tehnice, dar și cele de neadaptabilitate a sistemului la cerințele consumatorilor, fac ca aceste sisteme să fie într-o fază de subzistență energetică, cu un număr mare de defecte, cu parametrii de funcționare afectați de condițiile de temperatură exterioară și falimentare în afara subvențiilor. 

Varianta integrală a articolului este disponibilă doar pe bază de abonament

DISTRIBUIȚI
Dumitru Chisăliţă este preşedinte al Asociaţiei Energia Inteligentă.