Noi avem marea problemă în România că la noi ajung să conducă oameni care nu au nicio pregătire managerială. În alte țări nu există să ocupi posturi de manager fără evaluări profesioniste”, a declarat Ovidiu Nicolescu, președintele de onoare al Consiliului Național al Întreprinderilor Private Mici și Mijlocii (CNIPMMR) cu ocazia prezentării studiului „Starea de sănătate a managementului din România 2016”.
Aceasta este de fapt concluzia amplei lucrări ajunse la cea de a opta ediție în care se analizează calitatea managementului din România atât la nivelul administrației publice centrale și locale, cât și în companiile private. Pentru a avea o creștere a PIB-ului potențial și implicit o rată mai ridicată de creștere sustenabilă ar trebui ca sistemul de învățământ să fie corelat cu necesitățile economiei reale, de la cel profesional și până la cel mai înalt nivel. Iar în paralel, redusă birocrația și încurajat mediul de afaceri. Pentru politicienii români, dictonul lansat de președintele General Motors, Charles Erwin Wilson, din perioada președintelui SUA Dwight Eisenhower, este mai actual ca oricând: „Ce este bun pentru General Motors este bun pentru țară”.
Într-o analiză efectuată în 2016 de către Banca Mondială referitoare la ușurința de a face afaceri în diverse țări, România se plasează pe locul 19 în ierarhia Uniunii Europene, iar la nivel mondial se plasează pe poziția 37. Țara noastră stă din păcate prost la capitolul economiei bazate pe cunoștințe și implementarea strategiei UE 2020 care reprezintă un obiectiv esențial al managementului din fiecare țară bazat pe promovarea inovării. Din acest punct de vedere, România se află în categoria a patra, ultima din UE, cu performanțe în inovare, denumită de specialiști „grupa inovatorilor modești”, alături de Bulgaria. Celelalte 26 de țări membre ale UE fac parte din grupa țărilor inovatoare mediu (14 state), grupa țărilor inovatoare „urmăritoare ale liderilor” (7 state) și grupa țărilor lideri în inovare (5 state – Suedia, Danemarca, Finlanda, Germania și Olanda).
În România, domeniul antreprenoriatului și întreprinderilor mici și mijlocii nu a reprezentat pentru managementul național o prioritate nici în anul 2016. Analizele efectuate în context european arată că prioritatea pentru factorii de decizie din România la toate nivelele, începând cu cel macroeconomic, trebuie să fie domeniile în care ne situăm sub media UE sau unde situația antreprenorială este modestă. Conform studiului CNIPMMR, managementul trebuie să se concentreze asupra realizării unui mediu economic favorizant afacerilor, a facilitării obținerii de credite, a promovării IMM-urilor la nivelul UE, a amplificării inovării și competențelor, a protecției și îmbunătățirii mediului ecologic, ceea ce ar amplifica performanțele economico-sociale ale României și ar reduce decalajele față de țările dezvoltate din UE.
Performanța managementului la nivel național se măsoară în competitivitatea sa. În ierarhia țărilor în funcție de indicele global de competitivitate, în 2015-2016, efectuată de World Economic Forum, România ocupă poziția 62, în scădere cu nouă locuri față de perioada analizată anterior. Autorii studiului consideră că România se află pe o poziție foarte modestă cu toate creșterile de PIB și export, iar pentru creșterea acestui indicator sunt multe elemente care trebuie să fie substanțial și rapid îmbunătățite.
| Obiectivele studiului „Starea de sănătate a managementului din România 2016”1. Evaluarea nivelului de dezvoltare al teoriei şi practicii manageriale din România la nivelul anului 2016, în sine şi comparativ cu alte ţări; 2. Identificarea principalelor puncte forte şi slabe al managementului practicat în România la nivelul celor patru paliere analizate; 3. Evaluarea evoluţiei în dinamică a managementului din România în perioada 2009 – 2016; 4. Formularea de concluzii, priorităţi şi modalităţi privind dezvoltarea managementului şi economiei autohtone în următorii ani, în vederea relansării economiei în toate componentele sale majore. |
Managerii români sunt mai optimiști decât cei din țările dezvoltate
Managementul practicat în România, comparativ cu managementul care predomină în UE este – după opinia a 40% dintre respondenți – inferior, aproape o treime dintre aceștia îl consideră aproximativ la fel și o zecime dintre ei chiar superior mediei europene.
Comparativ cu calitatea și eficacitatea managementului din țările din Europa Centrală și de Est, peste 37% dintre respondenți apreciază că managementul din România este la fel sau chiar superior managementului practicat din aceste țări.
Situația de ansamblu a mediului economic din România în prima jumătate a anului 2016 a fost apreciată ca fiind permisivă de aproape jumătate din întreprinzători și manageri de IMM-uri. O treime au apreciat că mediul de afaceri este stânjenitor și aproape o șesime au afirmat că mediul este favorabil afacerilor.
52% dintre directorii generali de firme din România apreciază că în prezent sunt mai multe amenințări la adresa perspectivelor de creștere ale companiilor decât în urmă cu trei ani. Autorii studiului remarcă faptul că, la nivel global, ponderea celor care apreciază că numărul amenințărilor a crescut este cu 15% mai mare decât în România.
Cifrele referitoare la frecvența oportunităților pentru dezvoltarea companiilor sunt sensibil mai bune, atât pentru România, cât și pe plan mondial. Astfel, 72% dintre respondenții din România (și 60% global) apreciază că, în prezent, există mai multe oportunități pentru dezvoltare. Față de anul 2015, pentru România înregistrăm, în anul 2016, o creștere a optimismului privind apariția oportunităților cu 20,6%.
În concluzie, autorii studiului consideră că mediul economic din România din 2016, deși nu este favorizant majorității firmelor, s-a menținut cam la aceiași parametri, cu o ușoară ameliorare, neindicând o creștere notabilă a capacității manageriale a organismelor statale comparativ cu 2015, cu toate că au fost schimbări majore în conducerea politică a României.
Diferențe mari între managementul din România și cel practicat în UE
În ceea ce privește managementul practicat în România, în această lucrare se subliniază că raportat la cel din cadrul Uniunii Europene este mai puțin profesionist și performant. „Diferențele sunt mai mari dacă comparăm starea și calitatea managementului din țara noastră cu cel din Uniunea Europeană în ansamblul său și mai mici dacă îl comparăm numai cu managementul din țările Europei Centrale. Este evident că în spatele decalajelor economice care despart România de media Uniunii Europene și de majoritatea țărilor din cadrul său se află diferențe notabile în ceea ce privește calitatea managementului practicat”.
În continuare, se atrage atenția asupra punctelor slabe ale managementului din România care reprezintă: o eterogenitate ridicată la nivelul principalelor componente ale economiei și societății; absența unei sau unor strategii profesioniste privind dezvoltarea de ansamblu a economiei României în perioada 2017 – 2020; realizarea parțială de strategii pentru anumite ramuri și sectoare ale economiei și societății din România; insuficienta dimensiune sistemică a managementului macroeconomic; elementele manageriale formale se împletesc intens cu cele informale; sistemele manageriale macroeconomice prezintă în continuare o funcționalitate redusă; nivel mediu de centralizare strategico-tactică al managementului politic și economic național; grad mediu de descentralizare operațională în plan teritorial; politizarea pronunțată a managementului național, a managementului de la nivelul administrației centrale și locale, exacerbată de polarizarea politică excesivă a mass-mediei; dimensiunea ecologică a dezvoltării, atât la nivel de priorități și politici, cât și la nivel operațional este neglijată în bună măsură; managementul și societatea românească se caracterizează și printr-un grad relativ ridicat de birocratizare; manifestarea unei corupții ridicate este o altă realitate a administrației publice și, implicit, a managementului său; managementul se exercită în România în contextul unei culturi economice, a unei mentalități insuficient de favorizante funcționalității și performanței economice și sociale; sintetic, calitatea managementului național se reflectă în calitatea mediului de afaceri, a serviciilor sociale – sănătate, învățământ, asistență socială, protecție civilă etc. – în calitatea vieții populației, care în România sunt net inferioare mediei Uniunii Europene; calitatea politicilor naționale, sectoriale lasă adesea de dorit; infrastructura informațional-comunicațională a României, cu rol major în exercitarea managementului public, a ajuns la nivelul mediu european; complexitatea ridicată a abordărilor manageriale practicate la nivel național, regional, sectorial și județean.
| Impactul performanțelor manageriale ale administrației publice asupra activității firmelor: • Atât la nivelul administrației centrale, cât și la al celei locale, există o relație semnificativă între opiniile cu privire la evoluția nivelului de performanță al managementului comparativ cu anul precedent și capacitatea acestuia de a face față situației economice complexe în România. • Cele mai des menționate evoluții contextuale care se consideră că influențează negativ activitatea și performanțele IMM-urilor în anul acesta, alături de corupție (29,20%), criza economică mondială (26,64%), birocrația excesivă (26,64%), politicile băncilor din România față de firme (24,82%) și insuficienta capacitate a Guvernului, Parlamentului etc. de a contracara efectele crizei (23,81%). • În ceea ce privește ușurința cu care firmele pot obține informații din partea administrației publice, aproape două treimi dintre respondenții din firmele din România (64%) și-au declarat nemulțumirea, în timp ce doar o tremie (33%) se declară mulțumiți. Situația este relativ asemănătoare și cu privire la modul în care sunt tratate în general problemele cu care se confruntă companiile românești, în sensul că 61% dintre respondenți sunt mai degrabă nemulțumiți și doar 37% și-au exprimat mulțumirea. • Aproximativ jumătate dintre respondenți (41% în România și 51% la nivel european) consideră că serviciile administrației publice din țara lor au avut un impact negativ asupra dezvoltării afacerilor și doar aproximativ o tremie (34% în România și 31% la nivel european) că au avut o influență pozitivă. |
Referitor la calitatea managementului administrației publice și locale este îngrijorător faptul că un procentaj de aproape două ori mai mare de respondenți apreciază nivelul acestuia de calitate ca fiind în declin (23%) față de cel al respondenților care au observat evoluții pozitive (12%).
Potrivit președintelui de onoare al CNIPMMR, faptul că în România nivelul guvernanței este pe ultimul loc din Europa, de vreo șase ori mai mic decât media europeană, este cauzat tocmai de faptul că posturile din administrație au fost ocupate de oameni care nu au pregătire managerială, iar totul trebuie să înceapă cu evaluarea managerilor din sistemul public.
„Toți managerii din sistemul public trebuie evaluați, au sau nu au calități. Care au calități să rămână foarte bine. Care nu au, dar au potențial, să îi trimitem la școli. Care nu au și nu au nici potențial, să facă altceva. Să facă altceva, pentru că orice manager dacă conduce 10 salariați și nu are calitățile necesare, 10 lucrează prost, dacă conduce un minister, toată ramura economică merge prost, dacă conduce un guvern, tot guvernul merge prost”, a concluzionat Ovidiu Nicolescu la finalul prezentării făcute pentru presă.
Analiza privind starea de sănătate a managementului din România la nivel național și de întreprinderi—caracteristici, priorități și modalități de perfecționare, realizată de către CNIPMMR, s-a bazat pe chestionarea a 1.224 de manageri. n
