Transformarea Europei

Date:

Europe Europan Evropa Европа Europa Evropa Euroopa Eurooppa L’Europe Ευρώπη(Evrópi) Európa
Evrópa Eoraip Eiropa Европа Ewropa Европа(Yevropa) Европа(Evropa) Európa Europe Європа(Yevropa) Ewrop אייראָפּע

Răscrucea de drumuri

Europa, tărâm al făgăduinței pentru mulți, încărcat de istorie și luminat de cultura tuturor națiunilor care o locuiesc, trece printr-o transformare. Sunt voci care prezintă această transformare ca pe ceva profund, fără cale de întoarcere, eveniment aproape inimaginabil acum mai bine de 50 de ani, când ideea unei Europe unite a fost pusă pe tapetul politic al vremii de către Winston Churchill. Atunci, Europa unită era considerată o alegere rigidă în sensul indiscutabil, nenegociabil și inviolabil al ideii. Astăzi, Europa unită este arătată cu degetul de numeroși lideri politici, fie ei la putere sau în opoziția parlamentelor naționale, este considerată dublu standard sau funcționând cu mai multe viteze, unele țări membre ale Uniunii Europene fiind considerate mai egale decât altele.

Familia Europeană

Uniunea Europeană a fost gândită și construită pe o idee relativ simplă, dar absolut necesară anilor de după cel de-al doilea război mondial: pacea, siguranța și libertatea membrilor săi. Deziderate care au funcționat și care au dat roade: astăzi Europa, prin Uniunea sa, funcționează unitar sau aproape unitar, țările membre sunt în consens, termenul de război (între statele membre) aproape că nici nu există, iar Europa este mai bogată ca niciodată, atât cultural, cât și economico-social. Însă, ca în orice poveste de succes, există și elementul surpriză. Iar în acest caz familia europeană nu mai are parte de acea imagine idilică a mesei rotunde, unite, cu membrii săi fericiți. Dimpotrivă. O parte din scaunele mesei încep să fie goale din punct de vedere doctrinar și al credibilității, iar cei rămași la masă se împart în două: liderii care își trag scaunele mai aproape unii de ceilalți și cei care rămân vrând-nevrând pe rândurile din spate. Această metaforă nu ar putea fi completă fără personajul care stă în picioare, dar care nu mai pleacă de la masă, deși politic nu mai are niciun scaun pentru a lua loc.
Postcampanie / transformarea majoră: proporțiile frustrării

Cangrena majoră și, în definitiv, marea provocare pentru următorii 10 ani, deci cel puțin două mandate în Parlamentul European, este populismul. Mergând pe sintagma americană Our war begins at home, toate statele membre vor avea de muncit pentru a-și educa cetățenii. Campania clasică de informare nu va mai fi de ajuns. Uniunea Europeană în complexitatea ei va trebui să investească în prezentarea unei povești de succes european, relativ simplă, cu iz aplicat pentru fiecare țară în parte. Toți cei 705 parlamentari europeni au o misiune foarte importantă în acest sens: sunt garda pretoriană a ideii europene, șlefuitori de mentalități și concepții.

Riscul politic

Constă în creșterea frustrării naționale. Tot mai multe state membre ale Uniunii se simt nedreptățite într-un fel sau altul. Familiile politice din parlamentul european și-au însușit un discurs de tip ping-pong, apărare, atac. Tonul politic devine din ce în ce mai ascuțit, comparativ cu începutul anilor 2000, iar temele principale ce domină agenda, aproape săptămânală, sunt analiza individuală pe fiecare țară în parte și derapajele acesteia (acestora) de la șina europeană. Această transformare politică va acumula indubitabil nemulțumiri, reacții adverse și o dorință crescută de defensivă națională. Ideea unui cadru de guvernare european, aplicat legislativ și politic pentru fiecare țară, este din ce în ce mai mult contestată.

Riscul economic

Un nou scenariu „Grecia”, fără o dorință clară și fermă din partea altor state să se implice pentru întrajutorare financiară sau echilibrare fiscală. Din ce în ce mai multe voci arată către o nouă criză economică, diferită ca manifestare de cea a anilor 2009 – 2012. Sunt puține țări capabile să facă față unui nou val de măsuri coercitive economic, iar consecințele imediate se vor vedea în scăderea PIB-ului, creșterea datoriilor, deprecierea financiară etc. – teren fertil pentru, iarăși, acumularea și creșterea frustrării naționale la nivel de mesaj. Liderii politici vor folosi acest context pentru a lovi în cel mai la îndemână adversar (imaginar, desigur): Uniunea Europeană. Italia este cel mai bun exemplu în acest sens.

Riscul social

Cel mai mare avantaj pe care Europa îl are comparativ cu vecinii săi regionali constă în capacitatea de liberă circulație a cetățenilor săi în interiorul Uniunii. Însă libera circulație a adus cu sine o serie de probleme: numeroase atacuri teroriste, radicalizare religioasă și constantul discurs ascuțit referitor la cotele de migranți, Ungaria fiind un exemplu elocvent în acest sens. În plus, creșterea constantă a grupurilor de extremă dreapta ce au la bază filosofii radicaliste, xenofobe, cu viziuni puternic protecționiste va așterne un covor de incertitudine la poarta Uniunii Europene. Austria, Italia, Ungaria, Polonia și chiar Marea Britanie sunt cazuri-școală ce demonstrează curentul de schimbare pe care Uniunea Europeană și Europa însăși îl parcurg.

Riscul de precedent

Ieșirea cu cântec a Marii Britanii din blocul comunitar. Este doar o scânteie ce poate aprinde un amestec mult mai inflamabil din punct de vedere politic. Există numeroși lideri locali care contestă vehement rolul Uniunii Europene ca proiect de unificare și capacitatea acesteia de a suda cultural țările. Franța, Italia și chiar anumite exemple din Germania vor proiecta mesaje de neîncredere unui electorat prea puțin informat.

Quo vadis, Europa?

Din cele cinci căi pentru continuitatea proiectului european prezentate în martie 2017 de către Jean-Claude
Juncker, patru dintre acestea sunt mai actuale ca niciodată:

  • „accent exclusiv pe piața unică”
  • „cei care doresc mai mult realizează mai mult”, o Europă cu mai multe viteze, în care țările ce doresc să progreseze într-un anumit domeniu pot să o facă, neașteptându-le pe celelalte
  • „mai puțin, dar mai eficient”, cu un număr limitat de domenii în care statele membre să facă mai mult, lăsând deoparte alte politici
  • „mult mai mult, împreună”, aprofundarea integrării în majoritatea politicilor.

A 5-a cale

A 5-a cale, dar care în discursul oficialului european a fost prima evocată, „continuând pe același drum, cu politicile actuale”, va trebui adaptată și chiar, pe alocuri, modificată. Europa se schimbă la nivel social și politic, iar Uniunea Europeană trebuie să țină seama de presiunea constantă la nivel de încredere și imagine. Soluții imediate care să poată
contrabalansa curentul actual al schimbării nu există. Însă, din fericire, în orice posibilă criză există numeroase oportunități.

Povestea aspirațională: reîntoarcerea la valorile inițiale și eliminarea firescului

Ideea unei Europe unite a venit pe un fundal aspirațional, în care toți participanții proiectului au năzuit un singur lucru: pacea și unitatea. Uniunea Europeană, în zorii unei crize ce poate avea implicații profunde la nivel politic, cultural, economic și social, trebuie să se reîntoarcă la valorile de bază de la care a pornit totul. Practic, o revenire la povestea aspirațională a membership-ului european. Numeroase state membre percep calitatea de membru al Uniunii ca pe ceva de la sine înțeles, firesc. Practic, această percepție de firesc poate fi una din sursele euroscepticismului și populismului ce au înflorit în curțile interioare ale țărilor partenere aleproiectului european.

În concluzie

Totul depinde de doi piloni:

  • arhitectura finală a parlamentului european și capacitatea liderilor politici să diminueze și să elimine orice urme de populism cu accente electorale;
  • creionarea calității de membru al Uniunii într-o poveste de succes, cu valori aspiraționale și tușe viu colorate.

Ușor de zis, greu de făcut. Repet, nu există soluție de turnesol cu efect imediat pentru situația curentă. Însă, ca în orice domeniu, cheia sunt comunicarea și, în special, cum reușești să încadrezi mesajele. Iar un cadru de succes poate fi reinterpretarea Misiunii Uniunii Europene, Viziunii Proiectului European și Valorilor Europei cu puntea anilor de după cel de-al doilea război mondial

Delicote Radu
Delicote Radu
Analist şi consultant, pasionat de marketing politic, sociologie politică şi leadership comportamental. A lucrat în companii locale, naționale şi internaționale

Coperta revistei

spot_img

Editorial

spot_img
spot_img

Opinii și analiza

spot_img

Recomandate
Recomandate