„Polishing a turd” tradus literar înseamnă, cu scuzele de rigoare, „să faci din rahat bici”. Potrivit presei britanice, acesta a fost diagnosticul pus de Boris Johnson strategiei guvernamentale vizavi de Brexit. Fostul ministru de externe, proaspăt demisionar, a participat pe 6 iulie la o excursie de lucru la Chequers, reședința oficială a premierului din afara Londrei. Cu mai puțin de nouă luni rămase până la încheierea oficială a divorțului de Bruxelles, Theresa May și-a propus în sfârșit să articuleze concret pretențiile pe care le are de la Uniunea Europeană. Având în vedere că urmează cea mai dificilă fază a negocierilor și anume cea legată de parametrii colaborării UK-UE, solidaritatea întregului cabinet este esențială. Se presupune că etapa principiilor s-a încheiat.
În urma workshop-ului intens de la Chequers, la care prezența întregului guvern a fost obligatorie, May era convinsă că lucrurile sunt bătute în cuie. Comunicatul publicat vineri seară sparge în sfârșit tiparele unei simple scrisori de intenție și oferă câteva direcții clare. Senzația de coerență la nivel guvernamental este de asemenea prezentă, chiar dacă expresia colorată a lui Boris a făcut deliciul publicațiilor de weekend.
Iluzia de solidaritate a fost însă spulberată duminică seara chiar de către ministrul pentru Brexit, David Davis, care și-a anunțat demisia. I s-a alăturat și adjunctul său, Steve Baker. Boris Johnson, rebelul de serviciu, n-a fost la fel de hotărât. Cel mai consecvent critic al cabinetului din care el însuși făcea parte s-a decis să plece abia la trei zile de la publicarea comunicatului. N-ar fi făcut-o probabil nici atunci dacă Davis ar fi rămas pe funcție, având în vedere că riscul unei lovituri de palat instrumentate de parlamentari Tory este deocamdată redus. Până la calculele politice de moment sau de perspectivă, trebuie să înțelegem în ce constau divergențele.
Londra propune Bruxelles-ului o „zonă de liber schimb pentru bunuri”. Bunurile reprezintă o preocupare în sine, având în vedere că, spre deosebire de servicii, blocajele se resimt instantaneu. Una este să te trezești peste noapte cu galantarele pe jumătate goale, alta este să întârzii accesul unor clienți privați la servicii de wealth management. Criticile exprimate luni în Parlament și care reclamă lipsa unui capitol dedicat serviciilor nu țin cont de faptul că, cel puțin în ceea ce privește serviciile financiare, discuțiile sunt deja în curs. Nici Banca Angliei și nici Banca Centrală Europeană n-au așteptat deznodământul telenovelelor politice. Cu atât mai puțin băncile comerciale, fondurile de investiții sau alte categorii de jucători din sectorul financiar care și-au mutat deja importante contingente de angajați pe continent sau la Dublin. Astăzi, semnalele de alarmă nu vin din partea City-ului, ci din zona industrială. Strategia guvernamentală este de altfel menită să preîntâmpine blocajele din sectorul manufacturier.

Varianta integrală a articolului este disponibilă doar pe bază de abonament