Criza politică din Belarus a izbucnit și evoluează chiar în momentul în care au loc manifestările care marchează câteva evenimente de netăgăduită importanță istorică, dar și cu impact direct, profund, asupra evoluțiilor actuale, în plină desfășurare, din arealul postsovietic și fosta Europa Răsăriteană, acum Noua Europă, însă cu extensie la scara continentului european și chiar în viața internațională ca ansamblu. În urmă cu trei decenii, în anii 1989-1991, în URSS s-a declanșat, „de sus în jos”, o uriașă mișcare de schimbare, și la nivelul elitelor politice, și în largi cercuri populare. Experiment bine intenționat și salutar, dar mai ales necesar și chiar imperios, după îndelungata perioadă de stagnare din timpul lui Brejnev. Antrenate într-un demers cutezător, ambițios, însă încărcat de riscuri și incertitudini, lansat de Gorbaciov, perestroika și glasnostiul și-au atestat în scurt timp impasul. Sovietismul nu a putut supraviețui. Rezultatul a fost dezmembrarea URSS și apariția pe imensul uscat eurasiatic a Federației Ruse, devenită peste noapte un imens tabula rasa, aparent și înșelător, cu un bogat evantai de oportunități, necunoscute și riscuri.
Cele trei evenimente istorice memorabile celebrate în acest moment, pe fundalul cărora s-au produs mișcările tectonice din Heartlandul planetar – primul și al doilea război mondial și încheierea războiului rece –, au „lucrat” și „lucrează” încă la restructurarea și reașezarea configurației de putere în această imensă parte a lumii, la 100 de ani de la încheierea primului și la 75 de ani de la încheierea celui de al doilea război mondial, la care trebuie alăturați și cei 25 de ani de la încetarea (după unii) a războiului rece. Evenimente care au avut impact direct și esențial și asupra istoriei contemporane a Belarusului.

Primul război mondial a condus, între altele, la dispariția a trei mari imperii multinaționale – habsburgic, otoman și țarist. Dar în timp ce primele două imperii s-au scindat într-o serie de state naționale independente, imperiul țarist s-a convertit într-o uniune de republici sovietice cu autonomie limitată și abia cu puțină vreme înainte de încetarea războiului rece acestea și-au proclamat independența de stat. Abia la 8 decembrie 1991, într-o pădure din Belorusia, mai precis într-o dacha din Belovejskoie Pagadenie, liderii rus, ucrainean și bielorus, Gorbaciov, Kravciuk și Suskevici, au semnat acordurile de încetare a existenței URSS și creare a Comunității Statelor Independente. Reașezarea într-un echilibru stabil de securitate a zonei a întârziat totuși să se producă. Bielorusia/Belarus a devenit, în sfârșit, stat independent (după o efemeră încercare similară în timpul primului război mondial), dar relațiile sale cu Federația Rusă au rămas în continuare deosebit de strânse și de complexe.

Varianta integrală a articolului este disponibilă doar pe bază de abonament

DISTRIBUIȚI