Egoismul național vs. responsabilitatea planetară

Date:

_________________

Joschka Fischer
fost ministru de externe al Germaniei

Criza climatică provocată de om a generat noi titluri în această vară. Au existat valuri de căldură record de-a lungul coastei de vest a SUA și a Canadei; ploi torențiale și inundații (și victime semnificative) în Europa Centrală și de-a lungul râului Yangtze în China; și incendii în Grecia, Turcia, Italia de Sud, Africa de Nord și chiar Siberia. Și, pe lângă toate acestea, oamenii de știință din domeniul climei au avertizat în august că Atlantic Gulf Stream – acea mare pompă de căldură pentru Europa de Vest – ar putea să slăbească.

Mai mult, pe fondul unei veri de evenimente meteorologice extreme, Grupul Interguvernamental privind Schimbările Climatice (IPCC) a publicat al șaselea raport de evaluare (care a fost amânat din cauza pandemiei de COVID-19). Într-un limbaj mult mai explicit decât în trecut, primul corp de oameni de știință din domeniul climatului a arătat clar că omenirea – în special în țările dezvoltate și în marile economii emergente – este responsabilă pentru încălzirea globală.

Raportul ridică, de asemenea, serioase întrebări privind întrebarea dacă putem atinge obiectivul acordului climatic de la Paris de a limita creșterea temperaturii la 2° Celsius (dar de preferință 1,5° C) peste nivelurile preindustriale. IPCC concluzionează că acest lucru este încă posibil, dar numai dacă acționăm decisiv și imediat pentru a reduce substanțial emisiile de gaze cu efect de seră (în special dioxid de carbon).

Din păcate, există puține semne că acest lucru se întâmplă. Și, ca să nu uităm, obiectivele de la Paris sunt obiective relativ minime, care ar încetini doar criza climatică, nu ar pune capăt acesteia decisiv. Țările care au semnat acordul în decembrie 2015 au făcut-o din proprie voință și sunt libere să își stabilească contribuțiile stabilite la nivel național, după cum consideră potrivit. Probabil, unii semnatari sperau în secret că criza climatică se va dezvolta mai încet și mai puțin intens decât a făcut-o. Au pierdut pariul și acum timpul pentru acțiune este din ce în ce mai scurt.

Enigma centrală a crizei climatice este că trebuie să ne bazăm pe structurile unui sistem global bazat pe egoismul statelor naționale. Acțiunile comune de apărare în fața unei amenințări comune în numele întregii umanități trebuie întreprinse prin canalele de suveranitate mai înguste și mai vechi. Ideea responsabilității globale de a menține baza pentru supraviețuirea noastră comună este străină unui astfel de sistem. A face față acestei deconectări va fi marea provocare a secolului al XXI-lea.

În evaluarea consecințelor care urmează să vină, IPCC implică faptul că trebuie să transformăm fundamental economia globală în spațiul deceniului actual. Obstacolele tehnologice și economice sunt enorme, dar provocarea politică nu este mai puțin descurajantă.

Cu cât criza climatică devine mai evidentă în viața de zi cu zi a oamenilor, cu atât va fi mai clar că ne epuizăm timpul. Problema va conduce din ce în ce mai mult la politica internațională, forțând o realiniere departe de geopolitica tradițională și către o nouă dispensă în ceea ce privește responsabilitatea comună planetară. La urma urmei, niciun stat – oricât de puternic ar fi – nu poate rezolva singur această problemă. Sarcina necesită solidaritatea și cooperarea întregii omeniri.

Din păcate, istoria speciei noastre arată că cooperarea globală cu adevărat incluzivă nu este unul dintre atributele noastre forte. Orice șansă de succes sub o astfel de presiune de timp va necesita ca marile puteri să se unească și să demonstreze conducerea globală. Aceasta include cele două superputeri ale secolului XXI, Statele Unite și China, dar și Uniunea Europeană, India și altele.

Rivalitatea actuală dintre SUA și China se desfășoară în principal în domeniul tehnologiei, un sector care este deosebit de important pentru abordarea crizei climatice. Ideea că omenirea poartă o responsabilitate planetară presupune că aceasta are cunoștințele și puterea de a controla biosfera. Acest lucru va cere construcția unor structuri cuprinzătoare pentru compilarea, partajarea și valorificarea datelor – în timp real, dacă este posibil.

Dar, din nou, nu există semne de progres în această direcție. Dimpotrivă, o rivalitate de mare putere a devenit din nou factorul dominant în politica globală și afacerile internaționale. Egoismul de stat continuă să domnească și nu este rezonabil să ne așteptăm ca două puteri care se îndreaptă spre confruntare în toate celelalte domenii să descopere domenii de cooperare în domeniul schimbărilor climatice. Mai degrabă decât să o întărească, încercarea de a face acest lucru ar submina cel mai probabil încrederea reciprocă necesară pentru a aborda criza climatică.

Cu siguranță, Occidentul a comis erori grave în comportamentul său față de China. În urmărirea goală, simplistă a intereselor sale economice, vestul a trecut cu vederea în mod intenționat interesele și intențiile geopolitice ale Chinei. Dar nu ar trebui să amplificăm greșelile din trecut făcând altele noi. La fel cum nu ar trebui să ne întoarcem la vechea și defectuoasa politică a Occidentului și nici să negăm că criza climatică trebuie să se afle în centrul strategic al politicii internaționale din acest secol. În caz contrar, toată omenirea va plăti prețul pentru eșecurile noastre în materie de conducere.

Nu este timpul acum pentru a continua politica tradițională de putere. Marile puteri de astăzi trebuie să facă pași spre îmbrățișarea responsabilității planetare. Și pentru a reuși, trebuie să facă acești pași împreună.

© Copyright: project-syndicate.org

Traducere, adaptare și editare: Daniel Apostol / ClubEconomic.ro

Joschka Fischer
Joschka Fischer
Joschka Fischer a fost ministru de externe și vicecancelar al Germaniei din 1998 până în 2005, perioadă marcată de sprijinul puternic al Germaniei pentru intervenția NATO în Kosovo în 1999, urmată de opoziția sa față de războiul din Irak. Fischer a intrat în politică după ce a participat la protestele anti-establishment din anii 1960 și 1970 și a jucat un rol cheie în înființarea Partidului Verzilor al Germaniei, pe care l-a condus aproape două decenii.

Coperta revistei

spot_img

Editorial

spot_img
spot_img

Opinii și analiza

spot_img

Recomandate
Recomandate

Sectorul turistic se așteaptă la un 2024 puternic 

Turismul internațional este așteptat să recupereze în 2024 pe...

HIDROELECTRICA: Barajului Izvorul Muntelui – în perfectă siguranță după seism

În data de 28 martie 2024, în regiunea Moldova,...

Prevenirea fraudei: investiție-cheie pentru succesul businessului

de Denisa Simion (foto), Manager, Consultanță Financiară, Servicii Corporate...

OMNIASIG a plătit daune în baza polițelor de sănătate aproximativ  47 milioane de lei în 2023

OMNIASIG Vienna Insurance Group a plătit pentru cele aproximativ...