Adriean PÂRLOG, Președinte ICSS

„Moartea ne omoară o singură dată, fricile… în fiecare zi.”
Honore de BALZAC

Fără să reprezinte o definiție riguroasă, specialiști din domeniul politic consideră că intelligence-ul gestionează impactul binomului amenințări – vulnerabilități asupra securității naționale, riscurile materiale și nemateriale generate de acest impact, precum și modul în care factorii de decizie răspund incertitudinilor cu scopul prevenirii surprizei strategice.

Probabil că perioada 2020 – 2021 va aminti oamenilor ce înseamnă concret riscurile globale generate de factori biologici de genul noului coronavirus, care la fel ca riscurile nucleare ignoră granițele fizice și sfidează politicile naționale. Pentru prima dată omenirea a fost obligată să ia act de semnificația concretă a fenomenului numit haos informațional global generat de avalanșe de știri, zvonuri, prognoze panicarde și teorii ale conspirației, dar și de o comunicare strategică ezitantă, toate sugerând derularea unui „război al tuturor împotriva tuturor”.

Înțelegerea stării sistemului relațiilor internaționale a reprezentat și reprezintă un efort ce te duce, în cel mai bun caz, la granița teoriei haosului aplicate în studiul spiralei stabilitate – confruntare (nuanță mai cuprinzătoare a binomului pace – război). Ambele componente ale acestei spirale reprezintă domenii la fel de complexe și generatoare de speranțe legate de atingerea stării de confort social, ca deziderat uman permanent. Din păcate entropia este implacabilă și tot mai des se conturează o stare de emoție predominant negativă, împărtășită de grupuri mari de oameni, ca reacție la pericole, reale sau fictive, percepute motivat sau nu ca iminente.

Aceasta este frica socială. Cele două adjective atașate substantivului pericol, real și fictiv, au conotații extrem de profunde în lumea de azi privită în toată complexitatea ei. Din nefericire pentru noi toți, riscurile generează stări de crize regionale, care la rândul lor se propagă în cascadă pe direcții multiple în spațiile ecologic, diplomatic, economic (industrial, agricol, alimentar, energetic), financiar, bancar, tehnologic, dar și în cel al securității cu componentele sale cele mai agresive – militară și informativă (intelligence). Toate aceste considerente conduc la activarea unor adevărate lanțuri de anxietate, fobie sau angoasă de la individ și familie, până la nivel internațional. Deși reprezintă o forțare semantică, multă lume a acceptat în vocabularul curent conceptul de pandemie a fricii, care explică multe dintre evoluțiile întâlnite în relațiile internaționale de azi, caracterizate de omniprezența riscurilor reale și fictive.

În fața unor astfel de provocări, lumea occidentală are nevoie de abordări realiste și echilibrate, care să asigure gestiunea riscurilor generate de confruntarea tradiționalism (conservatorism) – globalism (neoliberalism). SUA nu mai sunt percepute ca liderul de necontestat al lumii, poziția lor fiind amenințată de jucători geopolitici vechi dar reactivați – Rusia –, precum și de jucători noi – China și Uniunea Europeană. China a devenit principalul vector de presiune asupra actualei ordini internaționale, mai ales în condițiile dezorganizării lanțurilor logistice globale.

Astăzi este general acceptat faptul că domeniul relațiilor internaționale este dominat de o serie de țări și organizații considerate actori mari. Dintre acestea se detașează patru, cu o mare putere de influență asupra realităților contemporane și care determină un adevărat patrulater strategic contemporan: SUA, China, Uniunea Europeană și Federația Rusă (aceasta fiind inclusă în listă urmare a potențialului său politico-militar strategic).

Varianta integrală a articolului este disponibilă doar pe bază de abonament