În ecuația Uniunea Europeană – China se poate vorbi despre o criză a formatului 17+1?

Aș dori să încep prin a aminti că în limba chineză cuvântul criză este reprezentat de două ideograme – Wei și JI, respectiv pericol și șansă.
Colaborarea dintre China și statele europene beneficiază de o prezentare documentată și cuprinzătoare, cu proiecție în viitor, în Raportul „Promovarea Inițiativei Belt&Road (Drumul și Centura), și cooperarea 17+1 în Europa Centrală și de Est, din perspectiva statelor central și est-europene”. Raportul este întocmit sub auspiciile Middle East Political and Economic Institute, Center for China Studies și Fundația EURISC, iar coordonatorii lucrării sunt Flavius Caba-Maria, Alexandru Georgescu, Liviu Mureșan și Cristian Mușetescu, beneficiind de contribuția a peste 30 de experți interni și internaționali. Lucrarea, de o evidentă și intens oportună actualitate, răspunde interesului factoriilor direct implicați, dar și marelui public față de politica și acțiunile Chinei în Europa și în lume, cât și față de paradigma cooperării China-Europa în actuala situație internațională. De asemenea, rezultatele proiectului au fost prezentate de curând, la 4 februarie, în cadrul webinar-ului cu tema „Relațiile dintre China și UE în anul 2021”, bucurându-se de o prezență internațională consistentă atât în rândul vorbitorilor, cât și în rândul participanților. Președintele MEPEI, Flavius Maria-Caba, relatează în cele ce urmează conținutul și mesajul acestei lucrări elaborate la inițiativa unui grup de reflecție la problemele globale contemporane.

Corneliu Vlad: Mai întâi despre China. Cum se prezintă ea astăzi, în actualul moment internațional?

Flavius Maria-Caba: După mai mult de patru decenii de reformă și deschidere, China a devenit, în mod incontestabil, o superputere economică, politică și militară. Noua viziune privind dezvoltarea și guvernanța globală sub conducerea președintelui Xi Jinping, prin ambițioasa Inițiativă Belt & Road/ BRI (Centura și Drumul) lansată în 2013, reprezentând strategia de bază a politicii externe chineze, a propulsat China în poziția unui jucător global cheie, activ și vizibil. Nu numai ca producător, consumator, partener comercial și inovator, dar și ca o forță dinamică în relațiile internaționale. Miracolul economic chinez și transformarea rapidă a țării și a poporului ei a marcat un prag critic, atât în ce privește viabilitatea modelului său economic, cât și în privința rolului și responsabilităților sale. BRI, numit și „proiectul secolului”, implică o mobilizare masivă de resurse și capacitate de guvernare, pusă în slujba comerțului, investiților și dezvoltării generale, dar în același timp este percepută în Occident ca un instrument de putere care amenință ordinea mondială în parametri occidentali.

La nivel global ne confruntăm cu o schimbare de poli în domeniul economic, de la o lume dominată de SUA, la o lume bipolară. Astfel, China, una dintre țările în dezvoltare ale perioadei anterioare devine unul dintre campionii globalizării.

Datorită influenței economice și a potențialului de dezvoltare, China este văzută ca un partener egal la nivel internațional cu SUA, vorbindu-se chiar de o bipolaritate în cazul celor două state. Bipolaritatea dintre SUA și China este structurată pe următoarele elemente de bază: economie, comerț, finanțe, tehnologie, cultură, dezvoltare și valori. În comparație cu bipolaritatea anterioară (SUA-URSS), cea actuală (SUA-China) are potențialul de a rezista pe o perioadă mai îndelungată, bazându-se pe diferențele economice, militare, tehnologice și comerciale, având în vedere puterea economică a Chinei și poziția de lider mondial pe care o păstrează încă SUA. Totodată, noua bipolaritate va adânci diferențele dintre cei doi poli și celelalte state întrucât inteligența artificială va contribui la dezvoltarea accelerată a Chinei și a SUA. În plus, cele două state sunt actori majori pe scena internațională, având „un rol de organizație internațională virtuală”, datorită parteneriatelor și alianțelor cu celelalte state.

Care este impactul pandemiei Covid-19 asupra evoluțiilor lumii de azi?

Mulți susțin că după Covid-19 lumea va fi complet diferită față de cea de până acum. Dar pandemia nu este cauza acestor transformări, ci un simptom al lor, un agent al destrămării vechii ordini mondiale. Tensiunile SUA-China sunt de natură să provoace o ciocnire acută în planul securității, a influenței și valorilor. Este, de aceea, important să fie identificate și întărite politicile și acțiunile de salvgardare a intereselor naționale și vitale și a formulelor de colaborare. Situația actuală dintre China și SUA este una de așteptat în contextul în care o putere aflată în ascensiune, inevitabil provoacă poziția liderului. Întrebarea este cum vor evolua relațiile dintre China și SUA, adică spre confruntare sau cooperare? Este recomandată cooperarea multilaterală pentru stabilitate și pace.

Care ar fi așadar mesajul general al Raportului?

Raportul prezintă perspectiva cooperării economice dintre China și partenerii săi din Europa Centrală și de Est, prin grupul 17+1, în corelație cu BRI. Beijingul apreciază regiunea ECE ca un important resort pentru politica economică a Chinei pe piețele vest-europene. Beijingul aplică formulă soft power sub forma comerțului, investițiilor și schimburilor interumane pentru a-și extinde prezența în regiunea ECE.

Cum vede astăzi Beijingul regiunea central şi est-europeană în ansamblul continentului și al Uniunii Europene?

În strategia Chinei, regiunea central și est-europeană constituie o regiune geografică distinctă în cadrul UE, cu propriile sale coordonate politice, economice și culturale specifice. După 2010, China a formulat și promovat o politică autonomă, distinctă față de această zonă.

În ce context general evoluează relațiile economice China-Europa?

China este cel mai mare partener comercial al UE, dar UE nu este cel mai mare partener comercial al Chinei. Rectificarea acestei balanțe în situația în care piețele europene sunt saturate de produse chinezești sporește, pe de o parte, suspiciunea Beijingului, iar pe de altă parte Bruxellesul și partenerii importanți din UE văd inițiativa Chinei ca un factor care subminează guvernanța și unitatea construcției europene. De aceea, este necesar ca participarea și cooperarea în cadrul BRI și formatul 17+1 să se desfășoare prin dialog cu Uniunea Europeană. În procesul de cooperare cu China trebuie avuți în vedere trei factori: 1. liberul schimb de opinii și cercetarea privind impactul BRI și 17+1 asupra țărilor care cooperează cu China, 2. echilibrarea balanței comerciale cu China și 3. lansarea de proiecte pe teme de ecologie, schimbarea climei și responsabilitatea socială a corporațiilor. Este recomandată identificare domeniilor de activitate unde există interes comun.

Cum evoluează cooperarea economică România-China?

Dintre toate țările din sud-estul Europei, România a manifestat de la început interes față de investițiile chineze în cele mai diverse domenii, îndeosebi în domeniul energeticii, în funcție de sursele de energie – cărbune, hidroenergie, petrol, energie nucleară, eoliană și solară. În țara noastră, în actualul context politic intern, pentru o perioadă, proiectele au fost înghețate sau abandonate.

Care este tabloul general al cooperării China-UE în acest moment?

Entitățile chineze s-au angajat în sute de proiecte cu externalizări pozitive, au consolidat comerțul cu țările partenere și au facilitat comerțul în interiorul regiunilor UE. Există un mare număr de acorduri și proiecte care susțin cele 6,47 miliarde dolari ale volumului comercial BRI și statele europene care participa la BRI. În toate aceste țări s-au creat astfel peste 300.000 locuri de muncă. BRI oferă posibilitatea dezvoltării infrastructurii necesare dezvoltării industriei, comerțului și ridicării standardului de viață.

Care este impactul pandemiei Covid-19 asupra Inițiativei Chinei?

Impactul real al pandemiei este imposibil de evaluat pentru moment din cauza complexității acestui fenomen și a diversității abordărilor sale la scară națională, dar și datorită evoluțiilor incerte ale pandemiei. În orice caz, pe termen lung nu există motive pentru care inițiativele să nu se străduiască să-și atingă potențialul proiectat de creștere. Piața Chinei rămâne în continuare atractivă, legăturile cu China funcționează, chiar și peste obiecțiile SUA, deși există și aici o limită. Important este că această criză oferă încă o oportunitate de reevaluare a Inițiativei BRI în sensul reformării lanțurilor de producție globale, pentru a le face multidirecționale și mai puțin fragile. Trebuie subliniat, în același timp, că intensificarea rivalității SUA-China va face din UE un partener pivot pentru ambele mari puteri, dar în același timp va spori presiunile acestora asupra Bruxelles-ului în funcție de propriile lor interese. Deocamdată UE oscilează între a colabora cu Washingtonul sau Beijingul în probleme care antagonizează fie SUA, fie China. Lideri europeni subliniază că relațiile UE-China nu trebuie să fie în primul rând și în principal doar de comerț, ci relații geopolitice și strategice. Feng Zhonping, vicepreședinte al Institutului Chinei pentru Relații Internaționale Contemporane (CICIR) remarcă de altfel că politica Europei față de China diferă de cea a SUA, inclusiv în probleme de comerț și în probleme specifice ca Huawei și 5G. Și UE, și China sprijină multilateralismul, spre deosebire de unilateralismul promovat de SUA în timpul Administrației Trump.

Cum se poziționează statele central și est-europene în confruntarea dintre SUA și China?

Pentru majoritatea acestor țări, în special cele din NATO, SUA sunt văzute ca furnizorul cel mai important de securitate în regiune și țin seama de această realitate în elaborarea politicilor lor economice și comerciale. În același timp, nu trebuie ignorat faptul că China a devenit un jucător activ pe arena internațională, iar acest lucru s-a dovedit în timpul pandemiei, prin acțiunile sale de donații și livrarea de echipament medical altor țări. Se constată, totodată, și o diferențiere mai accentuată în ce privește politica țărilor central și est europene față de China, pusă în evidență de achiziționarea sau nu a rețelei 5G și de acceptarea sau nu a ajutorului chinez cu măști, echipament medical și vaccinuri în timpul pandemiei. În general, țările ECE cu guvernare iliberală sunt mai încrezătoare în dezvoltarea relațiilor cu China. Și în același timp, mai trebuie remarcat că țările vest-europene au relații economice mult mai strânse cu China.

Care sunt perspectivele relațiilor economice dintre statele UE și China?

Relațiile statelor europene cu China prezintă diferențe semnificative, în principal din cauza eterogenității europene în multe privințe. De pildă, Germania deține cam jumătate din exportul UE în China, există diferențe între țările din Nord și cele din Sud, dar diferențe și mai accentuate între țările din Vest și cele din Est în privința comerțului cu China. Iar cel mai rapid progresează relațiile statelor din formatul 17+1. Abordarea europeană nu se bazează însă pe consens, există, de exemplu, o competiție internă în UE în ce privește produsele strategice. Interesele Chinei, de sporirea comerțului și investițiilor impun o mai mare integrare și coeziune europeană, și nu neapărat de natură politică. Companiile chinezești au ca partener o Europă fragmentată, cu reglementări, priorități, percepții și idiosincrazii la nivel local, ceea ce ridică obstacole în calea extinderii colaborării. Atitudinea europeană față de evoluțiile politice din China, ca și percepția lor că diplomația chineză urmărește subminarea unității europene au consecințe negative asupra dezvoltării cooperării. Beijingul apreciază însă, cum spuneam, că politica Europei față de China diferă de cea a SUA.

Rivalitatea SUA-China și faptul că SUA sunt furnizor de securitate pentru Europa au un impact semnificativ asupra relațiilor economice chino-europene. Iar pandemia Covid-19 a accentuat această dilemă a europenilor…
Din cauza pandemiei, anul anterior reuniunea la vârf 17+1 s-a amânat, dar formatul a rămas activ, desfășurându-se virtual în acest an pe data de 09 februarie. Fostul președinte al Institutului Shanghai de studii internaționale Yang Jiemian a apreciat că lumea va fi, în timpul și după coronavirus, haotică, iar pandemia politizată. Washingtonul și Beijingul au ratat, deocamdată, șansa de a conlucra pentru a contracara efectele pandemiei. Dar, a adăugat el, China trebuie să realizeze că Europa este mai apropiată de SUA decât China. În formatul 17+1, statele care nu sunt membre ale UE se arată mai dispuse să coopereze cu China, iar cele membre ale UE mai rezervate în această privință. Raportul nostru apreciază că în viitor va fi mult mai dificil pentru cei 17+1 și statele angajate în BRI să elaboreze o bază comună de cooperare cu Beijingul, în primul rând ca rezultat al situației inflamabile dintre SUA și China, care afectează modul în care statele central și est europene percep și tratează angajamentele lor în mecanismele de cooperare și inițiativă. Formatul 17+1 va fi mai polarizat, cu Polonia și Cehia mai orientate spre Vest și cu Ungaria și Serbia spre Beijing. Într-o asemenea situație, statele europene din cadrul formatului 17+1 cel mai probabil vor opta pentru o relație de tip business cu China. Deocamdată, multe state central și est-europene încearcă să se mențină pe o poziție de tipul wait and see, oscilând între Beijing, Bruxelles și Washington.

Care sunt, în acest context dificil, șansele colaborării viitoare în formatul 17+1?

Platforma 17+1 are o existență din anul 2012. Concepută ca o inițiativa chineză în format multilateral pentru dezvoltarea relațiilor dintre China și statele ECE, 17+1, ea a evoluat treptat către o ambițioasă platformă de cooperare, acoperind un spectru larg de domenii: comerț exterior și investiții, finanțe, infrastructură, construcția de capacități industriale, agricultură, silvicultură, sănătate, protecția mediului, cultură, educație, știință, cooperare la nivelul regiunilor și municipalităților etc. Formatul 17+1 va rămâne și în viitor o platformă de colaborare și nu va lua o formă instituționalizată de organizație internațională. Pandemia globală reprezintă atât o sfidare, cât și o oportunitate pentru dezvoltarea relației strategice UE-China și a relației dintre China și statele ECE în cadrul platformei 17+1. Sfidare, pentru că testează nivelul de încredere și spiritul de colaborare dintre Europa și China în momente critice ale lumii de azi și oportunitate pentru că actualele sfidări globale (securitare, umanitare, în planul sănătății, economice etc.) pot fi gestionate cu succes numai prin cooperare și echilibrarea intereselor mutuale.

Din perspectiva globală a actualului moment internațional, care sunt, în viziunea UE, locul, rolul și impactul BRI în lumea de azi?

Uniunea Europeană are propria sa abordare strategică asupra Inițiativei chineze. Dar nivelul de dezvoltare și respectiv propriile considerații strategice ale statelor membre ale UE sunt diferite, cum diferite sunt și interesele și cerințele BRI. Pe plan mondial, în structura geopolitică existentă, inițiativa Chinei nu este în mod necesar compatibilă cu interesele
geostrategice ale altor țări și chiar există un grad de confruntare în această privința. De altfel, SUA, Rusia, UE și India, promovează strategii sau inițiative proprii de conectivitate eurasiatică, care au ca obiectiv extinderea propriei lor influențe economice și asigurarea propriei lor securități energetice. Competiția lor cu proiectul chinez BRI se desfășoară în formule diverse. La începutul secolului XXI, China (BRI), Statele Unite (Noul Drum al Mătăsii), Rusia (Uniunea Economică Eurasiatică), alte state și organizații ca UE (Coridorul Pan-European, proiectul INEGATE), India, Turcia, Iran etc., toate acestea, au început să interacționeze prin competiție, cooperare și chiar ciocnire în spațiul Drumului Mătăsii. În timp, a devenit tot mai evident că toate aceste puteri economice trebuie să dezvolte între ele relații interactive, pentru a spori astfel încrederea geostrategică și a evita percepțiile greșite. BRI nu mai este astăzi doar un proiect de dezvoltare a infrastructurii, ci o viziune asupra noii ordini mondiale, dar nu trebuie văzută ca program al unei lumi construită de China, așa cum apreciază unii teoreticieni americani că procedează SUA, ci un efort comun către o coexistență armonioasă în cadru global, care să implice toate statele. BRI poate și trebuie să se dezvolte numai prin îmbinarea formatelor bi și multilaterale de consultare, coordonare, implicând state și actori nonstatali, în plan comercial, economic, securitar.

Cum vedeți rolul Orientului Mijlociu ca intermediar de conectivitate dintre China și Europa?

Planurile pentru crearea de infrastructuri critice cu scopul de a promova conectivitatea între Asia și Europa, având ca intermediar Orientul Mijlociu, sunt importante pentru implementarea proiectului global BRI. Puterea economică a Chinei a facilitat crearea unei vaste rețele economice în Asia, care poate fi extinsă prin diverse sinergii la nivelul întregului Orient Mijlociu, pentru a fi implementată în final în Europa, respectiv Europa Centrală și de Est. Relația dintre China și Orientul Mijlociu este esențială a fi definită în prezent prin patru parametri interdependenți: schimbările sistemice, relația dintre globalizare și regiunile globale, procesul de
„asiatizare” și problemele de concurență.

Dinamica Orientului Mijlociu s-a schimbat de la Vest către Est, datorită schimbărilor sistemice și a globalizării, după o perioadă în care cultura, economia, securitatea și politica din Orientul Mijlociu au fost legate de standardele occidentale. Prin procesul de „asiatizare”, statele din Orientul Mijlociu urmăresc să-și sincronizeze propriile economii cu puterile asiatice aflate în plină expansiune economică, fiind definit prin redescoperirea valorilor asiatice.

În prezent, Asia este cea mai mare regiune economică a lumii. Procesul de „asiatizare” a fost inițiat de Japonia în anii 1990 și a fost accelerat la un ritm intens în ultimii ani de către China. Pentru 11 dintre statele Orientului Mijlociu, China este în prezent partener economic strategic, numărându-se printre partenerii comerciali importanți și pentru celelalte state din regiunea respectivă. Prin urmare, politica regională s-a „asiatizat”, mai ales prin prisma intensificării schimburilor comerciale și energetice dintre China și statele din cadrul Orientului Mijlociu, fiind bazele parteneriatelor ulterioare în domenii diverse. Sectorul energetic rămâne în continuare un domeniu dinamic de schimb între China și țările din Asia, respectiv Orientul Mijlociu, datorită nevoii în creștere de energie din această regiune, precum și a necesității identificării unor piețe de export al energiei.
Relația concurențială dintre China și celelalte puteri globale este reflectată inclusiv în Orientul Mijlociu, punte de legătură esențială către Europa. China este adepta promovării relaționării pe bază de parteneriate de diferite tipuri (strategice, comprehensiv strategice, cooperare etc.), respingând necesitatea creării sau intrării în alianțe. Perspectiva relațiilor economice se dezvoltă în jurul viziunii unei comunități cu un „viitor comun pentru omenire”. Aceste elemente converg cu obiectivele politice, sociale și economice comune ale BRI, reprezentând baza intensificării legăturilor dintre regiuni și un contact mai mare între economiile și societățile lor.

Și o ultima întrebare: care sunt șansele acestui ambițios proiect lansat de China?

Când a fost lansat, BRI le-a părut multora ca o utopie. Dar să nu uităm că toate marile idei care au schimbat istoria au fost primite la început cu rezerve. Și totuși, aproape toate înfăptuirile majore de astăzi au fost în trecut utopii.