În jocul de domino început de Brexit și de victoria lui Donald Trump în Statele Unite ale Americii, Italia va fi cel mai probabil a treia piesă care va cădea.

În cazul în care prim-ministrul italian Matteo Renzi nu câștigă referendumul asupra reformelor sale constituționale, acest lucru va arunca Uniunea Europeană, deja tulburată de Brexit, într-un nou haos.
Referendumul, care va avea loc pe data de 4 decembrie a.c., va cere locuitorilor să se pronunțe asupra unui pachet de reforme constituționale, propuse de cabinetul lui Renzi, și al căror scop declarat este creșterea stabilității politice.

Matteo Renzi a sugerat că va demisiona din funcția de prim-ministru în cazul în care populația va vota contra acestui referendum, declarând că „dacă ar trebui să rămân în Parlament și să procedez precum toți ceilalți de dinaintea mea, adică să agonisesc și să mă perind pe acolo, acest lucru nu mi s-ar potrivi”.

Acesta a făcut totodată apel la populația italiană de a-i susține reformele prin sublinierea ideii că dorește ca Italia să discute de pe o cu totul altă poziție cu Uniunea Europeană decât a făcut-o până acum.

„Timpul dictatului din partea Uniunii Europene la adresa Italiei a luat sfârșit”, a declarat Matteo Renzi, în timpul vizitei pe care a efectuat-o de curând în provincia Alessandria din nordul Italiei. „Ajutați-mă să consolidăm ideea unei Italii puternice, care nu merge în Europa pentru a primi indicații, ci duce în Europa propriile idei și valori”, a afirmat Renzi.

„Să încetăm să mai vorbim despre ceea ce ne cere Europa. Haideți să vorbim despre ceea ce ne dorim noi. Timpul dictatului a luat sfârșit”, a menționat premierul italian.

Sondajele de opinie din Italia indică o medie de avans între cinci și opt puncte procentuale pentru votul de respingere a referendumului. Există însă o pondere mare de alegători indeciși, ceea ce înseamnă că prim-ministrul italian și consilierii săi încă speră la o revenire în etapa finală a campaniei.

Însă, contactate fiind de Reuters, mai multe agenții de sondare a opiniei publice au declarat că victoria surpriză a lui Trump în SUA – victorie bazată pe un val de sentimente anti-establishment – pare să fie un factor important în încurajarea deciziei cetățenilor italieni de a respinge referendumul de pe 4 decembrie.
Euro într-un pericol iminent

În cazul în care Matteo Renzi este învins, cariera politică a acestuia nu va fi singura victimă a votului. Există temeri în piață că dacă referendumul va primi votul de respingere, acest lucru ar putea duce la o pierdere a încrederii investitorilor în cea de-a treia mare economie a zonei euro. Aceștia nu vor mai fi dispuși să împrumute statul italian, afectând astfel prețul obligațiunilor deja emise și asta ar aduce bilanțurile contabile ale băncilor pe roșu.

Totodată, factorii de decizie europeni avertizează discret de luni de zile că ei văd Italia ca pe cel mai mare risc pentru stabilitatea financiară a zonei euro. Piețele financiare, de asemenea, simt pericolul iminent. Publicația „The Wall Street Journal” notează faptul că ecartul dintre randamentul titlurilor de stat emise de Germania și cele italiene a crescut la mai mult de 1,6 puncte procentuale, cea mai mare diferență de la decizia Băncii Central Europene de a cumpăra obligațiuni, din martie 2015.

Italia este pe cale să intre într-o majoră criză bancară și economică. Nu este o necunoscută faptul că sistemul bancar al Italiei este șubred. Dar conform zerohedge.com, analiștilor le scapă tocmai ideea de bază, aceea că problema fundamentală este economia. Creditele neperformante au fost oficial recunoscute că ating valoarea de 18% din PIB. Însă sectorul public reprezintă 52% din PIB, ceea ce înseamnă că acele credite ating valoarea de peste 40% din PIB-ul sectorului privat, dacă luăm în considerare zona unde se concentrează acestea.
Și astfel, este o presupunere corectă faptul că problema creditelor neperformante este mult mai gravă decât este recunoscut oficial. Așadar, chiar dacă băncile reușesc să se restructureze sau ar primi sprijin financiar, este improbabil să fie rezolvată cauza stagnării economiei.

Asta înseamnă că premierul italian este pus în fața unei imense provocări de a schimba părerea italienilor într-un interval foarte scurt de timp, de doar două săptămâni, în încercarea de a menține nu doar stabilitatea Italiei, dar și a întregului bloc comunitar.

Europa respinge imigrația, establishment-ul o sprijină

Marea majoritate a electoratului din Occident, guvernat și de o nemulțumire față de numărul mare de imigranți care a luat prin surprindere Europa, și-a pierdut încrederea în partidele politice tradiționale, acestea conducând în ultimii ani către o creștere a inegalității în rândul populației și un ritm lent de creștere economică.

În Italia, Mișcarea 5 Stele, fondată de comediantul Beppe Grillo în 2009, își câștigă popularitatea prin proclamarea luptei împotriva corupției și a orientării anti-establishment. Grillo a făcut un pas înapoi in ultimul an, în favoarea unui grup de noi lideri, conduși de Luigi Di Maio (30 de ani), despre care se crede că va fi candidatul la funcția de premier, în următoarele alegeri câștigând și mai mult din electorat.

Așa cum s-a exprimat fostul ministru de Externe al Franței, Pierre Moscovici, este o criză majoră a establishment-ului în toată lumea occidentală. Iar creșterea în sondaje a populiștilor pare de neoprit. Anul viitor, la alegerile prezidențiale din Franța, liderul Frontului Național, Marine Le Pen are șanse reale să ocupe fotoliul de la Palatul Elysse, iar în Germania se prefigurează un succes al partidului anti-imigrație Alternativa pentru Germania. Și asta în cele mai puternice și influente state din UE.