România trebuie să creeze valoare adăugată în cadrul NATO, asumându-și leadership-ul în două sau trei domenii de apărare. Lângă actualul scut de securitate, ce are o orientare militară, este utilă crearea unui „Scut al securității capitalului”.

Interviu acordat de Florin Luca, secretar general al Fundației Europene
Nicolae Titulescu, d-lui Nicolae MAREȘ

 

Nicolae Mareș: Departamentul de Diplomație Publică al Alianței Nord-Atlantice a organizat nu de mult, la Bruxelles, o întâlnire a unor înalți oficiali ai NATO cu reprezentanți ai principalelor grupuri de reflecții geopolitice și strategice din România. Domnia Voastră a reprezentat Fundația Europeană Titulescu la reuniunea respectivă. Ce concluzii ați desprins? Ce ne-a făcut dintr-o dată atât de importanți?

Florin Luca: În primul rând faptul că poziționarea NATO în Europa Centrală și de Est s-a schimbat radical începând cu prima parte a anului 2014, odată cu declanșarea crizei din Ucraina. România a știut să utilizeze acest moment de instabilitate din regiune și a devenit, în urma unor demersuri diplomatice și politice concertate, un actor important în dispozitivul Alianței Nord-Atlantice.

Având o orientare strategică spre toate azimuturile, NATO își păstrează obiectivul de a proiecta stabilitate și securitate la toate frontierele aliaților săi, dând dovadă de flexibilitate, fără a privilegia un anumit teritoriu sau o regiunePrioritățile Alianței au evoluat însă în ultima perioadă, ca urmare a crizei din Ucraina și a identificării Rusiei ca potențială sursă de amenințare în regiune. Acest lucru explică întărirea prezenței Nord-Atlantice în Europa Centrală și de Est prin crearea, printre altele, a unui dispozitiv multinațional de informații și asigurare a securității. Oficialii NATO consideră în același timp că dialogul cu Rusia există și trebuie menținut. Acest dialog este însă purtat în general de reprezentanții Statelor Unite. Subiectele discutate tratează în mod repetitiv cam aceleași teme: situația din Ucraina, reducerea riscurilor pe linie de securitate și transparența. Oficialii NATO consideră că Alianța a avut rezultate destul de eficiente de la izbucnirea crizei din Ucraina și a prevenit escaladarea unor potențiale conflicte la nivel regional.

 

Care este viziunea experților NATO, în condițiile date, despre Putin și Rusia?

În primul rând, experții NATO consideră că Vladimir Putin va câștiga viitoarele alegeri prezidențiale din Rusia. Se estimează că acesta va aduna peste 60% din voturile rușilor, care ar opta mai mult pentru stabilitate și mai puțin pentru o schimbare radicală. Șansele ca Vladimir Putin să fie îndepărtat de la putere (inclusiv prin lovitură de stat) sunt foarte mici. Locurile câștigate de opoziție la ultimele alegeri locale îi fac totuși pe experți să spere că există premise pentru crearea unui val al schimbărilor politice în Rusia. Aceste schimbări nu presupun însă apariția unor forțe care să se constituie într-o alternativă la sistemul condus de Vladimir Putin, ci mai degrabă o zonă de „fierbere” influentă, pe care liderul de la Kremlin va trebui s-o ia în calcul. Mulți experți se întreabă după aceea și cine îl va înlocui pe Vladimir Putin atunci când acesta se va hotărî să părăsească puterea. Deocamdată nu este pe masă niciun scenariu credibil. Primul-ministru Medvedev este văzut mai degrabă ca un foarte bun „numărul 2”, fiind puțin probabil, conform analiștilor NATO, ca acesta să devină succesorul lui Vladimir Putin.

 

Cum poate fi lărgită agenda întâlnirilor NATO-Rusia în aceste condiții? Ce opinii ați mai identificat în legătură cu acest dialog?

În contextul dat, agenda de dialog NATO-Rusia se va extinde cu subiecte de actualitate, cum ar fi Orientul Mijlociu, dezinformarea, războiul hibrid… În paralel, din motive economice lesne de înțeles, cele mai influente țări din Uniunea Europeană (Franța, Germania, Italia și Spania) pledează, cu nuanțări și tonalități diferite, pentru o accelerare și o relaxare a dialogului cu „Marele Vecin de la Răsărit”, iar țările din Europa Centrală și de Est reclamă o întărire a dispozitivului Alianței în regiune. Toate aceste fenomene apar în contextul în care economia Rusiei, la scară planetară, are o forță de penetrare mult mai scăzută, dacă este să o comparăm cu Uniunea Europeană, SUA, China sau Japonia.

Varianta integrală a articolului este disponibilă doar pe bază de abonament