Apogeul Războiului Rece. Noaptea de 31 august spre 1 septembrie 1983. Zborul KAL 007 al Korean Airlines cu 269 de oameni la bord deviază dintr-o eroare de navigație de la cursul normal și intră în spațiul aerian din Extremul Orient al URSS. Mai mult, fără ca piloții să-și dea seama, survolează o zonă extrem de sensibilă, în care armata sovietică pregătea un test cu o nouă rachetă balistică. Boeingul 747 este confundat cu un aparat de spionaj și doborât de către aviația militară sovietică. Inițial, Kremlinul a negat orice implicare. Abia după destrămarea URSS a recunoscut incidentul.

Pe 17 iulie 2014, aeronava Boeing 777, Malaysia Airlines – MH17 – cu 298 de pasageri era doborâtă de o rachetă sol-aer cu doar câteva minute înainte să părăsească Ucraina și să pătrundă în siguranța spațiului aerian al Rusiei. Rezultatele anchetei oficiale conduse de autoritățile olandeze și date publicității pe 28 septembrie 2016 aveau să concluzioneze că avionul a fost doborât de rebelii pro-ruși din Donețk cu ajutorul unei rachete de tip BUK, care le-a fost livrată din Rusia. Demn de menționat este că armata ucraineană deține acest tip de rachetă pentru apărarea antiaeriană. La ce le-ar fi trebuit unor grupări paramilitare, care poartă exclusiv lupte de gherilă urbană, inutilele rachete sol-aer, capabile să doboare ținte la altitudini de peste 10.000 m chiar și la viteze supersonice, asta nu explică din păcate raportul oficial.

Impresionantul convoi mortuar ce poartă rămășițele pământești ale pasagerilor zborului MH17, victime ale tensiunilor dintre Vest și Est, ale unui Război Rece care nu este lăsat să moară.
Impresionantul convoi mortuar ce poartă rămășițele pământești ale pasagerilor zborului MH17, victime ale tensiunilor dintre Vest și Est, ale unui Război Rece care nu este lăsat să moară.

Momentul în care omenirea a scăpat la mustață de un război nuclear

Astfel de incidente sunt provocate de tensiunile extreme care se acumulează în cadrul războaielor reci. Atât în 1983, cât și în 2014, sentimentele anti-rusești, resentimentele mai bine spus, s-au întărit în Occident, dar mai ales în SUA. Astfel, Washingtonul obține suportul popular necesar pentru a continua politica de anihilare a influenței Moscovei. De menționat că la niciuna dintre aceste două tragedii aviatice, produse la decenii distanță, nu s-a ținut cont de punctele de vedere contrare concluziilor oficiale și niciodată nu au fost analizate până la capăt variantele care ar fi condus la alte rezultate. Prin urmare, rapoartele oficiale sunt contestate de anumite grupuri independente care oferă, cel puțin în teorie, explicații complet diferite.
Criza cubaneză a rachetelor din octombrie 1962, atunci când s-a spus că pe Hrușciov îl mâncau degetele să apese pe butonul roșu de frică să nu-l ia prin surprindere un atac nuclear american. Însă, chiar și atunci, URSS-ul a avut un bun pretext de a-și amplasa rachetele balistice la o aruncătură de băț de coasta americană: tentativa de invazie a Cubei din 1961 – de altfel, un eșec lamentabil și de proporții epice al CIA – și amplasarea de rachete balistice americane dotate cu focoase nucleare în Italia și Turcia care vizau direct Moscova. Criza a fost scurtă, doar 13 zile, dar de intensitate maximă, iar negocierile au condus la retragerea rachetelor sovietice și distrugerea rampelor de lansare. Partea secretă a negocierilor a constat în retragerea rachetelor americane din Turcia și Italia.

poza-hrusciov-fidel-castro

Octombrie 2016: Rusia amplasează rachete de croazieră de tip Iskander în enclava Kaliningrad, la granița dintre Polonia și Estonia. Aceste rachete balistice cu rază scurtă de acțiune (500 km) sunt capabile să transporte ogive nucleare. Partea rusă spune că sunt doar temporar desfășurate, pentru exerciții militare. Importantă este însă tocmai mobilitatea acestora, oricând pot fi transportate în timp scurt la locurile dorite. Și acesta este un răspuns la desfășurarea scutului antirachetă al americanilor în Europa de Est, inclusiv la Deveselu în România.
În plus mai este și retorica apropiată de cea practicată între NATO și defunctul Tratat de la Varșovia. Cel mai explicit exemplu este dat de Casa Albă, care l-a acuzat cât se poate de oficial pe Vladimir Putin de crime de război. În consecință, Putin riscă să fie adus în fața Tribunalului internațional de la Haga, asemenea lui Radovan Karagici. De altfel, presa occidentală îl acuză pe Putin la această oră de aproape orice: manipularea alegerilor din SUA, lansarea de atacuri cibernetice asupra SUA, tentativa de invadare a Ucrainei și sprijinirea partidelor populiste din Occident.
Să fie toate acestea pure coincidențe? Când mai multe astfel de elemente se înmulțesc și sunt de natură de a defini ostilitatea crescută dintre Vest și Est, chiar dacă nu mai sunt delimitate clar la momentul de față în două blocuri militare antagonice, înseamnă că ne aflăm la debutul celui de Al Doilea Război Rece sau poate că războiul inițial nici nu s-a încheiat vreodată. Faptul că principalii actori sunt tot cele două superputeri nucleare, SUA și Rusia, poate să indice că cei peste 20 de ani scurși de la presupusa încheiere a războiului au reprezentat doar o perioadă de acalmie.

„Ceea ce vedem astăzi în ultimele săptămâni, sau luni, este ceva mai mult decât un Război Rece. Nu știu cum să-l denumesc, dar nu este ceva ce ar fi apărut de curând, deoarece consider că Vestul și în special SUA nu au încheiat niciodată Războiul Rece, chiar și după prăbușirea Uniunii Sovietice”, a declarat recent președintele Siriei, Bashar al-Assad pentru „Komsomolskaia Pravda”.

Cei care au cunoscut Războiul Rece își amintesc cu siguranță moartea tacită a acestuia care a survenit dispariției Uniunii Sovietice. Omenirea a urmărit cu sufletul la gură momentul în care sicriul era depus în mormântul pe a cărei piatră funerară apăreau gravați anii „1946-1991”.

Ne place să credem că tratatele de pace țin la nesfârșit. Că acestea au reușit să ne transforme din foști combatanți în vecini uneori morocănoși, însă, per ansamblu, inofensivi. Poate că ne-am bucurat cu toții prea devreme și nimeni n-a suspectat tocmai că sicriul, peste care sărbătoream, era gol.

P.S. Rusia tocmai a dezvăluit noua rachetă nucleară Sarmat capabilă să atingă orice punct de pe teritoriul american. În plus, din primele informații, aceasta este imună la scutul antirachetă construit de Statele Unite.