Acum câteva săptămâni am fost în Franța și am avut ocazia să observ ca trecător reprezentanți ai Vestelor Galbene. Am văzut oameni în mare parte simpli, presați de grija zilei de mâine, dornici să muncească și să-și câștige mai bine existența la ei acasă, așa cum sunt foarte mulți români. I-am văzut la intersecțiile drumurilor, la barierele de la autostrăzi, în piețele publice… Am văzut oameni care nu mai au nimic de pierdut, determinați să lupte pentru o viață mai bună și să facă Revoluție.
Dar ce oameni îmbracă vestele galbene? Ce-și doresc ei? Ce patologii sociale se află în spatele acestor simptome ce au bulversat societatea franceză? Care este impactul asupra economiei? Ce teren politic ocupă Vestele Galbene? Cum au răspuns autoritățile (în special președintele Emmanuel Macron) noilor provocări? La aceste întrebări voi încerca să răspund în cele ce urmează.
Vestele Galbene, susținute de peste 50% din francezi, conform sondajelor, sunt oameni care în general au un patrimoniu și venituri mici. Dar, în mod neobișnuit, nu vizează prin revendicările lor patronii, marile companii, ci în special statul, președintele, guvernul, partidele politice. Practic, în loc să conteste inegalitățile create de piață, Vestele Galbene cer statului să ia măsuri pentru ca acestea să nu se agraveze.
Dar de ce am ajuns în fața unui astfel de fenomen? În primul rând pentru că Vestele Galbene sunt formate în majoritate din lucrători independenți, profesii liberale sau pensionari. Pe de altă parte, există în istoria Franței o tradiție republicană potrivit căreia statul trebuie să joace un rol important în reducerea inegalităților.

Varianta integrală a articolului este disponibilă doar pe bază de abonament