Dacă un meteorit lovește Pământul, se produce un dezastru natural major sau apare orice alt șoc de dimensiuni neprevăzute anterior, cum ar trebui să răspundă factorii de decizie politică economică? Există două alternative plauzibile: concentrarea pe sprijinirea sectorului financiar, pe linia a ceea ce s-a făcut în 2008-09, sau mersul pe cât posibil de a-i ajuta pe toți cei care au nevoie de ajutor, așa cum s-a făcut în 2020-21. În timp ce răspunsul la criza din 2008 a fost mai bun decât multe alternative, ceea ce a fost realizat în 2020 ar trebui să devină punctul nostru de referință pentru a face față cataclismelor sistemice.
Cu toate acestea, data viitoare trebuie să ne descurcăm și mai bine în ceea ce privește ajutarea oamenilor din partea inferioară a distribuției veniturilor. Acest lucru necesită investiții semnificative în infrastructura socială, care ar trebui să înceapă cu adevărat astăzi.
În urma crizei financiare globale din 2008, consensul dintre factorii de decizie politică din Statele Unite și Europa a fost că măsurile de salvare ar trebui să se concentreze pe prevenirea falimentului în sectorul financiar. Aceasta a însemnat furnizarea de capital de capital suplimentar în condiții avantajoase și încercarea de a crește prețurile activelor cât mai mult posibil. Suma de sprijin acordată direct proprietarilor de case și șomerilor a fost mică prin comparație și, de asemenea, nu au fost luate în considerare firmele nefinanciare (restaurante, magazine, hoteluri și așa mai departe) care au fost ocolite de dezastru.
În 2020, lucrurile au fost diferite. Sistemul financiar era, de asemenea, în pericol, dar de această dată a existat mult mai mult apetit politic pentru a ajuta oamenii nevinovați în afara finanțelor.
Desigur, majoritatea oamenilor care își pierd locul de muncă sau suferă pierderi de venituri în orice perioadă de criză economică ar trebui să fie considerați nevinovați. Dar factorii de decizie politică economică consideră în mod convențional aceste pierderi normale sau inevitabile – sau chiar, în eufemismul înșelător final, o parte necesară a „distrugerii creative”.
Rețineți că persoanele aflate la nivelul superior al scalei de venituri rareori suferă astfel de pierderi. Câțiva ar putea da faliment, dar, în general, oamenii mai educați și prosperi sunt susceptibili să-și păstreze pozițiile – sau să găsească un nou loc de muncă și să revină mai repede odată ce economia va sucomba. Oamenii bogați cu buzunare adânci, adică numerar în mână, se descurcă adesea bine în caz de recesiune, deoarece pot cumpăra active ieftin.
Așa cum a spus fostul președinte american Donald Trump în 2006 despre o potențială prăbușire a prețurilor locuințelor, „sper ca acest lucru să se întâmple, pentru că atunci oamenii ca mine ar intra și vor cumpăra”. Când a fost presat asupra acestui punct în 2016 de Hillary Clinton, într-o dezbatere prezidențială, Trump a răspuns: „Apropo, asta se numește afaceri”.
Totuși, ceea ce am învățat în criza COVID-19 este că nu trebuie să fie așa. Prin furnizarea de asigurări de șomaj generoase (în raport cu nivelurile istorice) și alte forme de sprijin (cum ar fi protecția împotriva evacuării), guvernul a reușit să țină oamenii adăpostiți și hrăniți – și să prevină o spirală descendentă a prețurilor activelor, a bogăției și a perspectivelor.
De fapt, prețurile activelor au fost remarcabil de dinamice în ultimele 18 luni. Bogăția totală a americanilor a crescut cu 13,5 trilioane de dolari în 2020, parțial din cauza creșterii prețurilor acțiunilor, dar în mare parte datorită faptului că prețurile locuințelor au crescut mai degrabă decât au scăzut.
Miliardarii s-au descurcat bine în 2020, la fel cum au făcut după 2008. Diferența de această dată este că gospodăriile obișnuite au fost mai bine protejate.
Desigur, sistemul de sprijin public s-a dovedit departe de a fi perfect. A fost mult prea dificil să primim numerar în mâinile persoanelor care au nevoie de acestea, inclusiv a lucrătorilor din sectorul serviciilor cu salarii mai mici. Întreprinderile mici care solicită asistență au fost nevoiți să treacă peste birocrația onerosă. Iar accesul la resursele de sănătate publică a rămas extrem de neuniform.
Știm cum să rezolvăm aceste probleme. Creați o monedă digitală a băncii centrale care să permită furnizarea directă de fonduri către persoane fizice, în circumstanțe adecvate. Folosiți cea mai recentă tehnologie pentru a înțelege nevoile financiare ale firmelor afectate de un șoc imprevizibil. Și asigurați-vă că toată lumea are acces de rutină la îngrijiri medicale de calitate (care este cel mai bun mod de a construi încrederea în medici, astfel încât oamenii să le asculte îndrumările atunci când contează, de exemplu pe tema vaccinurilor).
Vestea bună este că Congresul SUA se îndreaptă în această direcție în planurile sale de investiții în infrastructură. Aparent, ultimul consens include finanțarea pentru extinderea accesului la banda largă.
Vor exista șocuri viitoare și nu există niciun motiv să credem că vor fi mai mici decât cele care se află în memoria vie a celor mai mulți oameni. În ultimii 30 de ani, Zidul Berlinului a căzut, China s-a ridicat, teroriștii au atacat SUA, piața imobiliară a explodat și o pandemie globală a închis cam totul.
Putem și ar trebui să ne pregătim pentru toate șocurile specifice pe care ni le putem imagina. Dar fiecare dintre aceste perturbări majore a fost considerată de majoritatea oamenilor – și de toți factorii de decizie politici care au contat – un eveniment cu probabilitate redusă.
Dar deja ar trebui să știm cum stă situația. Cel mai bun mod de a vă pregăti pentru imprevizibil este de a ajuta oamenii să ducă o viață mai sănătoasă și mai prosperă în vremuri bune și să oferiți cât mai mult ajutor tuturor celor care au nevoie de el când vin din nou vremurile rele.
© Copyright: project-syndicate.org
Traducere, adaptare și editare: Daniel Apostol / ClubEconomic.ro
