În prezent, pot fi identificați cel puțin cinci factori, generați de deciziile luate de guverne în cazul pandemiei de COVID-19, care contribuie la criza economică[1] și care vor redefini tendințele economice, tehnologice, educative, sociale și de mediu cel puțin în acest an. Acești factori sunt următorii:

  • redefinirea priorităților în sectorul sănătății publice (în ceea ce privește finanțarea, direcționarea cheltuielilor, respectiv alocarea resurselor umane);
  • stoparea/întârzierea/fragmentarea procesului de educație;
  • distanțarea socială (cu efect asupra: utilizării în creștere a internetului și mijloacelor de plată electronice, scăderii numărului de locuri de muncă, consumului, sănătății emoționale a publicului sau a utilizării cash-ului);
  • redefinirea eficienței în ceea ce privește stocurile (abandonarea politicii de stocuri „just in time”);
  • limitarea lanțurilor de producție transfrontaliere (revenirea la asigurarea producției la nivel național pentru anumite produse, respectiv limitarea varietății produselor din anumite materii prime).
    Redeschiderea, fie ea și treptată, a activității se va face cu modificarea cel puțin a două caracteristici ale modelului de business de dinainte de pandemie:
  • reziliența, capacitatea de a rămâne în piață, va înlocui căutarea continuă, fără considerarea costurile sociale, a creșterii eficienței/productivității.
  • politica stocurilor „just in time” va fi înlocuită cu politica stocurilor pentru orice eventualitate „just in case”.

În plus, companiile se vor confrunta cu o piață a muncii în care deși șomajul va fi mare, ele nu vor putea sa își manifeste puterea de negociere, pentru că regulile de distanțare socială le vor impune să lucreze cu mai puțini angajați concomitent. Pe de altă parte, salariile nu vor mai putea crește, având în vedere că atât companiile cât și guvernele vor fi nevoite să conducă o politică de austeritate, în care vor fi susținute doar investițiile. Pe piața muncii vor avea căutare calificările deja dobândite din experiență sau cele pentru care trainingul poate fi făcut rapid și de la distanță. Tinerii aflați în procesul de educație vor avea o înclinație mai mare să își caute un loc de muncă decât să rămână interesați de obținerea peste câțiva ani a unei diplome care atestă că au parcurs o programă de instruire.

Tendințele anului 2020
în economie

Pierderile economice cauzate de criza provocată de coronavirus le depășesc pe cele rezultate în urma crizei financiare din 2008, iar circumstanțele actuale fac necesară o altfel de politică economică și monetară, căci rețeta stimulării cererii agregate nu este aplicabilă[2].

Economia globală va înregistra o recesiune din cauza crizei determinată de coronavirus. Impactul crizei va fi diminuat în a doua jumătate a anului, iar reluarea activităților economice se va întâmpla ca trade-off cu creșterea sărăciei, pe măsură ce rata de transmitere a virusului scade, dar fără certitudinea controlului său total. Locurile de muncă, lanțurile de producție și stocurile au fost afectate de pandemie și nicio țară nu poate reveni anul acesta la nivelul de activitate de dinainte de criză, așa cum deja o dovedește cazul Chinei sau pierderea locurilor de muncă create în ultimii 11 ani în SUA. FMI apreciază că nici în anul 2021 nu se va înregistra o revenire a PIB mondial la nivelul de dinainte de declanșarea pandemiei și nu există optimism că, în structura de până acum a economiei mondiale, mai există forța unei creșteri ca cea precedentă.

Economia UE va înregistra o scădere a economiei comparabilă sau chiar mai mare cu cea din timpul crizei începută în 2007 și întinsă până în 2012. Sunt cel puțin trei factori care complică reluarea activității economice, la nivelul blocului comunitar și în zona euro[3], după ce extinderea virusului va încetini. În primul rând, industriile (exemplu industria auto) care au susținut cererea agregată după criza financiară nu mai pot fi ajutate și acum, ceea ce înseamnă că revenirea activității în industriile care implică lanțuri de producție transeuropene va fi încetinită, chiar dacă au fost industrii care s-a reconvertit către cererea agregată reflectată de nevoile sectorului medical și de susținere a consumului de produse de bază în perioada de izolare a populației. În al doilea rând, capitalul uman a fost afectat de perioada de stopare a activității, iar reluarea locurilor de muncă nu se va putea face rapid la același nivel. În sfârșit, guvernele sunt angrenate în eforturi financiare, de dimensiuni mult mai mari decât la criza financiară, în susținerea sectorului medical și susținerea cheltuielilor de protecție socială, și vor avea puțin spațiu de manevră pentru a susține cererea agregată.

Statele membre din estul UE vor înregistra recesiune atât prin prăbușirea cererii externe (în special cea intracomunitară) cât și a celei interne (din cauza reducerii consumului ca urmare atât a scăderii veniturilor cât și a creșterii șomajului, dar mai ales a amânării cheltuielilor). Creșterea șomajului în perioada de izolare va determina scăderea acută a consumului și va afecta și mai mult revenirea economică în aceste zone. Chiar dacă guvernele pot apela pe termen scurt la fondurile puse la dispoziție de instrumentele instituțiilor financiare internaționale sau de politicile monetare neortodoxe, cererea efectivă generată de sectorul public se poate concentra pe investiții doar în măsura în care există spațiu pentru renunțarea la alte cheltuieli mai puțin importante, considerând și presiunea pusă de cheltuielile legate de susținerea șomerilor.

În contextul reanalizării, de către toate statele membre, a gradului de dependență economică reciprocă, impus de efectul închiderii granițelor și libertății de mișcare a forței de muncă, Uniunea devine obligată să aleagă rapid forma viitoare de existență (dat fiind că lacunele de pe plan social îi evidențiază limitele funcționării pe baza tratatelor în vigoare). Fără o mutualizare a datoriei publice, șansele unei Uniuni în Europa sunt sever afectate.

Tendințele anului 2020
în tehnologie

Principalele tehnologii care vor afecta economia globală în anul 2020 sunt tehnologiile legate de telemuncă și de automatizarea bazelor mari de date (tehnologia registrelor partajate, inteligența artificială, realitatea extinsă – care include atât realitatea virtuală cât și cea augmentată). Există și alte aspecte de ordin tehnologic, care vor influența eficiența mediului de afaceri și care decurg din cele de mai sus. Un astfel de exemplu îl constituie piețele momentane. Eficiența pe aceste piețe (în special în retail) va fi rezultatul capacității de a combina capacitatea de analiză în timp real cu platforme care să surprindă modificările continue ale nevoilor consumatorilor. Un al doilea domeniu este cel al automatizării, care va afecta în 2020 în special sectorul comerțului. În sfârșit, un al treilea sector, care va suferi modificări din cauza trendului tehnologic, va fi cel al forței de muncă. Deși educația este făcută încă în jaloanele epocii predigitale, forța de muncă va trebui să se integreze pe o piață pe care calificările elementare vor necesita aspecte de realitate augmentată, realitate virtuală sau inteligență artificială.

În UE principalele trenduri tehnologice sunt legate de creșterea utilizării roboților, respectiv de protejarea datelor individuale. Importanța utilizării roboților decurge din impactul pe care Comisia UE4 consideră că aceștia îi au asupra creșterii competitivității sectorului industriei prelucrătoare, de care depind milioane de locuri de muncă. Din punctul de vedere al Comisiei UE, tehnologia roboților este capabilă să ofere soluții pentru celelalte trei probleme considerate esențiale la nivel comunitar: îmbătrânirea populației și influențele asupra sănătății populației, transportul inteligent, respectiv mediul înconjurător. În ceea ce privește protejarea și securitatea datelor cu caracter personal, după emiterea regulamentului european, atât companiile cât și persoanele fizice au conștientizat vulnerabilitățile generate de expunerea la mediul virtual. În condițiile în care atât instituțiile publice cât și companiile vor dori să își mărească eficiența activității, dar răspunzând nevoilor publicului definite în timp real, este evident că protecția cetățenilor în aceste tranzacții cu informații personale va deveni definitorie pentru creșterea activității economice.

În state membre din estul Europei principalul trend, în lipsa unui capital semnificativ care să contribuie la producția pe scară largă bazată pe integrarea inovațiilor, va rămâne și în anul 2020 startup-ul în domeniul tehnologiei informației. Această regiune are acces la resursele umane necesare pentru acest tip de activitate (dezvoltatori în domeniul tehnologiei, forță de muncă flexibilă), dar finanțarea va fi extrem de mică și volatilă, din cauza crizei. Căderea posibilă a Green Deal-ului eliberează o seamă de fonduri dinspre ceea ce era greu de realizat spre domenii de supraviețuire imediată.

Graduates face the morning sun

Tendințele anului 2020 în educație

Există două tendințe asupra cărora analiștii domeniului sunt de acord. În primul rând anul 2020 va fi dominat de influența profundă a noilor tehnologii asupra procesului de educație. Influența inteligenței artificiale va face ca rolul profesorului să nu mai fie acela de a transmite informații elevilor, ci de a facilita efortul elevilor de a descoperi singuri și de a colabora în proiecte cu colegii lor. Realitatea augmentată și realitatea virtuală vor face ca elevii să își însușească mai ușor noțiuni abstracte, acestea putând fi modelate/prezentate în variante 3D. În al doilea rând, educația acasă combinată („hybrid homeschooling”), o variantă care îmbină sistemul pur de educație acasă și educația în sistemul clasic, pentru acele subiecte/materii pentru care părinții/tutorii nu pot oferi nivelul de educație necesar.

Educația la nivelul UE și al statelor noi membre ale UE, din centrul și estul continentului, va fi dominată în anul 2020 de conservarea rezultatelor obținute în perioada anterioară în ceea ce privește reducerea ratei abandonului școlar, a procentului diplomelor de învățământ superior, respectiv al rezultatelor la testele PISA. România nu a atins niciunul dintre obiectivele Strategiei Europa 2020, dar acum este important să nu mai înregistreze regrese (un factor necuantificat este efectul întreruperii anului școlar asupra pieței muncii).

united-nations-covid-19-response-ZyM1SIGWpCI-unsplash
©united nations covid-19 response/unsplash

Tendințele anului 2020 în societate

Modificările la nivelul societății în anul 2020 sunt determinate, într-o mare măsură, de structura societății pe categorii de vârstă. Astfel, populația celor cu vârsta peste 65 de ani care ar fi putut deveni preponderentă în comparație cu cea cu vârsta sub 5 ani, mai contează doar sub aspectul presiunii pe cheltuielile de sănătate și pe cele cu pensiile. Coronavirusul a frânt orice urmă solidaritate socială, potențialii expuși la riscuri devenind inamicii celorlalți. O altă modificare importantă va fi cea legată de inovare și de modul în care mai poate fi încurajată. Perioada de criză încurajează inovarea, dar capacitatea de finanțare și punere în practică este foarte redusă.

Îmbătrânirea populației se va resimți cel mai acut pe continentul european. Interesul societății tinde să fie legat de asigurarea unei calități a vieții cât mai înalte, în ciuda acestui trend de îmbătrânire accelerată a populației. Nu se vor putea găsi soluții în afara abandonării sistemului „pay as you go”, și înlocuirea lui definitivă cu o formă de combinare a pilonilor II și III pentru pensii și generalizarea asigurărilor private de sănătate. Aceste schimbări pot facilita și o atitudine de coeziune mai mare la nivel european. Între timp, pensiile și asigurările de sănătate ale pensionarilor ar trebui administrate prin datoria publică, facilitând închiderea cercului vicios.

În statele din centrul și estul UE, important, din punct de vedere al societății, nu este numai procesul de lungirea duratei vieții, cât mai ales nevoia ca trendul de reducere a populației să se întrerupă, probabil atenuat de întoarcerea unei părți a populației active din alte state în timpul pandemiei. Principalele dezbateri la nivelul societății privesc politica de pensii și politica veniturilor salariale/ajutorului de șomaj, ceea ce va accentua ruptura socială în absența unor politici naționale sau convenite pe plan european (dacă majoritatea populației ar mai dori să fie europeană).

Tendințele anului 2020 în ceea ce privește mediul

Scăderea prețului la petrol, necesitatea asigurării stocurilor de energie pentru consumul național, respectiv scăderea poluării produse de distanțarea socială adoptată de la declanșarea pandemiei ar putea să deturneze eforturile la nivel internațional cu privire la reducerea ritmului de creșterea temperaturii la nivel global, respectiv a numărul de specii pe cale de dispariție[5].

În Europa, abandonarea Green Deal-ului devine probabilă. Dar scăderea cererii globale de petrol are amploarea unui șoc extrem de brutal, ca urmare a unei scăderi fără precedent a consumului. Cele mai optimiste prognoze nu indică decât o repliere cu 35-50% a consumului de carburanți în a doua jumătate a anului, dacă statele cu puternice flote de transport rutier, aerian și particulare ar putea să redemareze economiile proprii. OPEC a decis deja o reducere drastică a producției zilnice de petrol, cu consecințe pentru închiderea unor importante capacități de rafinare, dar încă insuficientă (ținând cont de lipsa capacităților de depozitare). Dacă IT-ul și AI pot fi considerați vectorii înaintării, energia dependentă de petrol reprezintă contrariul, iar fragilizarea poziției internaționale a producătorilor comportă riscuri de securitate globală.

Piețele futures (tranzacții la termen) indică, cel puțin până în 2023, menținerea unor prețuri inferioare anului 2019 nu doar la petrol, ci și la metale și produse alimentare. Aceasta afectează nu doar state, ci un mare număr de companii și fermieri. Căderea prețurilor la materiile prime s-a tradus imediat în scăderea cursului monedelor naționale și o consistentă retragere de capital de pe piețele emergente[6].

©Rawpixel/Technology Connection Online Networking Medias Conpt

Cum vor influența progresele tehnologice economia mondială, economia europeană și economiile naționale, inclusiv economia României?

Principalele elemente de progres tehnologic la nivel global derivă din ceea ce se întâmplă în domeniul internetului/spațiului cibernetic[7]. Astfel, inteligența artificială (activată prin voce) va căpăta caracteristicile unui serviciu la care au acces toți consumatorii (democratizarea internetului). Consumatorii vor deveni conștienți de valoarea datelor personale, care sunt comercializate în prezent, fără ca aceștia să poată să le poată fructifica și își vor revendica atât drepturile pecuniare, dar mai ales vor cere reglementarea modului de preluare, prelucrare și utilizare. În același timp, securitatea cibernetică va reprezenta un nou domeniu de acțiune, în special pentru companii și administrații publice.

Aceste transformări vor avea urmări cel puțin în trei domenii esențiale pentru dezvoltare. În primul rând, telemunca va deveni un sistem de colaborare continuă, via internet, cu inteligența artificială. În al doilea rând, domeniile educației și sănătății publice vor necesita adaptarea continuă a modului în care sunt finanțate, implementate și analizate rezultatele politicilor. În sfârșit, investițiile publice vor trebui să ofere, pe de o parte, accesul și securitatea necesară funcționarii rețelelor de transmitere a informațiilor, iar pe de altă parte sprijinirea inovațiilor (finanțare, protejare a proprietății intelectuale).

Există cel puțin două riscuri pentru economia globală, care decurg din avansul tehnologic. Primul se referă la o frânare a globalizării, în sensul în care, pe fondul necesității de consolidare a proprietății intelectuale în mediul online, vor apărea mai multe protocoale de internet (astfel că, pe lângă cel cunoscut, va apărea cel chinez – anunțat deja). Al doilea risc are în vedere o încetinire a dezvoltării globale, generată de pandemie și de incapacitatea forței de muncă de a înțelege care sunt cerințele angajatorilor în noul mediu de cooperare cu inteligența artificială.

Economia UE este expusă cel puțin la două riscuri, care au ca sursă dificultățile legate de investițiile necesare dezvoltării de rețele. Aspectele de ordin macroeconomic (dezechilibrele macroeconomice și lipsa spațiului fiscal pentru investiții) ar putea să împiedice avansul uniform (din punct de vedere al cuprinderii teritoriale și duratei în timp) al investițiilor în rețele, în toate statele membre. Lipsa capacității administrative, în unele state membre, ar putea duce la realizarea unor proceduri cu diferențe și deficiențe în ceea ce privește construcția de rețele.
Economia României va întâmpina provocări pe toate cele cinci domenii analizate mai sus, având în vedere elementele de progres tehnologic expuse mai sus.

Echilibrele macroeconomice vor fi refăcute doar pe termen mediu, presiunile generate de pandemie fiind esențiale. Riscul ieșirilor de capital trebuie avut în vedere în formularea politicilor de ajustare macroeconomică;

Administratorii datoriei suverane trebuie să aibă precauția de a genera planuri de continuitate care să ia în calcul reducerea accesului la piețele externe de capital și menținerea acestora din urmă într-o stare de disfuncționalitate pe termen lung;

În lipsa unei viziuni de politică economică în ceea ce privește efectele noilor tehnologii, mediul privat va naște modele de dezvoltare care nu vor mai putea fi înțelese/urmărite de către administrația publică (cel puțin din punct de vedere al reglementării);

Educația trebuie să facă un salt semnificativ, din punctul de vedere al organizării (procesului de învățare) și finanțării, de la caracteristicile mijlocului secolului trecut, la provocările experienței de învățare individualizate, înlesnite de mediul online;

Trendul de reducere a populației este în principal efectul politicilor din domeniul administrației (în special în ceea ce privește emigrația forței de muncă calificate), educației, sănătății și rigidității reglementărilor de pe piața muncii.

Politica de mediu trebuie să țintească principalele surse ale emisiilor de gaze cu efect de seră (transportul, respectiv încălzirea/răcirea locuințelor).

Articol de Eugen Dijmărescu şi Amalia Fugaru

___________

[1] „Actuala criză este mai complexă, mai imprevizibilă și cu adevărat globală, mai mult decât oricare alta” – Kristalina Georgieva, director general FMI, IMF Blog, 20 aprilie 2020. Într-adevăr, dacă FMI credea în toamna anului 2019 că 160 de state vor avea creștere economică, în primăvara anului 2020 apreciază că 170 de state vor înregistra rezultate negative, în pofida celor 8.000 miliarde dolari angajați deja pentru a frâna degringolada.
[2] IMF, World Economic Report: The Great Lockdown, p. V, April 2020, disponibil aici
[3] Deficitul fiscal în zona euro este anticipat la 7%, nivel care nu poate fi imputat unor politici fiscale sau economice nepotrivite, ci asfixierii, la propriu, a producției și consumului.
[4] Informații suplimentare sunt disponibile aici
[5] Anul 2020 era considerat, înainte de pandemie, un punct de inflexiune pentru schimbarea atitudinii față de problematica mediului înconjurător, în sensul stabilirii unui plan de acțiune valabil în următorul deceniu, cu scopul construirii unui viitor sustenabil pentru omenire (primul pas îl reprezintă menținerea încălzirii globale sub nivelul de 1,5 grade Celsius). UN environment program, „2020: a crunch year for the biodiversity and climate emergencies”, articolul poate fi consultat aici
[6] IMF, Global Financial Stability Report, p.5-11, April 2020, disponibil aici
[7] „The year ahead: technology experts talk 2020 trends”, articolul poate fi consultat aici

DISTRIBUIȚI
Eugen Dijmărescu este economist român, îndeplinind de mai multe ori funcția de ministru în domeniile economice și pe cea de viceguvernator al Băncii Naționale a României. Actualmente, Eugen Dijmărescu s-a pensionat din poziția de director al Fondului de garantare a depozitelor bancare la încheierea mandatului.