„Mă întreba cineva dacă văd pericolul unei crize autoinduse în România în pofida unui mediu internațional stabil. O întrebare legitimă, pentru că, în opinia mea, dacă criza internațională din 2008 nu ar fi apărut, România și-ar mai fi putut duce ceva timp imensul deficit de cont curent din acel moment. Pentru că fluxurile de capital ar mai fi continuat să intre o perioadă, având la bază exuberanța investitorilor. Momentul în care toată lumea a realizat că «împăratul e gol» a fost adus de criza care a oprit fluxurile de capital care ne finanțau deficitul.
Deci nici în contextul actual nu cred că există un pericol iminent atâta vreme cât mediul extern rămâne favorabil. Și asta chiar dacă tendințele interne negative sunt cât se poate de clare: inflația crește, deficitele externe cresc și ele, cursul se depreciază, iar economia «duduie» mult peste potențial. Un context în care BNR este nevoită să înceapă să apese pedala de frână. Ceea ce mă duce la principalul scenariu care ar conduce la un posibil derapaj economic spre criză chiar și în lipsa unei crize externe: pierderea independenței BNR și inabilitatea acesteia de a frâna la timp.”

Varianta integrală a articolului este disponibilă doar pe bază de abonament