Curba randamentelor titlurilor de stat americane s-a inversat, dobânzile la 3 luni fiind mai mari decât cele la 10 ani. Este pentru prima dată când acest lucru se întâmplă din 2007, iar Wall Street Journal remarcă că, din 1975, de fiecare dată când acest lucru s-a întâmplat a urmat o recesiune.
Pe măsură ce ceasul ticăie indicând momentul apropierii de o nouă recesiune (sau criză?), întrebarea de pe buzele tuturor este: de unde va porni? Va fi zona euro și marele său bolnav Italia? Va fi SUA și bula imobiliară nou creată? Vor fi din nou țările emergente?
În ce privește ultima categorie, decizia Fed de săptămâna aceasta de a nu modifica dobânda de referință pentru dolar și semnalul că, probabil, nu vor urma creșteri de dobândă nici în cursul anului sunt o veste bună. În condițiile în care datoriile externe ale țărilor emergente sunt denominate mai ales în dolari, ciclul de creștere a dobânzilor declanșat de Fed era de natură să îngrijoreze. Ponderea cheltuielilor cu dobânzile ar fi urmat să crească în bugetele naționale punând sub presiune politica fiscală.
Dar mai există și alte motive de optimism. Situația economică a țărilor emergente este cu siguranță cu totul alta decât cea de la sfârșitul anilor ’90, când, nota bene, apărarea cursului (indexat la dolar), pe fondul ieșirilor de capital, le-a secătuit rezervele de valută. În plus, politicile fiscale au fost în ultimii ani suficient de prudente ca să micșoreze dependența lor de finanțarea prin îndatorare. Iar ceea ce face acum diferența este o mult mai mare finanțare în moneda naționala, indiferent că vorbim de cea venită de la investitori locali sau de la cei străini.

Varianta integrală a articolului este disponibilă doar pe bază de abonament