Revoluția 4.0 a determinat Suedia să-și creeze un Minister al Viitorului acum 3 ani, iar Emiratele Arabe Unite un Minister al Inteligenței Artificiale acum câteva luni. Toată Uniunea Europeană își structurează și dezvoltă Piața Unică Digitală și investește masiv în cercetare-dezvoltare-inovare prin programul Horizon 2020 și nu numai.
4.0 înseamnă industrie cu inteligență artificială, internetul tuturor lucrurilor, robotizare. Pentru România înseamnă multă cercetare și inovație în toate domeniile, educarea pentru excelență a tinerilor, înseamnă păstrarea și dezvoltarea talentelor și asigurarea viitorului acestora în țară.
Numai că la noi aceste teme prefiguratoare ale zilei de mâine nu sunt abordate sistematic, de fapt nu sunt abordate deloc, ci sunt blocate ca tematici esențiale de aventura fiscală nesfârșită a Statului.
În România, „revoluția” fiscală nu are nicio legătură cu economia viitorului. Nici cu industrializarea, nici cu serviciile high-tech, nici cu tinerii… Suntem în fața unui cocktail exploziv de incompetență care se acoperă cu ineficiența populismului, cu atacuri aiuritoare la adresa investitorilor, a cercetărilor și a IT-iștilor, a tinerilor.
Eroarea fiscală a zilei este acoperită cu explicația aberantă a zilei. Zi de zi de zi, vorba reclamei, de o bună perioadă, aberațiile fiscale sunt întrerupte doar de perioadele în care mai cad guvernele…
Să analizăm câteva exemple din această serie aiuritoare de măsuri care face viața antreprenorilor, liberilor profesioniști și a angajaților din sectorul privat un coșmar. (Nici salariații din sectorul public nu o duc mai bine. Cu toții vom plăti începând din acest an cu vârf și îndesat factura „campaniei electorale permanente” și a populismului prin credite mai mari la bănci și în prețurile care cresc în linie.)

Varianta integrală a articolului este disponibilă doar pe bază de abonament