Un grup de sociologi de la Institutul de Cercetare a Calităţii Vieţii (ICCV) al Academiei Române a realizat un raport (Pandemia şi standardul de viaţă. Politici de protecţie socială) privind efectele pandemiei de COVID-19 asupra standardului de viaţă al populaţiei. Raportul ICCV include şi unele propuneri de politici sociale, unele imediate, altele pe termen mediu şi lung. Potrivit autorilor raportului, România se confruntă, în paralel, cu două crize: prima, criza medicală, ce ţine de evoluţia şi dinamica pandemiei, a cărei durată e greu de estimat. A doua criză este de natură economică. Spre deosebire de cea medicală, care produce efecte imediate, criza economică are implicaţii sociale, care deja se resimt, dar vor fi vizibile pe termen imediat şi mediu.

Standardul de viaţă va fi afectat mai ales
după ce criza medicală va fi trecut

În raport sunt punctate lecţiile crizelor prin care a trecut România pentru a ne face o idee despre ce să ne aşteptăm în plan economic şi social. Una dintre lecţii: revenirea la puterea de cumpărare de dinainte crizelor a salariilor şi pensiilor durează cel puţin o jumătate de deceniu. Potrivit autorilor raportului, perioada cea mai dificilă pentru standardul de viaţă va urma abia după ce criza medicală va trece sau se va reduce. Contextul dificil de la începutul anului 2020 schimbă perspectiva asupra politicilor de răspuns şi constrângerilor la care acestea trebuie să facă faţă. În raportul ICCV sunt analizate şi veniturile din redistribuire ale populaţiei, precum şi principalele probleme ale celor două componente ale sistemului de protecţie socială: asigurările sociale şi asistenţa socială.

Recomandările pentru susţinerea deficitului public includ negocieri urgente cu FMI şi introducerea impozitului de solidaritate

Problema deficitului public este tratată prin prisma necesităţii de a indica sursele de finanţare pentru relansarea economiei şi susţinerea protecţiei sociale. Potrivit estimărilor FMI, deficitul public al României în anul 2020 va fi de -8,9% din PIB, echivalentul a circa 19 miliarde de euro şi o scădere a PIB în termeni reali de -5%.

În condiţiile arătate, principalele recomandări din raportul ICCV vizează:

  • finanţarea externă a deficitului
    • demersuri politice intense la nivelul UE pentru susţinere economică
    • iniţierea, de urgenţă, de negocieri cu FMI pentru un acord de împrumut
    • negocieri pentru acorduri de împrumut cu BEI, BERD şi BIRD, alte surse pentru finanţarea unor investiţii publice care să stimuleze relansarea economiei
  • impozitul de solidaritate
  • politici privind pensiile şi salariile
    • abrogarea sau prorogarea legii pensiilor adoptate în 2019; indexarea punctului de pensie cu valoarea inflaţiei
    • legea salarizării unitare: creşterea de salarii doar pentru a compensa rata inflaţiei
    • reintroducerea unei grile naţionale unitare de salarizare pentru administraţia locală

Premise economice şi de politică socială

Venituri fiscale scăzute, printre cele mai mici din UE

Opţiunea pentru un model de cheltuieli publice – inclusiv cheltuieli sociale – divergent faţă de Europa Occidentală are la bază un nivel foarte redus al veniturilor fiscale. În cazul Românei, veniturile fiscale sunt printre cele mai mici din UE şi cu mult sub celelalte ţări din regiune (Figura 3). Cea mai mare parte a veniturilor fiscale provine din impozitarea muncii (contribuţii sociale, impozit pe venit) şi a consumului (TVA, accize). Spre deosebire de Europa Occidentală, capitalul şi proprietatea sunt impozitate într-o măsură mult mai mică. Şi acest fapt ne plasează pe o traiectorie divergentă faţă de restul statelor membre ale UE, mai degrabă spre un profil de lumea a treia, cu stat slab, disfuncţional. Motivele principale ale nivelului foarte redus al veniturilor fiscale ţin de dimensiunea economiei subterane, de capacitatea slabă de colectare a ANAF şi de arhitectura impozitării din România. O altă deosebire a României faţă de Europa Occidentală constă în renunţarea la impozitarea progresivă a venitului global[1].

Figura 3. Ponderea veniturilor fiscale în PIB, state membre ale UE –2018

Sursa: Eurostat, Main national accounts tax aggregates [gov_10a_taxag]

Varianta integrală a articolului este disponibilă doar pe bază de abonament

DISTRIBUIȚI