Cu o excepție pe care am observat-o, băncile românești nu obișnuiesc să inscripționeze IBAN-urile pe carduri. Iar la banca-excepție pe care am adus-o în discuție nu toate cardurile îl conțin, tocmai cele premium nu-l au.
În plus, instituția financiară care are obiceiul să înscrie IBAN-ul pe cardul de debit nu se plasează în primele două, în condițiile în care băncile cu cât au o cantitate mai mare de lichiditate pe care o antrenează cu atât e mai folositor pentru client să afle rapid IBAN-ul, fără să mai fie nevoie să sune la call center și să stea într-o formă sau alta la coadă.


Ciudat este însă că la vârf – unde se dispută supremația – banca-mamă a celei care provine dintr-un grup bancar are obiceiul să inscripționeze IBAN-ul, și asta chiar pe fața cardului, ceea ce vădește că acest „detaliu” e de maximă necesitate în economiile mature. Mucaliții ar putea spune că reprezintă încă o dovadă că România e tratată ca o țară de mâna a doua. Dar eu nu cred că în acest caz se aplică zicala ce știe țăranul ce-i ciocolata, ci că asistăm, pur și simplu, la o scăpare managerială din moment ce a fost importată platforma digitală de banking, dar nu și obiceiul de a scrie IBAN-ul pe card.  


Apropo însă de „datinile” occidentale. În Vest, tranzacțiile produc rezultate în timp real, ceea ce implică să existe, indiferent de oră, o persoană care să le valideze, mai ales când discutăm de operațiuni ce necesită utilizarea cursului valutar. Aici, la noi, „la țară”, degeaba s-a gândit banca-excepție să treacă IBAN-ul pe cele mai multe carduri dacă respectivul cont nu poate fi utilizat pentru alimentare, pe timpul nopții, la multifuncționale.


Nu știu dacă din ceea ce am vorbit până acum se înțelege că pledez la nivel micro pentru eficiență, în circumstanțele în care timpul este bani. Militez ca și românii să-și facă socotelile exact, precum austriecii. Este posibil? Dacă ai bani cash, se poate. Te duci la ATM în ziua de salariu, scoți până la ultimul sfanț, achiți tot ce ai, se mărește cantitatea de numerar în circulație și guvernul spune că tot de la nepriceperea lui crește economia subterană, motiv să dea cu controale în vamă, plafonarea plăților cu bani gheață, urmărirea bonului fiscal cu tombolele aferente.


Da, numai că băncile tot insistă că soluția nu-i să „spargem” bancomatul când luăm leafa, pot să ne prade hoții, pe când cardul, dacă ni-l fură, nu știu PIN-ul și la contactless ne pot subtiliza maximum 99,99 lei.


E în regulă ceea ce ne propun ele, dar pe ce se bazează – vorba moromețiană? Se întâmplă frecvent, mai ales în weekend, ca blocarea și decontarea sumelor aferente plăților la comerciant să se producă cu întârziere, ajungi să cheltuiești din overdraft mai mult decât îți propui, iar instituțiile de credit motivează că-i mai greu să vezi instant – din online banking – tranzacțiile paypass.


Când auzi una ca asta întrebi, nedumerit, de ce poți să depui și să scoți bani de la mutifuncțională în zilele nelucrătoare și să vezi operațiunile în timp real și în ordine, și nu se întâmplă la fel și cu plățile la supermarket. În definitiv, nu-i cam același lucru? Îl chestionezi pe angajatul de la call center dacă în aceste condiții, în care nu-ți poți face socotelile nemțește, nu-i mai cinstit să folosești bani cash și să abandonezi produsul bancar și primești, siderat, răspunsul: „E opțiunea dvs.”, ceea scoate la iveală mult dezinteres pentru propriii acționari. Dacă ar fi fost vorba de spălare de bani și actualizarea datelor personale, funcționarul bancar ar fi în stare să te aresteze personal.  


Și când te confrunți cu astfel de lucruri îți amintești repede de greutatea cu care se realizează – cel puțin puțin în momentul de față – alimentările de cont, dacă sunt pe relația dintre două entități bancare distincte. Ele ar trebui să aibă loc instantaneu, cum se întâmplă între conturile aceleiași bănci. Și tot în acest context îți pui problema: de ce la multifuncțională trebuie să vii cu sacoșa de cash să depui și nu-s posibile tranzacții fără numerar, cu cardul altei bănci, așa cum există posibilitatea la comerciant, indiferent de al cui e POS-ul?!


Iar dacă vorbim despre bănci, poate c-ar fi bine să discutăm și de pseudobănci. Despre pseudobănci centrale mi-am mai dat cu părerea. Atunci când am spus că Ministerul Finanțelor autorizează ca o cantitate de pseudobani  – bonurile de masă – să capete legitimitate de bani normali cu ajutorul POS-urilor bancare și când face irelevantă dobânda de politică monetară prin intermediul taxei pe lăcomie.


A venit însă momentul să discutăm de pseudobănci comerciale, fiindcă toată lumea utilizează curent, gaze și cablu. La furnizorii de utilități se întâmplă adesea ca „estimatul” să fie mai mare decât consumul și să rezulte sume pe care prestatorul le datorează clientului. Când furnizorul e întrebat dacă e bancă, răspunsul standard e că cei mai mulți clienți utilizează banii pentru plata unor facturi viitoare.


Și din nou trebuie să revenim la stat, pentru că nici el nu e străin de astfel de practici. Când nu face arierate, adică nu-și plătește cu întârziere furnizorii de bunuri, calculează ce e necesar să restituie contribuabilului cu o greutate ce contrastează cu rapiditatea văzută la diferențele în folosul său.


Alte exemple de pseudobănci sunt societățile de transport suprateran și subteran. Probabil că din acest motiv nici nu acceptă la plata efectivă a călătoriilor contactlessul bancar, ci au propriul sistem paypass, sau îl admite doar simbolic, la metrou, fiindcă se lichidizează cu bani încasați în avans. Deși, dacă ar face-o, avantajele ar fi certe, n-ar mai trebui să emită propriile instrumente și să aibă atât de multe casierii.


Sigur că practica de a funcționa cu bani luați înainte e specifică unei meserii asemănate frecvent cu politica. Asta însă cu precizarea că nu doar băncile de facto e nevoie să-și schimbe abordarea, ci și cele autentice, și dominante să fie – la nivel de credit și depozit – înțelegerile ferme. Dobânzile variabile strică mereu lichiditatea menajelor, la fel ca și comportamentul de „vameș” al statului și al furnizorilor de utilități blamat de Evanghelie.

DISTRIBUIȚI
Ionuț Bălan este jurnalist independent, fost redactor șef al revistei Finanțiștii, publicist la Jurnalul Național, Săptămâna financiară, Piața financiară, Curentul, Bursa, Evenimentul zilei. Mai multe materiale de același autor, pe http://bloguluibalan.ro