Autori: Aurel Iancu, Daniel Dăianu, Ella Kallai, Valentin Lazea, Laurian Lungu
Lupta cu pandemia nu s-a terminat și avem de gestionat o criză economică fără precedent, care afectează sever ramuri ale economiei și distruge locuri de muncă.
Marea provocare este cum să avem redresare, creștere economică cu consolidare fiscală/bugetară în anii ce vin.
România a început lupta contra coronavirusului cu deficite bugetar și extern (de cont curent) de peste 4% din PIB, între cele mai înalte din UE. Aceste deficite au limitat marja de acțiune a guvernului.
În timp ce creșterile mari de deficit bugetar ale altor state din UE sunt cauzate de efecte ale pandemiei, aproape jumătate din deficitul probabil din acest an la noi este componenta sa structurală, care nu ține cont de poziția ciclică a economiei. Cu cât cresc mai mult cheltuieli rigide (salarii, pensii, cheltuieli cu dobânzi) în buget, cu atât mai limitat devine spațiul de a sprijini economia, de a limita efectele sociale negative.
România va avea în 2020 un deficit bugetar în jur de 9% din PIB, care include creșterea cu 14% a punctului de pensie. Țări cu care ne comparăm adesea (Ungaria, Polonia, Cehia) vor avea deficite bugetare probabil de aceeași mărime.
Dar este o diferență esențială între a avea deficite bugetare de 8-9% din PIB preponderent ca urmare a majorării unor cheltuieli permanente, cum este situația României, și situația de la vecini.
Bugetele publice mai robuste devin o problemă generală în UE în raport cu provocările imense viitoare, inclusiv consecințe ale aplicării noilor tehnologii (ce vor elibera masiv forța de muncă) și tranziției energetice, ca expresie a politicilor statelor în faţa schimbărilor de climă şi de mediu. Raportul privind starea Uniunii al președintelui Comisiei Europene este elocvent în acest sens. Analize ale BCE și ale altor bănci centrale fac referiri sistematice la aceleași provocări.
Este vital să fie evitată o creștere a punctului de pensie cu 40% în acest moment, pentru că economia nu o poate susține. Dacă nu va fi evitată, consolidarea fiscală graduală, care să protejeze redresarea economică, ar deveni una forțată, dezordonată, dureroasă, cu creșteri imediate de impozite și tăieri de cheltuieli. Economia și-ar întrerupe relansarea și ar reintra în recesiune în 2021. Pe termen mediu însă, o creștere a pensiilor, îndeosebi cu accent pe cele mici, este necesară, concomitent cu eliminarea distorsiunilor sistemului de pensii.
Concilierea redresării economice cu consolidarea fiscală/bugetară
În 2021 trebuie să continuăm lupta cu pandemia și să protejăm redresarea. Cum să realizăm aceste deziderate cu limitarea dezechilibrelor este marea provocare a politicii economice. Deși regulile fiscale sunt suspendate în UE în 2020 și 2021, este foarte puțin probabil ca piețele să accepte deficite bugetare mari cauzate în principal de cheltuieli permanente, preponderent recurente, ani în șir și așteaptă anunțarea unui program credibil de consolidare fiscală/bugetară graduală încă din 2021.
Redresarea economică în anii ce vin poate fi conciliată cu o corecție macroeconomică, a deficitului bugetar. Corecția deficitelor nu se poate face esențialmente prin deprecierea cursului de schimb; este necesară o ajustare a deficitului bugetar.
O corecție intempestivă ar submina relansarea economică. Corecția ordonată reclamă un program pe câțiva ani, care să ducă deficitul bugetar sub 3% din PIB în 2024.
Programul de corecție trebuie să fie agreat cu CE, România fiind în procedură de deficit excesiv.
Pasul de corecție macroeconomică depinde de mersul economiei, de restrângerea cheltuielilor bugetare și de creșterea veniturilor bugetare.
Se pot gândi combinații între ajustările de cheltuieli și metode de creștere a veniturilor fiscale/bugetare. Utilizarea masivă de fonduri europene ar ajuta într-o manieră hotărâtoare pasul anual al corecției fiscale.
Oricum, regimul fiscal trebuie să fie echitabil și aplicat corect. Iar cheltuirea banilor publici trebuie să fie transparentă, responsabilă și eficientă astfel încât să inducă conformarea la plată a contribuabililor.
În 2021 deficitul bugetar ar putea fi adus la o valoare în jur de 7% din PIB concomitent cu continuarea unor măsuri de combatere a crizei sanitare și de sprijinire a economiei. O mare parte din aceste măsuri pot fi finanțate cu resurse europene.
Se pot raționaliza cheltuieli acolo unde risipa este mare; creșterile de venituri finanțate de bugetul public trebuie să fie limitate în anii ce vin.
Trebuie avută în vedere problematica socială pe fondul robotizării, eliberării de forță de muncă; aceasta implică existența de resurse în bugetele publice pentru sprijinirea economiei. Dar, deși nu este realistă disponibilizarea unui număr mare de persoane din sectorul public într-o perspectivă imediată, cheltuielile bugetare cu aparatul de stat trebuie să fie restrânse.
Veniturile fiscale la noi sunt mult inferioare în raport cu ce este necesar și se poate obține. Plaja acestor venituri în noile state intrate în UE în 2004 și 2007 este 30-38% din PIB, în timp ce în România nivelul este sub 27%. Polonia și Bulgaria arată că reforma mecanismelor de colectare, informatizarea pot aduce la bugetul public puncte procentuale din PIB.
Efortul creșterii gradului de colectare a veniturilor concomitent cu creșterea eficienței cheltuirii banului public reclamă, între altele, mai multă transparență, lupta contra evaziunii fiscale și a practicilor neloiale de optimizare fiscală (de exemplu: impozitarea să se facă unde se realizează businessul, nu unde este înregistrat), restructurarea și informatizarea ANAF, reexaminarea scutirilor și tratamentelor fiscale preferențiale care au erodat baza de impozitare.
Banii europeni și „chestiunea macroeconomică”
Fondurile europene au un rol cheie pentru a facilita corecția bugetului. Nu numai că susțin cererea agregată prin cheltuieli guvernamentale de câteva procente din PIB anual (net de contribuția la bugetul UE), dar și producția internă; ar avea funcție anticiclică esențială. Banii europeni ar ajuta și finanțarea balanței de plăți. Fonduri europene importante ar susține puternic activitatea firmelor private direct și indirect.
Este vital ca absorbția de fonduri europene să fie cât mai mare în anii 2021-2024, când se impune consolidarea fiscală. De notat că resursele din facilitatea europeană de redresare și reziliența ar trebui folosite cu precădere în intervalul 2021-2023. Este imperativ ca planul național de redresare și reziliență, ce trebuie trimis la Bruxelles până în aprilie 2021, să fie ambițios, realist și profesionist întocmit astfel încât să respecte cerințele CE. Consolidarea fiscală ne-ar apropia de intrarea în Mecanismul Cursurilor de Schimb 2 și Uniunea Bancară, de aderarea la zona euro, în momentul în care economia va fi pregătită pentru așa ceva.
Într-o perspectivă mai lungă, venituri bugetare superioare sunt necesare pentru a face față la alte crize, pentru a face economia mai robustă. Un buget public robust devine o prioritate pentru securitatea națională având în vedere provocările viitoare. Să avem în vedere cât de puțin se cheltuie în România pentru educație și sănătate publică, pentru infrastructură critică. Cheltuielile pentru educație și sănătatea publică sunt în fapt, în parte, investiții în capital uman.
România nu trebuie să capete dependență structurală de fonduri europene pentru a trece prin perioade foarte dificile.
Economia viitorului va fi diferită față de cea de înainte de pandemie și trebuie să fim pregătiți pentru schimbările ce deja se produc, accelerate fiind de criza sanitară, de noi tehnologii și de politicile statelor în abordarea schimbărilor climatice.
Academicianul Aurel Iancu, Daniel Dăianu (președinte, Consiliul Fiscal), Ella Kallai (Ph.D., Sorbonne-Pantheon și SUNY/New York), Valentin Lazea (economist-șef, BNR), Laurian Lungu (Ph.D., Cardiff Business School) – semnatarii poartă singuri responsabilitatea acestui text, care nu angajează în mod necesar instituțiile cu care sunt afiliați.
