Barometrul asupra industriei din România, realizat de IRSOP (dr. Petre Datculescu, director general) şi Şcoala Naţională de Studii Politice şi Administrative (conf. univ. dr. Florina Pînzaru, decanul Facultăţii de Management şi conf. univ. dr. Lucian Anghel), arată „uşoară îmbunătăţire în martie, dar indicatorii sugerează creştere slabă în continuare:

Producţia – Volumul producţiei a urcat de la 55 în februarie la 63 în martie. Creşterea s-a înscris în limitele obişnuite ale fluctuaţiilor activităţii anuale din ultimii doi ani. Stocurile au reînceput să se umple, iar nivelul indicatorului a ajuns la 49, cu un punct sub zona de expansiune. Comenzile neexecutate au crescut foarte puţin de la 41 la 43 în interiorul zonei de contracţie, ceea ce arată că volumul activităţii se află sub potenţialul capacităţii industriale.

Cererea – Comenzile noi au crescut de la 56 în februarie la 61 în martie. Creşterea a fost însă mai mică decât în perioada similară din ultimii doi ani ceea ce semnalează slăbirea activităţii economice pe termen lung. Comenzile pentru export au stagnat. Indicatorul a urcat mai mult simbolic de la 54 la 55. De fapt, volumul comenzilor pentru export a scăzut constant în primul trimestru din ultimii 3 ani, de la 60 în 2017, la 57 în 2018 şi la 56 în 2019. Micşorarea sensibilă a exportului reprezintă un proces mai degrabă structural decât conjunctural. Importurile de materii prime arată o uşoară creştere de la 52 în februarie la 55 în martie, odată cu revenirea cererii pentru produse industriale.

Forţa de muncă – Numărul angajaţilor nu creşte în mod efectiv. Între februarie şi martie, la o mărire a indicatorului comenzilor cu 5 puncte si a volumului producţiei cu 8 puncte, indicatorul de ocupare a forţei de muncă a crescut cu numai 1 punct, de la 50 la 51. Politica de angajări ultra-rezervată arată că managerii nu sunt convinşi că fluxul comenzilor şi producţia vor creşte în continuare.

Costuri şi venituri – Costurile de producţie au coborât de la 72 în februarie la 70 în martie, dar în acest domeniu variaţiile lunare sunt mai puţin semnificative. Pe termen lung, costurile arată un nivel ridicat de rezistenţă la eroziune. În primul trimestru din 2017, media costurilor a fost 69, în 2018 a urcat la 72, iar în primul trimestru din 2019 s-a menţinut la 72. Preţurile încasate de firme au urcat de la 58 la 59, dar ar putea să crească mai substanţial, dacă se menţine cererea în lunile care vin.

Aşteptările – Aşteptările managerilor au scăzut constant de la o lună la alta. Indicatorul sintetic al încrederii a coborât de la 70 în ianuarie, la 68 în februarie şi la 65 în martie. Faptul că optimismul managerilor scade în pofida revenirii comenzilor şi a producţiei sugerează persistenţa unui puternic sentiment de incertitudine şi de teamă faţă de viitor”.