_________________
Daniel Anghel (foto),
Partener coordonator servicii fiscale și juridice PwC România
Pe măsură ce datoriile guvernamentale cresc la nivel global, ca urmare a măsurilor de susținere financiară impuse de pandemie, statele încep să caute noi surse pentru bugetele naționale. Atâta timp cât ratele dobânzilor rămân scăzute, iar economiile încep să recupereze pierderile și să înregistreze creșteri, o majorare a fiscalității nu este iminentă. Totuși, în acest peisaj, discuțiile despre schimbarea sistemului internațional de taxare privind profiturile marilor companii, existente dinaintea crizei sanitare, s-au intensificat.
O nouă arhitectură fiscală internațională creată în jurul a doi piloni – realocarea profiturilor între state în funcție de nivelul vânzărilor pentru grupurile multinaționale ale căror venituri depășesc 20 miliarde euro, iar profitabilitatea este mai mare 10%, și un impozit minim global pentru grupurile multinationale cu venituri de peste 750 mil. euro – prinde tot mai mult contur, după ce a primit, în ultimele luni, susținerea G7, OCDE și G20. Cel mai recent pas în direcția unei schimbări a fost făcut în iulie de către miniștrii de finanțe și guvernatorii băncilor centrale G20 care au ajuns la un acord și așteaptă ca, până octombrie 2021, OCDE să vină cu un plan detaliat pentru punerea în aplicare a noului sistem de impozitare.
Atât G7, G20, cât și OCDE (peste 130 de state și-au declarat sprijinul pentru modificarea sistemului de impozitare a profiturilor la nivel global) au ajuns la un consens politic că impozitarea profiturilor necesită o abordare multilaterală, prevenind o multitudine de răspunsuri unilaterale ale diferitelor state, situație care ar crea o complexitate suplimentară de raportare pentru companii, dublă impozitare și tensiuni politice. De exemplu, datorită acestui acord, Comisia Europeană a anunțat pe 12 iulie că îngheață proiectul privind introducerea unei taxe pe serviciile digitale, pe perioada negocierilor derulate de OCDE.
Conform comunicatului G7, miniștrii de finanțe se angajează să „ajungă la o soluție echitabilă privind alocarea drepturilor de impozitare, astfel încât țările pe ale căror piețe se realizează veniturile să aibă drepturi de impozitare de cel puțin 20% din profitul care depășește o marjă de 10% pentru cele mai mari și profitabile companii. Vom asigura o coordonare adecvată între aplicarea noilor reguli fiscale internaționale și eliminarea tuturor impozitelor pe servicii digitale și a altor măsuri similare relevante pentru toate companiile. De asemenea, ne angajăm la un impozit global minim de cel puțin 15% în fiecare țară.”
Drumul care rămâne de parcurs este însă lung, deși unii oficiali și mass-media au numit acordul drept „istoric” și au dat semnalul că adoptarea globală este inevitabilă. Vor fi multe negocieri politice pentru a alinia toate statele, iar implementarea noilor reguli nu va fi imediată, ci va dura probabil câțiva ani. Chiar dacă există o atitudine generală deschisă față de găsirea unei soluții globale, există numeroase elemente politice și tehnice de dezacord între țări până la atingerea unui consens real. De exemplu, rămâne o mare provocarea aplicarea sa în Uniunea Europeană unde deciziile în materie fiscală se iau doar în unanimitate, iar unele state, cum ar fi Irlanda sau Ungaria, și-au exprimat deja dezacordul față de noile reguli.
Aceste tensiuni între state apar pentru că, evident, la fel ca orice alt sistem de impozitare nici acesta nu poate avea doar câștigători. În principiu, par a fi avantajate statele cu cele mai mari piețe care vor atrage cea mai mare parte a noilor alocări de venituri din cadrul Pilonului I, în funcție de vânzări. În ceea ce privește impactul Pilonul II, multe state au deja rate de impozitare mai mari de 15% fiind, în același timp, jurisdicțiile în care au rezidența fiscală companiile vizate de acest sistem de impozitare. Ca urmare, ar trebui să primească prin realocare o mare parte din impozitul suplimentar din jurisdicțiile cu taxe reduse (dacă există). În consecință, jurisdicțiile mici care erau preferate datorită ratelor scăzute de impozitare și care nu au piețe mari de vânzare ar fi cele care ar avea de suferit, pierzând venituri bugetare din cauza aplicării Pilonului I și investiții din cauza Pilonului II. Pentru țările emergente, așa cum este și România, este foarte puțin probabil să fie pierderi, însă nu se prefigurează nici câștiguri semnificative.
Deși momentul implementării noului sistem nu este încă stabilit și nu pare iminent, companiile mari multinaționale ar trebui să înceapă deja să modeleze impactul și să facă investiții pentru a adapta, în special, sistemele IT, pentru că noile reguli sunt foarte sofisticate atât din perspectiva conformării fiscale, cât și a impactului financiar.
