România s-a numărat în 2024 printre cele 17 state membre ale Uniunii Europene ale căror emisii din sectoarele acoperite de Regulamentul privind partajarea eforturilor au depășit alocarea anuală înainte de folosirea mecanismelor de flexibilitate, arată datele sintetizate într-un nou briefing al Serviciului de Cercetare al Parlamentului European.
Presiunea este mai mare pe termen lung. Numai Bulgaria, Cehia, Danemarca, Grecia și Portugalia proiectează, pe baza politicilor deja existente, emisii sub țintele lor naționale pentru 2030. Comisia pregătește acum noile reguli care vor împărți efortul dintre state după 2030.
Regulamentul privind partajarea eforturilor acoperă sectoarele care nu sunt în centrul sistemului clasic EU ETS, între care transportul rutier, clădirile, agricultura, gestionarea deșeurilor și industriile de dimensiuni mai mici.
Fiecare stat are o traiectorie anuală și o țintă națională pentru 2030. Nivelul obligației diferă în funcție de criterii economice și de potențialul de reducere a emisiilor.
Datele preliminare pentru 2024 indică depășiri în Austria, Belgia, Bulgaria, Cipru, Germania, Danemarca, Estonia, Spania, Finlanda, Franța, Croația, Irlanda, Italia, Lituania, Malta, România și Suedia.
O depășire anuală nu înseamnă automat neconformitate finală. Regulamentul permite mai multe tipuri de flexibilitate.
Statele pot economisi o parte dintre alocările neutilizate din anii cu emisii mai mici, pot transfera volume între anumite perioade, pot cumpăra alocări de la alte state și, în anumite condiții, pot utiliza flexibilități legate de EU ETS sau de sectorul utilizării terenurilor.
Tocmai aceste mecanisme vor deveni una dintre cele mai sensibile componente ale cadrului post-2030.
Pentru ținta actuală, UE trebuie să reducă până în 2030 emisiile ESR cu 40% față de 2005.
Evaluarea europeană a planurilor naționale estimează o reducere de aproximativ 38%, chiar dacă sunt incluse atât politicile existente, cât și măsuri suplimentare planificate.
Situația este mai dificilă atunci când sunt analizate numai politicile deja aplicate. Potrivit proiecțiilor raportate în 2025, Bulgaria, Cehia, Danemarca, Grecia și Portugalia sunt cele cinci state care estimează emisii sub ținta lor din 2030 în acest scenariu.
Pentru celelalte state există un decalaj înainte de adoptarea unor politici suplimentare sau utilizarea flexibilităților.
Asta nu înseamnă că doar cinci state vor respecta obiectivele finale. Planurile naționale includ politici suplimentare care nu sunt încă pe deplin implementate, iar mecanismele de flexibilitate sunt parte explicită a legislației.
Evaluarea mai largă a Comisiei arată că 12 state estimează atingerea țintei din 2030 dacă sunt incluse atât măsurile existente, cât și cele suplimentare, iar alte șase consideră că o pot atinge folosind flexibilități interne. Cinci proiectează în continuare un deficit.
Problema se mută acum către perioada de după 2030. Obiectivele actuale din Regulamentul privind partajarea eforturilor și din regulamentul LULUCF expiră la sfârșitul deceniului.
Între timp, UE a introdus obiectivul intermediar de reducere cu 90% a emisiilor nete până în 2040, față de 1990.
Comisia trebuie astfel să decidă cum se distribuie noul efort între state și sectoare și câtă flexibilitate va exista între obiectivele naționale, absorbțiile de carbon și alte mecanisme.
Consultarea lansată în februarie pune explicit în discuție echitatea, costurile și diferențele dintre circumstanțele naționale.
Propunerile legislative sunt programate pentru ultimul trimestru din 2026. Briefingul EPRS descrie problemele și opțiunile care intră în această negociere, dar nu constituie o poziție adoptată a Parlamentului.
