Republica Moldova a încălcat dreptul Valentinei Gaiciuc de acces la o instanță după ce Curtea Supremă de Justiție a refuzat să îi examineze recursul pentru neplata unei taxe calculate greșit, a decis Curtea Europeană a Drepturilor Omului la 29 octombrie. Hotărârea definitivă, pronunțată în unanimitate, îi acordă reclamantei 3.600 de euro pentru prejudiciul moral.
Pe scurt
-
Reclamanta achitase 1.118 lei moldovenești pentru recurs, corespunzător regulilor aplicabile atunci. Curtea Supremă a cerut o taxă totală de 5.493 de lei, fără să explice calculul, și i-a dat un termen pentru plata diferenței.
-
Guvernul Republicii Moldova a recunoscut eroarea de calcul. CEDO a constatat că cererea unei sume contrare legii a făcut restricția imprevizibilă și a afectat însăși esența accesului la justiție.
-
Litigiul pornise de la retragerea unui depozit de 74.512 lei pentru un împrumut pe care Gaiciuc susținea că nu acceptase să îl garanteze. Banca a restituit depozitul în 2018, dar pretențiile privind dobânzile și prejudiciul moral rămăseseră respinse.
-
Curtea a acordat 3.600 de euro pentru încălcarea dreptului la un proces echitabil. A respins cererea de despăgubiri materiale și pe cea pentru cheltuieli, aceasta din urmă nefiind susținută de documente.
-
Hotărârea privește modul de calcul și aplicare a taxei în acest dosar. Nu interzice în general taxele judiciare și nu dispune automat rejudecarea litigiului bancar.
Dosarul își are originea într-un împrumut de 420.000 de lei moldovenești acordat unei companii în 2009. Banca o considera pe Gaiciuc garant personal al creditului, însă aceasta a susținut că nu își dăduse acordul și că semnătura sa fusese falsificată. În 2011 a aflat că din contul său fusese retras un depozit de 74.512 lei.
Gaiciuc a cerut în instanță anularea contractelor contestate, restituirea depozitului și plata dobânzilor și a unor despăgubiri. Judecătoria Ocnița a obligat banca în decembrie 2015 să îi restituie suma retrasă, dar a respins cererile pentru dobânzi și prejudiciu moral. Curtea de Apel Bălți a menținut soluția în iunie 2017.
Pentru a contesta această parte a hotărârii, reclamanta a depus recurs în septembrie 2017 și a achitat 1.118 lei, jumătate din taxa inițială de 2.235 de lei, potrivit normelor în vigoare la momentul respectiv. Curtea Supremă a considerat însă că taxa integrală era de 5.493 de lei. Nu a explicat cum ajunsese la această sumă și a acordat un termen pentru achitarea diferenței. Cum reclamanta nu a plătit-o, recursul nu a mai fost examinat.
În fața CEDO, Guvernul a recunoscut că instanța supremă calculase greșit taxa, dar a argumentat că eroarea nu îi afectase situația: instanțele inferioare dispuseseră restituirea depozitului, iar banca îi returnase banii în 2018. Autoritățile au invocat și posibilitatea introducerii unei acțiuni separate pentru celelalte pretenții.
Judecătorii de la Strasbourg au respins aceste argumente. Recuperarea depozitului nu rezolva problema accesului la Curtea Supremă pentru contestarea respingerii dobânzilor și a despăgubirilor. Reclamanta nu putea fi obligată să introducă din nou aceeași acțiune pentru a remedia lipsa examinării recursului său.
Pentru Curte, elementul decisiv a fost că suma cerută contravenea dreptului național. Refuzul de a examina cauza în aceste condiții a fost imprevizibil și a restrâns accesul la instanță până la afectarea esenței acestui drept. CEDO a constatat astfel încălcarea articolului 6 din Convenția europeană a drepturilor omului, care protejează dreptul la un proces echitabil.
Cei 3.600 de euro acordați repară prejudiciul moral provocat de această încălcare, la care se pot adăuga taxele aplicabile. Statul trebuie să plătească în trei luni. Curtea a respins pretențiile materiale, explicând că nu poate anticipa cum s-ar fi încheiat litigiul dacă accesul la instanță ar fi fost respectat. Nici cei 204 euro solicitați pentru cheltuieli nu au fost acordați, în lipsa documentelor justificative.
Hotărârea menționează că, în eventualitatea redeschiderii cauzei, instanțele naționale ar fi mai bine plasate să evalueze prejudiciul. Această observație nu echivalează cu un ordin de rejudecare și nici cu recunoașterea tuturor sumelor cerute băncii. Decizia sancționează obstacolul procedural creat în acest dosar prin aplicarea greșită a taxei judiciare.
