Comisia Europeană propune ca anumite digestate lichide rezultate din producția de biogaz să poată înlocui o parte din îngrășămintele minerale, în condiții suplimentare de protecție a mediului. Proiectul ar extinde regulile pentru azotul recuperat din dejecții animale, cunoscute drept RENURE. Consultarea a început pe 16 octombrie 2026, iar fermierii, companiile și ceilalți interesați pot transmite observații până pe 13 noiembrie, la miezul nopții, ora Bruxellesului. Noile condiții nu sunt încă adoptate.
Pe scurt
-
Comisia propune extinderea RENURE la anumite digestate lichide din dejecții animale. Observațiile se pot transmite până la 13 noiembrie 2026, la miezul nopții, ora Bruxellesului; modificarea nu este adoptată.
-
Ar fi eligibile fracții lichide separate cu centrifugă decantoare, din materii prime agricole, agroalimentare sau biodeșeuri colectate separat. Nu orice digestat de biogaz ar beneficia de noile reguli.
-
Cadrul permite statelor să autorizeze separat maximum 80 kg de azot RENURE/hectar/an peste limita generală de 170 kg pentru azotul din dejecții, fără depășirea necesarului culturilor. Plafonul suplimentar nu ar crește.
-
Produsele trebuie să îndeplinească criterii de compoziție și calitate. Proiectul cere măsuri împotriva pierderilor de amoniac, reguli pentru fosfor și protecția apelor și a zonelor sensibile.
-
JRC identifică un potențial de reducere a costurilor, dependent de regiune, procesare și prețuri. Nu sunt garantate economii pentru fiecare fermă și nu există o estimare specifică pentru România.
-
Aplicarea depinde de procedura europeană și de deciziile naționale. Adoptarea este planificată orientativ pentru trimestrul II din 2027, iar primăvara 2027 nu este o dată sigură de aplicare.
Digestatul este materialul care rămâne după descompunerea fără oxigen a materiilor organice pentru producerea biogazului sau biometanului. El păstrează nutrienți utili culturilor, însă compoziția variază în funcție de materiile prime și de procesare. Propunerea anunțată de Comisie pe 19 octombrie nu privește orice digestat: ar deveni eligibile anumite fracții lichide separate cu o centrifugă decantoare, din materii prime agricole, ale industriei agroalimentare sau din biodeșeuri colectate separat la sursă.
Mecanismul ar completa cadrul RENURE existent. În zonele supuse programelor de acțiune împotriva poluării cu nitrați, limita generală pentru azotul din dejecții animale este de 170 kg pe hectar pe an. Statele membre pot autoriza separat până la 80 kg de azot RENURE pe hectar pe an peste această limită, cu respectarea necesarului culturilor și a celorlalte condiții. În prezent, opțiunea acoperă anumite săruri de amoniu, concentrate minerale obținute prin osmoză inversă și struvit. Proiectul ar adăuga categoria de digestate lichide eligibile, fără să mărească plafonul suplimentar.
Produsele ar trebui să respecte criteriile RENURE de calitate: cel puțin 90% din azotul total să fie azot mineral sau raportul dintre carbonul organic și azotul total să nu depășească 3, cu ajustările prevăzute pentru azotul adus de alte componente. Sunt necesare o calitate constantă între loturi, respectarea limitelor pentru cupru și zinc și, unde se aplică, controale privind agenții patogeni. Simplul fapt că un material provine dintr-o instalație de biogaz nu îl face eligibil.
Pentru noile digestate, proiectul cere întotdeauna măsuri împotriva pierderilor de amoniac la aplicare, precum injectarea în sol, încorporarea imediată sau metode echivalente. Statele ar trebui să stabilească și reguli privind fosforul pe fermele care folosesc fertilizanți RENURE peste limita generală, astfel încât aportul din îngrășăminte și sol să rămână în echilibru cu nevoile culturilor. Protecția zonelor Natura 2000 și a bazinelor de captare a apei potabile, gestionarea contaminanților și condițiile de depozitare rămân componente ale măsurilor de siguranță.
Raportul Centrului Comun de Cercetare al Comisiei, JRC, arată că anumite digestate procesate pot furniza azot plantelor într-un mod apropiat de îngrășămintele minerale. Rezultatele depind însă de calitatea produsului, tipul solului, momentul și metoda aplicării. Gestionarea necorespunzătoare poate produce emisii de amoniac, pierderi de nitrați în apă și dezechilibre de nutrienți, iar contaminanții și agenții patogeni necesită măsuri de control.
Miza economică este reducerea cumpărărilor de îngrășăminte și a costurilor de gestionare a surplusului de dejecții, mai ales în regiunile cu zootehnie intensivă. Modelările JRC pentru regiuni precum Saxonia Inferioară, Flandra și Țările de Jos indică efecte diferite în funcție de prețuri, procesare, transport și costul preluării surplusului. Studiul nu oferă o economie garantată pentru fiecare fermă și nici o estimare specifică pentru România.
Pentru exploatațiile zootehnice și dezvoltatorii de biogaz din România, inițiativa ar putea deschide o cale suplimentară de valorificare a nutrienților. Aplicarea ei ar depinde însă de adoptarea modificării, de decizia autorităților naționale și de îndeplinirea criteriilor tehnice și de mediu. Statele pot păstra măsuri mai stricte sau pot alege să nu utilizeze această posibilitate. Consultarea nu schimbă acum cantitățile pe care o fermă le poate aplica legal.
După consultare, proiectul trebuie să primească sprijinul unei majorități calificate a statelor membre în Comitetul pentru nitrați, urmat de o perioadă de control de trei luni a Parlamentului European și Consiliului. Platforma oficială indică adoptarea planificată pentru trimestrul al doilea din 2027. Obiectivul politic anunțat anterior de a oferi soluții înaintea sezonului agricol din primăvara 2027 nu reprezintă o dată garantată de aplicare. Proiectul prevede intrarea în vigoare la 20 de zile după publicare și un termen de doi ani pentru transpunere, dacă va fi adoptat în această formă.
