Eurodeputații Diego Solier și Reinier van Lanschot au prezentat pe 11 noiembrie, la Bruxelles, proiectul lor comun pentru Cloud and AI Development Act (CADA). Ei propun ca furnizorii de cloud să fie evaluați după aceleași criterii în toată Uniunea, ca proiectele eligibile de centre de date să fie autorizate mai repede în zone desemnate și ca achizițiile publice să sprijine dezvoltarea furnizorilor europeni. Cei doi sunt coraportorii comisiilor pentru industrie, cercetare și energie (ITRE) și pentru piața internă și protecția consumatorilor (IMCO), care urmează să discute proiectul.
Pe scurt
-
Comisia Europeană propusese în iunie patru niveluri de garanție pentru cloud. Coraportorii vor să clarifice criteriile, să recurgă la auditori acreditați și să evite ca aceeași garanție să fie evaluată diferit de la o țară la alta.
-
În zonele de accelerare, centrele de date eligibile ar beneficia de autorizare simplificată. Coraportorii vor consultarea localnicilor înainte de alegerea zonelor și beneficii pentru comunitățile gazdă.
-
Solier și van Lanschot vor ca evaluarea riscurilor să includă și activități esențiale operate privat, precum cele din spitale, aeroporturi și energie. Garanțiile ar urma să fie proporționale cu sensibilitatea serviciului.
-
Coraportorii propun folosirea achizițiilor publice pentru dezvoltarea furnizorilor europeni. Accesul furnizorilor din țări partenere ar depinde de îndeplinirea condițiilor pentru nivelul de garanție cerut.
-
La conferință, Parlamentul a anunțat publicarea proiectului pentru 12 noiembrie și discutarea lui în comisiile reunite pe 1 decembrie. Votul în comisii era prevăzut orientativ pentru mijlocul lui martie 2027, iar cel în plen pentru aprilie.
Proiectul coraportorilor pornește de la regulamentul propus de Comisie pe 3 iunie 2026. Executivul vrea să tripleze cel puțin capacitatea centrelor de date din UE în cinci până la șapte ani și să stabilească un cadru comun pentru evaluarea controlului asupra serviciilor cloud. Solier, eurodeputat spaniol din grupul ECR, a spus că Europa are nevoie de capacitate proprie de calcul și de acces fiabil la energie pentru a putea dezvolta și folosi sisteme de inteligență artificială.
Cei doi coraportori vor ca proiectele eligibile din zonele de accelerare să beneficieze de proceduri de autorizare mai simple. Solier a spus că proiectele trebuie să respecte normele de mediu. Van Lanschot, eurodeputat neerlandez din grupul Verzilor/ALE, a cerut ca localnicii să fie implicați înainte de desemnarea zonelor și ca investițiile să aducă beneficii comunităților gazdă. A dat ca exemple folosirea căldurii degajate de instalații pentru încălzirea școlilor și investițiile în infrastructura publică locală.
Consultarea contează pentru că amplasarea unui centru de date poate solicita racorduri la rețeaua electrică, apă pentru răcire și terenuri. Într-o dezbatere separată, relatată de 2eu.brussels, Comisia a explicat că eticheta UE pentru centrele de date arată dacă instalația este pregătită să refolosească căldura. Cantitatea de căldură livrată efectiv rămâne o chestiune distinctă.
În privința cloudului, propunerea Comisiei definește patru niveluri de garanție pentru sectorul public. Primul cere ca datele să fie prelucrate și stocate în UE. Al doilea adaugă cerințe de independență față de țări terțe și de transparență a lanțului de furnizare a software-ului. Al treilea cere, în principiu, proprietate și control din UE, precum și garanții suplimentare privind personalul, și prevede o cale de recunoaștere a unor furnizori din țări terțe. Al patrulea cere transparență și control integral asupra lanțului software și protecție împotriva ingerințelor unei țări terțe.
Coraportorii vor să păstreze cele patru niveluri și să clarifice condițiile fiecăruia. Van Lanschot a propus auditori acreditați și criterii uniforme, pentru ca un furnizor să nu își poată alege țara ori auditorul care aplică interpretarea cea mai permisivă. El a spus că proiectul ar acorda Comisiei atribuții pentru a menține consecvența evaluărilor în UE.
Solier a susținut că nivelul de garanție trebuie ales în funcție de riscul serviciului. Van Lanschot a propus ca acest principiu să se aplice și activităților esențiale operate privat. A menționat spitalele, aeroporturile și centralele electrice, unde o întrerupere poate afecta populația indiferent cine deține sau administrează infrastructura.
Cei doi văd în achizițiile publice o sursă de contracte care le-ar permite furnizorilor europeni să investească și să crească. Solier a cerut flexibilitate pentru ca administrațiile să poată cumpăra servicii fiabile și competitive. El a susținut continuarea cooperării cu parteneri internaționali de încredere, cu garanții mai stricte pentru activitățile cele mai sensibile. Întrebat despre Regatul Unit, van Lanschot a spus că furnizorii britanici ar putea îndeplini cerințele nivelului 3 dacă respectă condițiile aplicabile.
Condițiile de autorizare au fost și subiect de lobby înaintea propunerii Comisiei din iunie. Organizația SOMO a identificat în analiza sa 367 de contacte de lobby înregistrate, cu 160 de entități, între decembrie 2024 și iunie 2026. Cercetarea privește pregătirea propunerii Comisiei și arată că accelerarea autorizării a fost o prioritate pentru mai mulți operatori și asociații din industrie.
La finalul conferinței, Parlamentul a anunțat că textul coraportorilor urma să fie publicat pe 12 noiembrie, cu o primă discuție comună ITRE–IMCO pe 1 decembrie. Calendarul de lucru indicat la 11 noiembrie plasa votul în comisii la mijlocul lui martie 2027 și votul în plen în aprilie. După stabilirea poziției Parlamentului, forma finală a regulamentului va depinde de negocierile cu Consiliul.
