EIGE avertizează că riscul mutilării genitale feminine în UE nu poate fi estimat doar după țara de origine

Riscul ca o fată să fie supusă mutilării genitale feminine nu poate fi evaluat numai pornind de la frecvența practicii în țara sa de origine, avertizează Institutul European pentru Egalitatea de Gen (EIGE). Într-o analiză publicată la 27 octombrie 2026, agenția recomandă ca estimările statistice să fie completate cu informații despre migrație, relațiile familiale, presiunile sociale și accesul la servicii de protecție. Prevenția ar trebui coordonată între sănătate, educație, protecția copilului, serviciile sociale și sistemele de azil.

Analiza, intitulată „Understanding FGM risk in the EU: From estimates to effective prevention”, pune accentul pe diferența dintre dimensiunea unei populații potențial expuse și situația concretă a unei fete. Prevalența practicii în țara de origine rămâne un punct de plecare pentru estimări, însă nu descrie singură mediul în care crește o persoană după migrație. EIGE recomandă autorităților să folosească datele cantitative împreună cu dovezi despre condițiile sociale, instituțiile de protecție și relațiile din familie.

Ca ordin de mărime, documentul citează estimări potrivit cărora peste 600.000 de femei și fete din Europa trăiesc cu consecințele mutilării genitale feminine, iar aproximativ 190.000 de fete ar putea fi expuse riscului. Referința indicată este harta End FGM European Network din 2024, care descrie riscul în 17 țări europene și avertizează că studiile reunite folosesc metodologii, perioade de colectare și grupe de vârstă diferite. Cifrele nu sunt rezultatul unei noi numărători realizate în 2026 și nu reprezintă un bilanț comparabil pentru toate cele 27 de state membre.

Distincția dintre prevalență, risc și cazuri efectiv produse este esențială. Prevalența privește persoanele deja supuse practicii într-o populație determinată. Estimarea riscului identifică o populație potențial vulnerabilă în anumite condiții, fără să prezică ce se va întâmpla fiecărei fete. Astfel de estimări pot ajuta la planificarea serviciilor și la alocarea resurselor, dar nu înlocuiesc evaluarea individuală a nevoii de protecție.

Potrivit EIGE, presiunile familiale și comunitare, relațiile cu rudele din alte țări, situația economică și accesul la sprijin se pot întări sau contracara reciproc. Școala, autonomia economică, cunoașterea legii și rețelele sociale pot sprijini renunțarea la practică. În schimb, insecuritatea juridică, discriminarea și izolarea pot limita capacitatea unei familii de a rezista presiunilor, chiar atunci când membrii ei se opun personal mutilării.

Riscul nu dispare automat nici la generația a doua de migranți. Educația, relațiile cu persoane de aceeași vârstă și contactul cu instituțiile pot întări autonomia, în timp ce așteptările familiei și legăturile transnaționale pot continua să conteze. Adolescența, discuțiile despre căsătorie, sosirea recentă într-o țară și deplasările în țările de origine sunt menționate drept contexte în care presiunile se pot intensifica. Niciunul dintre aceste elemente nu constituie, izolat, dovada unui pericol.

Baza analizei este o revizuire structurată a literaturii, completată de interviuri cu informatori-cheie. Nota metodologică indică opt baze academice consultate, 502 înregistrări examinate inițial și 170 rămase după eliminarea duplicatelor. Au fost incluse 50 de studii evaluate inter pares, publicate în ultimii zece ani, și 32 de surse de literatură gri, precum rapoarte și documente de politici. Este o sinteză a dovezilor, nu un nou sondaj reprezentativ al fetelor din UE.

Și graficele din document trebuie citite în această cheie. Modelul despre mediile de risc la prima și a doua generație este ilustrativ: sintetizează literatura și interviurile, iar poziționarea factorilor reflectă judecata analitică a autorilor, nu o măsurare sau o ponderare statistică. El explică relația dintre presiunea socială și autonomia de a refuza practica, fără să cuantifice riscul individual.

În practică, EIGE recomandă coordonarea serviciilor medicale, educaționale, sociale, de protecție a copilului și de azil, astfel încât profesioniștii să poată recunoaște vulnerabilitățile și să îndrume persoanele către sprijin adecvat. Agenția cere și formare pentru comunicarea cu femeile și fetele afectate, precum și implicarea comunităților, a liderilor de încredere, a bărbaților și a băieților în prevenție. Protecția juridică trebuie însoțită de încredere și acces la servicii: intervențiile excesiv punitive pot descuraja solicitarea ajutorului sau pot împinge practica în contexte mai puțin vizibile.

Organizația Mondială a Sănătății definește mutilarea genitală feminină ca îndepărtarea parțială sau totală a organelor genitale externe feminine ori alte leziuni produse din motive nemedicale. Practica nu are beneficii pentru sănătate și poate provoca hemoragii, infecții, complicații la naștere și suferință psihologică. Ghidul OMS din 28 aprilie 2025 cuprinde recomandări privind prevenția, formarea personalului medical și îngrijirea complicațiilor, inclusiv sprijin pentru sănătatea mintală și sexuală.

Cadrul juridic european include Directiva (UE) 2024/1385 privind combaterea violenței împotriva femeilor și a violenței domestice. Aceasta cere incriminarea actelor intenționate de mutilare genitală feminină, precum și a constrângerii sau determinării unei femei ori fete să le suporte. Prevede și acces la îngrijire și consiliere specializată, adaptate vârstei și nevoilor victimelor, atât timp cât este necesar. Termenul general de transpunere este 14 iunie 2027; Danemarca nu participă la directivă și nu este obligată de aceasta.

Nota EIGE, de 11 pagini, a fost elaborată de Tsunagu B.V. la solicitarea agenției și prezintă rezultate selectate dintr-o cercetare în desfășurare. Manuscrisul a fost încheiat în august 2026, iar documentul anunță un raport ulterior, mai detaliat, care va examina și posibile ajustări viitoare ale metodologiei de estimare. Publicația din octombrie formulează recomandări pentru interpretarea datelor și prevenție, fără să introducă o nouă statistică europeană sau o modificare legislativă.