Protecția copiilor pe rețelele sociale trebuie să includă schimbarea modului în care funcționează platformele, au cerut eurodeputații Kim van Sparrentak și Alex Agius Saliba în dezbaterea privind starea Uniunii de la Strasbourg. Intervențiile lor au urmat anunțului Ursulei von der Leyen privind restricții de acces diferențiate după vârstă și au insistat asupra responsabilității companiilor pentru funcțiile care încurajează utilizarea compulsivă.
În discursul său, președinta Comisiei a anunțat un model cu trei trepte. Copiii sub 13 ani nu ar avea acces la rețele sociale; între 13 și împlinirea vârstei de 15 ani ar putea folosi numai conturi limitate, create și supravegheate de părinți sau tutori, cel mult o oră pe zi. Pentru cei între 15 și 18 ani, platformele ar avea obligații de proiectare sigură. Prezentarea propunerii EU Kids Act este anunțată pentru 17 septembrie.
Eurodeputata neerlandeză Kim van Sparrentak, din grupul Verzilor/Alianța Liberă Europeană, a avertizat că îndepărtarea copiilor de pe platforme, fără modificarea fundamentală a funcționării acestora, ar lăsa riscurile pentru sănătate, siguranță și democrație nerezolvate. Ea a cerut ca viitorul Digital Fairness Act să interzică designul care creează dependență și să protejeze toți utilizatorii. Intervenția sa a vizat limitele unei politici concentrate pe acces, fără să formuleze o respingere explicită a oricărei vârste minime.
Eurodeputatul maltez Alex Agius Saliba, vicepreședinte al grupului Socialiștilor și Democraților, a susținut explicit un prag de vârstă, dar și intervenții asupra produselor digitale. El a invocat consumul repetitiv de conținut negativ și a cerut eliminarea interfețelor care manipulează alegerile utilizatorilor, precum și aplicarea fermă a regulilor. Poziția sa urmărește atât reducerea timpului petrecut de copii în fața ecranelor, cât și protejarea consumatorilor care continuă să folosească platformele.
Comisia a anunțat, la rândul său, că va propune în această toamnă Digital Fairness Act, recunoscând că designul care creează dependență îi afectează și pe adulți. Von der Leyen a spus că platformele vor trebui să demonstreze că sunt sigure. Discursul stabilește această intenție politică, fără să detalieze procedura prin care companiile ar urma să facă dovada siguranței sau modul în care noile cerințe vor fi controlate.
Schimbarea platformelor poate însemna intervenții asupra unor funcții foarte concrete. În orientările pentru protecția minorilor, publicate în iulie 2025, Comisia recomandă dezactivarea implicită a redării automate, notificărilor push și mecanismelor care recompensează menținerea unei serii zilnice de interacțiuni. Pentru recomandările de conținut, propune acordarea unei ponderi mai mari alegerilor explicite ale copilului decât semnalelor deduse din comportamentul său. Sunt măsuri care modifică experiența de utilizare după accesarea serviciului.
Există deja și obligații juridice. Articolul 28 din Regulamentul privind serviciile digitale, DSA, cere platformelor vizate de aceste dispoziții măsuri adecvate și proporționale pentru siguranța și viața privată a minorilor. Separat, platformele și motoarele de căutare foarte mari trebuie să ofere, pentru fiecare sistem de recomandare utilizat, cel puțin o opțiune care nu se bazează pe profilare. Aceasta nu înseamnă eliminarea tuturor algoritmilor.
Orientările Comisiei sunt recomandări fără caracter obligatoriu, folosite ca reper pentru evaluarea respectării DSA; obligațiile din regulament rămân aplicabile. Verificarea vârstei ridică, în plus, problema datelor colectate. Într-o poziție publicată în iulie, Agius Saliba ceruse mecanisme care protejează viața privată și avertizase împotriva lăsării evaluării vârstei și monitorizării tuturor utilizatorilor exclusiv în mâinile platformelor.
Propunerea anunțată trebuie să clarifice cum vor fi verificate vârstele, cum va funcționa limita de timp și ce funcții vor fi permise în conturile supravegheate. Pentru eurodeputații care cer schimbarea designului, acestea sunt întrebări distincte de obligația platformelor de a reduce riscurile produsului. O limită de acces stabilește cine poate intra; regulile de proiectare stabilesc ce experiență îi este oferită celui care intră.
